Știu că în oraș încă se suspină după fotbal. După fotbalul bun, se înțelege. Din păcate, în ajutor nu poate veni decît trecutul. De pe urma Rapidului Mizil eu am prins doar o tabelă de marcaj cuprinsă de rugină din vremea cînd în oraș Brînză, Niță Rînceanu, Paraschiv (tatăl lui Gabriel Paraschiv de la Oțelul Galați) sau Gogu Mățău făceau să se vorbească de fotbal într-un oraș prăfuit, aflat tot timpul la o margine de județ, fie că era vorba de Buzău sau Prahova. Și mai erau poveștile, unele auzite de la tatăl meu, junior la Rapid Mizil, sau de la fratele lui, jucător chiar la prima echipă (Nelu Manolache), plecat mai apoi la ICIM Brașov. Aceea a fost perioada romantică, despre care tot mai puțini pot povesti. Dar s-a întîmplat să vină și ceva bine pentru fotbalul visat la Mizil, anii '80, niște ani de glorie, fie-mi scuzat clișeul. Mai sînt destui dintre cei ce știu, au văzut sau au auzit de Steaua Mizil. Întîmplător am dat de un blog dedicat fotbalului din județul Vaslui și am găsit o cronică a meciului Inter Vaslui - Steaua Mizil, avînd ca bonus programul de meci. Posesorul blogului își amintește de Steaua Mizil ca de o echipă de temut. O spun alții, nu mizilenii care, orice ar fi fost și la cîte blaturi vor fi participat sus-pușii clubului, se mîndreau cu echipa lor. De fapt nu voiam decît să semnalez cronica acelui meci de la Vaslui aici. Cu tot cu programul meciului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
sari pe taste!