Ce-ți doresc eu ție, veche primărie

Anul trecut vorbind la telefon cu cîțiva prieteni din Mizil am înțeles că situația consolidării și modernizării vechiului sediu al primăriei stagnează. De fapt, erau îngrijorați de degradarea care a pus stăpînire pe această clădire datată cam la trecerea din sec. XIX în sec. XX. Practic este unul dintre puținele imobile din Mizil care aduc aminte de tîrgul care a fost acest oraș care mai ales după cutremurul din 1977 și-a schimbat considerabil aspectul urbanistic. Acum doi ani am postat imagini cu imobilele vechi ale orașului (aici) în ideea că poate mizilenii le vor privi un pic altfel, chiar dacă atît materiale de construcții  de azi, cît și modelele în materie de arhitectură sînt în egală măsură tentante și lipsite de coerență.

Fostul sediu al primăriei arată dezastruos. Gurile rele spun că firmele care au cîștigat licitația au fugit cu banii ori că au dat faliment. Cam același lucru. Și emblematic pentru România. Panoul cu toate informațiile referitoare la aceste lucrări, instalat în curtea imobilului, la stradă, stă și el aplecat și oferă trecătorilor date contradictorii:

„Data începerii construcției: 15.12.2011

Data finalizării construcției: 15.09. 2012

Termenul de excecuție a lucrărilor prevăzute în autorizație: 24 luni”

Cum nu am citit ultimele numere ale ziarelor locale -- știu că în Poștalionul sînt prezentate pe o pagină dezbaterile Consiliului Local -- nu am pretenția că fac din această postare o investigație (pentru a nu părea neserios, promit totuși că o să răsfoiesc numerele ziarului pe care primărie îl pune la dispoziție pe website în format electronic și voi reveni și cu aceste date, dacă există). 

Am încercat totuși să dau de urma celor două firme care au primit autorizație lucrărilor de consolidare și modernizare. Prima este SC Palex Construcții Instalații S.R.L. O simplă căutare pe google îți arată că site-ul este în construcție, dar și că a avut ceva licitații atribuite, ceea ce pare totuși să confere încredere în serviciile oferite (aici). A doua firmă, SC Aliat Corporation SRL, are un site care poate fi accesat, iar la butonul portofoliu se poate observa că lucările executate de la înființare, în 2009, și pînă în prezent, de asemenea o recomandă pentru lucrări de tipul celor necesare imobilului din Mizil. 

Ce s-a întîmplat totuși de a făcut posibilă această stagnare a șantierului? Tot din acel panou informativ aflăm că lucrările în discuție sînt finanțate de Banca Mondială prin Ministerul Dezvoltării și Turismului, prin urmare este posibil să fi intervenit un scurtcircuit pe acest traseu al banilor. Ori să se tragă de la insuficienta finanțare a primăriilor pentru a susține astfel de lucrări, urmînd ca abia după finalizarea acestora Banca Mondială să vireze banii? Cum nu știu mecanismele acestui tip de finanțare îmi permit să-mi pun astfel de întrebări. Pînă una-alta însă, nu pot decît să constat că orașul, prin asta înțelegînd și primăria, are noroc de o iarnă blîndă, altfel clădirea s-ar fi putut deteriora serios. Pentru a justifica aceste temeri în privința seriozității cu care este tratat acest șantier, pe care le consider cît se poate de întemeiate, atașez cîteva imagini elocvente, în speranța că această clădire care i-a aparținut lui Leonida Condeescu, fostul primar al orașului dar și pitoresc personaj al lui Caragiale, să nu ajungă în starea de degradare în care se află fosta vilă Mareș, mai cunoscută de mizileni sub denumirea de Han (la ieșirea din oraș spre Buzău).

Clădiri vechi din Mizil

Mizilul era pe la 1835 unul dintre cele 18 tîrguri din Țara Românească, al doilea rang după cele 16 principale orașe pe care le menționează catagrafia acelui an. Dezvoltarea ulterioară a Mizilului a fost notabilă pînă în data de 13 septembrie 1866, cînd un incendiu a distrus jumătate din oraș.  Revenirea a fost înceată urmare a proastei administrări, însă datorită lui Ioan C. Cantacuzino, care și-a cedat proprietatea sa, practic întreg orașul, negustorilor care erau hotărîți să plece în alte părți, Mizilul a rămas în continuare pe hartă. Apoi, din 1872, a avut gară, iar la 1895 avea un teatru cu 200 de locuri. Încă din perioada de început de secol XX Mizilul avea un important comerț de grîu cu Brăila, ceea făcea ca această așezare , pe atunci în județul Buzău, să aibă preponderent  construcții care reflectau oarecum o anume dezvoltare, un soi de prosperitate. Din imaginea de atunci a orașului a mai rămas foarte puțin. Strada principală de atunci era Strada Carol, actualmente Strada Nicolae Bălcescu. Cărțile poștale sînt cam singurii martori ai urbanismului orașului Mizil de odinioară. Multe dintre casele acelor negustori au căzut la cutremur ori au fost distruse pentru a face loc unui nou plan urbanistic, cu blocuri terne, la fel ca în toată România comunistă. Farmecul tîrgului, pe care părinții noștri încă îl mai pot reda în vreun puseu nostalgic, abia dacă ar mai putea fi intuit la o atentă privire a străzilor orașului, a caselor vechi ale căror urme se pot dovedi relevante. Printre casele de negustori, de oameni înstăriți, gata să arunce o privire spre orașe ceva mai mari, au rămas și clădirile de utilitate publică.

Anii trecuți, vreo 3, am tot încercat să fotografiez, să documentez fotografiile, pe cît mi-a fost cu putință. Sper ca încercarea mea de a documenta prezentul va fi completată de o arhivă pe care îmi doresc să o dezvolt pornind de la fotografii de familie. Și mai sper să am noroc de disponibilitatea mizilenilor care mai posedă asemenea fotografii. Iată cîteva dintre casele asupra cărora mi-am îndreptat atenția:

1. Centrul Europe-Direct (fostă proprietate a primarului Leonida Condeescu la începutul secolului XX, fostă primărie raională pînă în 1968, fostă primărie a orașului din 1968 pînă acum cîțiva ani): intersecția Șoselei naționale (str. Mihai Bravu) cu str. Ardealului

2. Liceul Tase Dumitrescu (Școală de Arte și Meserii, Liceul Agro-industrial, Grupul Școlar Agricol): intersecția Șoselei naționale (str. Mihai Bravu) cu str. Mihai Kogălniceanu

3. Gara Mizil (imobilul a suportat modificări față de configurația inițială, de la 1872; prima imagine este o carte poștală datată 1909; celelalte trei fotografii sînt din 2008)

4. Poșta Mizil (imobilul Poștei pe care o avem ilustrată într-o carte poștală din anii '20 s-a degradat la sfîrșitul anilor '80, Poșta fiind mutată la parterul unui bloc de pe str. Nicolae Bălcescu. La începutul anilor '90, alături de fostul sediu al Poștei a fost contruit un nou imobil care să servească departamentului care se ocupa de Telefoane, în vreme ce serviciul poștal propriu-zis s-a mutat la începutul într-un imobil de pe Șoseaua Națională, care a aparținut familiei profesorului Stan, între Complexul cu Restauranul Dealu Mare și părculețul de lîngă Uzina electrică a orașului. 

Pe fundal, clădirea nouă a Telefoanelor,

ridicată în spatele Poștei vechi.

Noul sediu al Poștei, pe Șoseaua Națională.

5. Spitalul Orășenesc Mizil: str. Spitalului

6. Școala nr. 1 (fosta Școală de băeți Ion Crăciunescu, aflată în spatele Cinematografului)

7. Casa Nicu Scarlat (clădire naționalizată în perioada comunistă; a fost librărie la parter; la etaj a fost dispensar în perioada 1962-1964, iar în anii ”80 acolo au funcționat birouri ale Cooperației de Consum): intersecția Șoselei naționale (str. Mihai Bravu) cu Bd. Unirii

8. Judecătoria: Șoseaua națională (str. Mihai Bravu)

9. Dispensarul TBC (clădire naționalizată în perioada comunistă, fostă proprietate a familiei Litinschi): Șoseaua națională (str. Mihai Bravu)

10. Hanul (fosta Vilă Mareș): ieșirea din Mizil spre Buzău, pe partea dreaptă (pentru mai multe detalii despre această clădire intrați aici și aici)

1913

11. Proprietate particulară (clădire revendicată după 1989, unde în primii anii de tranziție a fost barul Grizzly): Șoseaua Națională (str. Mihai Bravu)

12. Proprietate particulară (clădire naționalizată în perioada comunistă, a fost sediul Primăriei orașului Mizil în perioada 1966-1968, apoi Cooperația Meșteșugărească pînă după 1989): intersecția str. Nicolae Bălcescu cu str. Victoriei

13. Proprietate particulară (naționalizată în perioada comunistă, a fost depozit CLF): intersecția str. 24 Ianuarie cu str. George Ranetti

14. Proprietate particulară (clădire naționalizată în perioada comunistă, a fost sediul Procuraturii în perioada 1966-1968; apoi a fost închiriată de primărie profesorului Zecheru; după 1989 a fost revendicată de către urmașul fostului proprietar, Dumitrescu): Str. Nicolae Bălcescu

15. Proprietate particulară (familia Popescu): Str. Nicolae Bălcescu

16. Proprietate particulară (clădire naționalizată în perioada comunistă, a fost Gostat, iar după 1989 a fost sediul Bibliotecii orășenești): intersecția str. 24 Ianuarie cu str. Nicolae Bălcescu

17. Case proprietate particulară: str. Nicolae Bălcescu (fostă Carol)

Ultimele trei fotografii, realizate de arh. Cosmin Pavel,

conțin frontul de case de pe str. Nicolae Bălcescu,

între intersecțiile cu str. Victoriei și cu str. Democrației.

Aceste case au rezistat pînă acum cîțiva ani. În prima din

aceste trei fotografii se poate vedea casa de pe colț, acum

renovată (intersecția str. Nicolae Bălcescu cu str. Victoriei). 

1917

1917

1917

1936

18. Case proprietate particulară: str. 24 Ianuarie

Această casă i-a aparținut domnului Burețea.

Unii poate își mai amintesc că la fereastra acestei

case erau expuse păpușile, umbrelele și alte

chestii care erau aduse la reparat.

Aici a fost primul bar privat de după 1989.

19. Case proprietate particulară: str. Victoriei

20. Case proprietate particulară: str. Nicolae Bălcescu

Casa familiei Burlacu (profesori de limba și literatura română)

Aici a fost grădiniță și Biblioteca orășenească.

21. Casă proprietate particulară: Șoseaua națională (str. Mihai Bravu)

22. Case proprietate particulară: str. Fefelei

23. Casă proprietate particulară: str. Spitalului

24. Casă proprietate particulară: str. 24 Ianuarie (a fost demolată anul trecut ca urmare de stării avansate de degradare; proprietate a familiei Cimpoieșu)

25. Casa parohială a Bisericii Adormirea Maicii Domnului