Mizilul a iubit cultura. Nu știu dacă dintotdeauna, pentru că nu știu care vor fi fost începuturile Mizilului. Știm măcar că la Mizil s-a făcut școală și, mai mult decît atît, acolo, adică aici, a fost și un teatru. Teatrul Mareș. Dar toate acestea, școala și teatrul, nu erau suficiente, firește. Așa că atunci cînd s-a simțit nevoia unui cerc cultural, s-a făcut. Nu poți împiedica setea de cultură. Mizilenii trebuiau adăpați. Iarăși nu am habar ce se va fi întîmplat la și cu acest cerc, la care probabil oamenii trebuie să se fi adunat totuși la o masă patrată ori dreptunghiulară. Ceva tot ne-a rămas din vremurile acelea însetate. Urme cu mici delicii de satiră. Nici nu se putea altfel.
 |
| Furnica, an 9, nr. 39, mai 1913 |
|
|
|
 | | | |
| Realitatea ilustrată, an 5, nr. 253, 3 decembrie 1931 |
 |
| Gazeta Municipală, 4 februarie 1944 |
Și pentru că în provincie și varieteul e cultură, nu-i așa, o tendință un loc comun: Mizilul.
 |
| Realitatea ilustrată, an 8, nr. 413, 19 dec 1934 |
