În postarea de ieri spuneam că decembrie este un timp al depănării amintirilor. Al încheierii conturilor. Și al surprizelor, al cadourilor. Am scos din sertar o înregistrare veche de 44 de ani, de la absolvirea Liceului Teoretic Mizil. Pentru cei mai în vîrstă este o ocazie pentru a revizita niște experiențe, de a auzi vocile unor profesori sau foști colegi. Pentru cei mai tineri este un material de studiu asupra limbajului de lemn folosit în acea vreme, din care au supraviețuit fărîme, fiind preluate de alte noi forme lemnoase ale limbajului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
sari pe taste!