Materia din care se fac visele
De pe raftul învecinat, beţişorul cu pene moi pentru înlăturarea prafului îmi aducea mai degrabă a instrument pentru saloane de masaj. Mi-a atras atenţia pentru cîteva secunde, apoi am continuat să caut prin bibliotecă, cumva la întîmplare, mărunţişuri, bazaconii, lucruri de pus cap la cap într-un fel proaspăt şi oarecum relevant – doar că trebuia să fac faţă prafului care se ridica scurt fără a mă scuti de cîte o tuse aergică la fel de scurtă. Nu ştiu de ce m-am oprit în faţa raftului plin şi prăfuit cu revista Studii şi articole de istorie. Cu ţinte vagi şi criteriile suspendate, am deschis curios la tabla de materii, am mirosit, am mai strîmbat din nas şi-ntr-un final am ales să trec prin toate exemplarele pe care le aveam la îndemînă. Măcar să ştiu o treabă. De colo pînă colo, numai articole încremenit, rar să fi făcut vreunul cu ochiul – toate parcă aveau cîte-un băţ înfipt în fund. Pînă şi Nadia Comăneci stătea rigidă în uniforma de pionier, cu tricolorul în spate, pe una din feţele calendarului Cutezătorii pe 1976 găsit între paginile îngălbenite ale unuia dintre numere. În fine, alte gesturi rutiniere, perseverenţă îndoită, etcetera. Doar aşa am reuşit să reperez un articol care m-a tras de mînecă din cîmpia veştedă a Cuprinsului, răpindu-mă apoi perfid în moalele textului. De la primele rînduri am oftat dezamăgit. Anul înscris pe coperta revistei trebuia să fi licărit cîtuşi de puţin pentru a nu spera la te miri ce descoperiri miraculoase – 1974. Prin urmare, la puţină vreme după Tezele din iulie (1971). Articolele de propagandă erau în zaua lor în orice revistă, nu mai spun că în cea pe care alesesem s-o răsfoiesc aplicat aveau privilegii de-a dreptul. Textul semnat de un anume Ion Popa avea un titlu sub care puteai întîlni, la o adică, orice: Muzeul de istorie al şcolii. În ciclul primar privisem vitrinele cu cioburi din holul central al şcolii cu ochii bulbucaţi pentru că ratasem cîteva excursii şcolare la şantierul arheologic de la Budureasca, aşa că o vreme m-am consolat pironindu-mi privirea pe obiectele aranjate cu o grijă extrem de scenografică. Devenisem un sensibil în materia asta a memoriei intermediată de obiecte. În articolul descoperit, cum spuneam, dezamăgire. Dădusem de o argumentaţie proletcultistă în favoarea muzeelor şcolare care erau serios însărcinate. Că, vezi Doamne: contactul direct cu trecutul de luptă al poporului; formarea sentimentului patriotic; înarmarea cu elemente ale teoriei marxist-leniniste; descoperirea din timp a vocaţiei elevului; deprinderea de muncă independentă; vaxuri de la un capăt la altul. L-am citit doar pentru a-mi duce treaba la capăt, conştiincios, dacă tot mă mîncase curiozitatea. Pe la jumătatea articolului se urnea greu şi povestea unui muzeu şcolar din Anina, cu realizări şi satisfacţii. O istorisire care n-avea nimic moale, mlădios, aşa cum sperasem, ci fusese aruncată, evident dintr-o obligaţie profesorală, în cofrajul insipid al limbii de lemn. Aici ar fi trebuit să fie bătaia peştelui. Dar uite că n-a fost. Am zis, nu-i nimic, o aşa revizitare a comunismului poate să facă bine sănătăţii, deşi praful... Reminiscenţele acelei epoci bîntuie încă şi măcar o privire în urmă chiar nu strică. Din cînd în cînd, baremi.
Eeee, şi, cum-necum, pentru că lucrurile se mai leagă uneori, s-a întîmplat ca la o săptămînă după să ajung în orăşelul copilăriei mele. Cel care nu suspină neapărat după un muzeu al locului ori după o monografie, în ciuda zbaterilor unui fost profesor de istorie care se încăpăţînează să iscodească pe cine mai prinde trecut de 70-80 de ani, lăutari, comercianţi, foste boarfe, gureşe de altfel şi te miri ce alţi pîrliţi. Într-o duminică după-amiază, aşezaţi la o bere fără alcool (profesorul) şi o cafea (eu şi Mitu), ne-am înfierbîntat, într-o încordare a memoriei poate un pic anacronică, punînd iar la bătaie poveşti mărunte cu inşi la care o istorie serioasă nu şi-ar întoarce privirea. Nu era prima oară. Dintr-una-ntr-alta, Mitu îşi amintise de cărţile bisericeşti învechite de la strana bisericii Sf. Ioan şi ledurile i-au clipit extrem de precis. Acolo, între paginile cu rugăciuni, spunea el încercînd să fixeze şi o oarece terminologie, sînt tot felul de însemnări... Era tîrziu deja, uşa bisericii închisă, enoriaşii îşi satisfăceau aţipelul după-amiezei, prea din scurt. Am dat fuga la strană săptămîna ce a urmat, pe o ploaie măruntă, duşmănoasă, tot într-o duminică. În lumina chioară am luat terfeloagele la mînă şi am fotografiat ce-am putut, mai pe genunchi, mai pe colţul mesei, apoi am pus totul cap la cap, şi aşa, la repezeală, a ieşit o istorie minusculă, evident, un soi de insectar, pe măsura oraşului, a parohiei, a scribului şi a pornirii sale amatoriceşti. Dar o variantă de luat în seamă, nu ştiu de cine şi nu ştiu de ce. Doar că aşa mi s-a părut mie, că o asemenea înşiruire de însemnări n-ar trebui neglijată. Uneori, astfel de texte simple au mai multă viaţă decît discursurile ştiinţifice ale manualelor. Şi apoi mai era şi amuzamentul. Să nu fim chiar aşa de serioşi. O istorie a Mizilului, una încropită din însemnele răsfirate prin mineiele, agheasmatarele şi panihidele apucate la-ntîmplare, o miziliadă, să-i zicem, care ar suna cam aşa:
În ziua de 22 octombrie 1940 s’a cutremurat pămîntul puternic timp de 48 secunde. S’au surpat zidurile Paraclisului. / Pe ziua de 3 noiembrie 1932 am demisionat din postul de Paracliser al acestei sf biserici slujind cu frică 2 ani. Gh. M Corbu Mizil / Am luat parte la ..... cu musafiri din Dorohoi 1903 nov 18 / Amintire de cînd cîntam la strană în Duminica Floriilor 1941 F. Grigorescu Cîntăreţ / La 08 iulie 1988 am terminat lucrările de întreţinere a acestei sfinte cărţi, întru pomenirea sufletelor părinţilor şi surorilor mele, a soţiei mele Margareta, a părinţilor ei precum şi a părinţilor celei de-a doua soţii. Fie-le somnul tihnit şi ţărîna uşoară. C. C. Mizil / 1968 Terminat tencuieli pe dinăuntru şi afar apoi urmînd pictura altă muncă să vezi / 5.11.1983 Prima zăpadă care a căzut pe anul 1983 / Să se ştie că în ziua de 15 februarie 1961 a fost o eclipsă de soare la ora 8,45 soarele nu s-a văzut a fost întuneric ca noaptea 2 minute Gh. Corbu / Ion T. Oltean Cîntăreţ la această biserică din 1929 noiembrie 18 şi pînă astăzi 1937 apr. 23 / 19.7.1988 Am prelungit viaţa acestei cărţi în amintirea răposaţilor mei părinţi şi surori, a răposatei mele soţii, a părinţilor ei cît şi a părinţilor celei de a doua soţii şi pe scriitorul acetor rînduri. C. C. Mizil / Suvenir, Spre amintire, să se ştie că eu subsemnatul, cîntăreţ I Nicolae Manole am slujit la această sf. Biserică din Mizil cu hramul Sf. Ioan cînd au intrat Nemţi în oraşul Mizil del’ a ocupat nu merg la satul meu natal Petrosa unde am stat pînă în ziua de Rusalii cînd am fost iarăş chemat a sluji la această sf. Biserică care s-a sfinţit în această zi de astăzi Rusalii fiind şi Sf. Constantin şi Elena tot în această zi făcîndu-se sobor de preoţi cu număr de trei fiincă băgase caii în ea şi a adus refugiaţi pe care ia băgat tot aici şi care biserică a fost închisă de la 22 noiembrie 1916 pînă la 21 Maiu 1917 Cîntăreţ I Catedrala Mizil / Mihail Popescu cîntăreţ Bis. Sf. Ioan 29 iunie 1939 prizonier 1943 – 1948 / Amintire – din ziua de 25 septembrie 1943 cînd făceam servici şi cîntam singur gîndindu-mă la colegul meu Fănică ce este dat dispărut la ruşi. Cu regret, M. Popescu Mizil / Utea I. Radu Paracliser la această sf. Biserică din anul 1940 Cînd oi pleca o să scriu demisionarea / În anul mîntuirii 1938 oct. 24 s-a cumpărat această sfinţită carte pentru trebuinţele sfintei biserici, plătită de Ionel D. Pătraşcu, epitrop casier, cu lei (patru sute treizeci). Pentru pomenirea numelui său şi a celor din casa sa: Ecaterina – soţie, Andrei – fiu, Maria-Mia – fiică / Amintire din 4-II-1968, în timpul sf. Liturghii ..... la strană se cîntă axionul de la întîmpinare Popa C. Vasile Str. Aurel Vlaicu nr. 25 Galaţi / 17.02.2000 PRIMA RATĂ LA CAR.
O poveste nu neapărat cu o noimă, i-aş răspunde cuiva care m-ar lua la rost, ceva ca în ultima replică din Şoimul maltez, revăzut în una din zilele acelea, parcă tot ca un făcut:
– The stuff that dreams are made of !
