Piaţa la Mizil

Am primit de la colegul Costin Moisil următoarea semnalare:

Scrisoare din 4 octombrie 1834, Mănăstirea Căldăruşani, de la Macarie Ieromonahul către logofatul Nicolae, sameşul Sfintei Mitropolii

”Boieriule, eu am cercetat pentru toate legumile şi zarzavaturile ce sînt trebuincioase pentru iarnă cum să vînd la Bucureşti, şi cum în Ploieşti şi în Mizil, duminica la zi de tîrg, pentru că vin sîrbii grădinari din părţile Buzăului şi le vînd, iar linte şi fasole nu se găseşte nici la cîmp, nici la baltă, nici la aceste tîrguri.”

Mizil sau mizilic? Microcosm.

Deşi mă interesează politica, chiar dacă nu într-atît cît mă afectează efectele ei, am încercat să reduc în postările de aici, pe cît posibil, referirile la viaţa politică, mai cu seamă legăturile acesteia cu Mizilul. S-a întîmplat totuşi ca un coleg de care am mai amintit cu altă ocazie, Costin Moisil este numele lui, să-mi semnaleze un articol descoperit pe internet care conţine o ştire despre Mizil. Politică, de astă dată. Articolul se numeşte Geoana il anunta pe Nastase candidat la prezidentiale in 2009. Redau totuşi întregul text, link-ul punindu-l la dispozitie ca simplu martor al sursei:

Presedintele PSD, Mircea Geoana, a declarat ieri la un miting electoral desfasurat la Mizil ca din aceasta localitate, despre care a spus ca este "microcosmosul hartii electorale a Romaniei", se va da semnalul inceputului campaniei lui Adrian Nastase pentru anul 2009. "Semnalul de aici (de la Mizil - n.r.), de pe 30 noiembrie, in acest colegiu, pentru Adrian Nastase este inceputul campaniei si pentru 2009 (cand au loc alegerile prezidentiale - n.r.)", a aratat Geoana. El le-a cerut social-democratilor din Mizil, prezenti la mitingul electoral, sa vina la vot si sa demonstreze prin scorul obtinut ca Adrian Nastase si PSD raman "stalpii de forta ai politicii romanesti"."Va rog ca pentru colegul meu si presedintele Consiliului National, Adrian Nastase, sa veniti si sa dati un rezultat la Mizil, care este un microcosmos al hartii electorale a Romaniei, din care sa se vada ca Adrian Nastase si PSD raman stalpii de forta ai politicii romanesti", a precizat Geoana. El a mai spus ca PSD nu se va lasa pana nu va indeparta orice forma de putere de dreapta in Romania. "2008 reprezinta doar o etapa. In 2009 terminam lucrarea si ne vedem serios de construit", a mai spus Geoana.

Sînt fireşti nişte întrebări. Faptul că planurile PSD din noiembrie anul trecut nu au coincis cu planurile anului acesta trebuie să însemne lipsa unei strategii serioase pentru prezidenţialele din 2009? Ori că jocurile în PSD se fac şi se desfac cu o viteză ameţitoare, încît nimic nu poate fi predictibil? Ori că Năstase nu a fost suficient igienizat pentru a face faţă unei trînte electorale?

Vor mai fi existînd poate şi alte întrebări. Ele sînt secundele, minutele, respiraţiile analiştilor politici - unii, ce-i drept, nu toţi. Cum nu acestea sînt treaba mea, m-am ales cu un răspuns, deloc nou, de bună seamă. Mizilul microcosmos. Eu prefer microcosm. E mai poetic, nu? Dar în formularea asta e o stîngăcie. Sau poate un ascunziş. Nu-i tocmai dificil să treci de la microcosmos la mizilic. În aerul siropos al diminutivelor uneori pot fi simţite şfichiuiri. Acestea înăspresc obrazul, privirea. Muşchii feţei devin imobili, uneori fără răspuns. O mască a cinismului.

Şi, bun înţeles, nu mi-am închipuit o clipă că Mircea Geoană a dorit să fie cinic, să trateze votul mizilenilor ca pe-o gustare la botul calului pe un drum lung, anevoios. În discursul de anul trecut drumurile lui duceau altundeva. Mircea Geoană a vrut probabil să flateze mizilenii. Cosmosul, fie el macro- sau micro-, e un termen atît de vag încît nu deranjează. Ba mai mult, ar trebui să mulţumeşti vorbitorului pentru că a deschis gura şi a rostit: Mizil! Cînd Mizilul a devenit dintr-o dată microcosmos, toată lumea adunată să vadă pe cineva de la centru ar fi trebuit să privească cu recunoştinţă scena. Este foarte posibil ca Mircea Geoană să nu ştie a potrivi cuvintele. Lucrul ăsta se învaţă în timp. Deşi nici timpul nu-ţi poate fi întotdeauna aliat. Uneori şi soacrele sînt greu de potrivit. Sau poate că ginerii? (n-am ce face, ceva nu-mi dă ghes şi zic: Sau in-ginerii?)

Mizilul în muzică

Legăturile Mizilului cu muzica s-au cam subţiat. Pe vremuri, acum 100 de ani, în Mizil erau destui lăutari - cu ghiotura, cum se mai spune. Nepoţi sau strănepoţi de-ai lor poate mai ţin de ocupaţia asta şi-acum, dar cu siguranţă sînt într-atît de împuţinaţi încît trebuie să-i cauţi cu lumînarea sau cu Mr. Google. Unii s-au spiritualizat - cum să găsesc un termen potrivit pentru recalificarea contextelor în care mai cîntă? Vreau să spun, adică, doar că nu mai performează decît condiţionaţi de confesiunea (neo-protestantă) de care aparţin, astfel că nu pot fi vazuţi decît pe internet, filmaţi de fraţii lor întru credinţă, ori nemai dacă luaţi calea acestor case de rugăciuni şi faceţi o scurtă vizită.
De fapt, prilejul postării ăsteia a fost o discuţie pe care am avut-o cu un coleg, Costin Moisil, etnomuzicolog la Muzeul Ţăranului Român. Venise vorba despre bloguri, în ce fel acestea îţi modifică sau afectează timpul etc., şi exemplul discuţiei devenise blogul Miziliada. Şi, din una-n alta, mă-ntreabă: Tu ştii melodia lui Sorin Chifiriuc, "Localele la Mizil"? Răspunsul a fost unul prompt, negativ. A rămas că îmi va aduce discul lui Sorin Chifiriuc şi-mi va trece muzica în format digital pentru a o posta aici. Însă ajuns acasă, n-am avut răbdare şi am intrat degrabă pe internet. Am găsit rapid melodia. Era pe un disc pe care îl aveam şi eu (Roata - Va fi, Lazăre, va fi) şi mi-am amintit că odată m-am mirat şi eu de apariţia neaşteptată a Mizilului pe conţinutul unui disc vinil. Am ascultat-o, dar nu mi-am reamintit nimic de la prima audiţie. Discul apăruse în 1992, îl cumpărasem chiar la vremea aia, de la Iaşi. Şi tot căutînd pe internet, am dat de un comentariu al discului scris de Mihai Plămădeală, pe situl www.muzicisifaze.ro, cu o referire şi la melodia "Localele la Mizil":

«“Localele la Mizil”(4) contine un preludiu total independent de tema irlandeza distorsionata care ii urmeaza. Daca se intampla ca cineva sa nu recunoasca traditionalul din spate, faptul nu poate fi decat in favoarea Mizilului, unde prin locale se canta, desigur, altfel de muzica … Finalul, de fanfara, este o alta mostra de interpolare, procedeu care se dovedeste a fi una dintre caracteristicile albumului.» (aici întreg comentariul)

M-am gîndit apoi că n-ar strica dacă aş împerechea muzica lui Chifiriuc cu cea cîntată de Maria Tănase, mai precis cu melodia "Am ibovnic la Mizil". S-ar putea conchide că la Mizil se găseau din plin şi locale (sau localuri, ca să nu să se înţeleagă "alegeri locale") şi ibovnici. Cel puţin de localele Mizilului aminteşte şi Ioachim Botez în Însemnările unui belfer. Cît despre ibovnici, timpul lor e toiul nopţii şi pronunţările sînt mai riscante. Poate că se mai găsesc şi-acum şi locale şi ibovnici, dacă n-or fi murit între timp. În timpul comunismului.

Maria Tanase - Am ibovnic la Mizil
Asculta mai multe audio Muzica »