Cine e Laconius?

Amicul Dorin Muntean mi-a semnalat acum vreo două săptămîni un număr din publicația Ciulinul (anul II, nr. 79 din 21 aprilie 1885) în care apare o scrisoare din Mizil trimisă de un anume Laconius. Bănuiala lui Dorin era că sub acest pseudonim s-ar fi ascuns George Ranetti, numai că acesta avea doar zece ani la data apariției acelei scrisori-pamflet la rubrica Corespondinta particulara a „Ciulinului”. Se știe totuși că George Ranetti ar fi început pe la 12 ani să trimită scrisori și poezii la Gazeta Buzăului. Referința bibliografică este capitolul „Neobișnuita întîmplare din Mizil” din volumul „Amprentele umbrelor” de Simion Săveanu (editura Sport-turism, București, 1983, pg. 223-242), în care este închipuit un interviu care pare a fi bine documentat (n-am avut timp să verific toate informațiile, așa că redau titlul pentru a o face alții). Iată  scrisoarea-pamflet din Ciulinul: 

 

După prima parcurgere concluzia ar fi că schița „O zi solemnă” a lui Caragiale pare a-și avea sursa de inspirația aici, în acest text. Dacă nu cumva, e doar o bănuială, autorul ascuns sub pseudonimul Laconius o fi chiar Caragiale. Era deja debutat în presa satirică, la Ghimpele, pentru a trece mai apoi, pînă în 1885, și pe la Claponul. Apropierea stilistică, tema ar fi cîteva argumente. Autorul se dă mizilean, totuși. Nu ar fi un impediment pentru a-l considera autor pe Caragiale, poți juca orice într-un pamflet. Însă dacă autor ar fi altcineva, atunci I.L. pare să fi luat mai mult decît se cuvine din această scrisorică-pamflet pentru a-și scrie schița cu Leonida Condeescu. Iată mai jos un articol al Ioanei Pârvulescu despre Romeo și Julieta la Mizil și oarece apropieri de stil între Caragiale și Ranetti, plus o sugestie despre o posibilă preluare a poveștii personajului Leonida Condeescu: de către Caragiale de la Ranetti (în România literară, anul XLI, nr. 40, 9 octombrie 2009, pag. 5).

Obsesiile sentimental-provinciale, se vede din scrisoarea-pamflet, erau ceva mai vechi la Mizil. Poate chiar țineau de un aer al epocii. În revista Familia apărea în 1894 (an XXX, nr. 27, 3 / 15 iulie, pag. 320) la rubrica Salon schița O noapte în Dobrogea semnată de Gh. Mărunțeanu, o situație conjugală în care ea, mizileancă defel, îi face soțului o scenă. Mai există astfel crochiuri, mai mult sa mai puțin reușite, după ce va fi vrut autorul: satiră ori o simplă proză sentimentală.

Scrisoarea de la care am pornit e incitantă mai degrabă pentru istoria literară. O fi fost sau nu Mizilul un cal de bătaie pentru genuri minore și situații ridicole, mă interesează mai puțin. Paternitatea ei cred că duce, oricum am lua-o, spre Caragiale. Un scenariu îl poate avea ca pe un autor care își reciclează texte mai vechi, jurnalistice. Un alt scenariu îl poate pune într-o lumină neplăcută, ca autor care a cam luat din ideile altuia. Rămîne de văzut cine o fi Laconius?

Romeo și Julieta la Mizil - vizual

Piesa de teatru scrisă de Ranetti nu e atît de cunoscută. Titlul pare să trimită mai degrabă la o bizarerie, o scorneală de presă ori la un vis provincial. Nu zic că ar fi vreo capodoperă. E bine măcar că după o sută de ani titlul ăsta a rămas. Înseamnă poate ceva. Și, cu atît mai bine, Mizilul este conținut ca un miez al cărui gust trebuie tratat cu grijă, dacă nu chiar cu circumspecție. Mizilul nu e ușor de luat la preț de matineu. 

Cam asta ar fi ideea, că Mizilul e încă în vedere. Pentru că un fost prim-ministru, deputat de Mizil, ține redacțiile de știri pe jar cu glonțul de SMITH & WESSON calibru 38 și fularul Burberry, provocînd discuții cu alonjă semiotică. Pentru că succesorul său la deputăție în circumscripția Mizil este Vlad Cosma, un pițiponc politic cu alură de semi-doct, duios cerșetor de imunitate. Pe ei chiar i-am mai putea trece cu vederea -- nu sînt mizileni. Vinovați sînt mizilenii pentru că i-au votat. Dar uite că mai iese din rînd un ministru al telecomunicațiilor, Gabriel Sandu, mizilean get-beget, care inundă ecranul tv cu deversări, habar n-avem cît adevăr și cît fabulă. Și adevărul, și fabula, cîte vor fi, își pun poalele-n cap, ca Mărioara și Vasilache, și totul trece într-un număr cu scheme înfricoșătoare, matematici fluid-finaciare. Unde mai pui că îi urmează, într-un tulburător rol de primar-păpușoi mister Emil Proșcan, mizilean prin funcție în administrație vreme de 19 ani, și ca printr-un mister gata să detecteze ADN-ul poporului român la congresul partidului, în pauza de respirație și de sanviș a prea-burtoșilor colegi -- la rîndu-i făcînd turul televiziunilor și site-urilor cu intervenția sa ruptă de la gura unui personaj din Ranetti. 

Imaginea e la mare trecere, în trecerile lor pe ecrane, ca niște întreceri socialiste. Dar divaghez. Nu voiam decît să introduc cîteva imagini care au legătură cu piesa lui Ranetti. Un pic de arheologie vizuală a unei piese comic-dramatice. O fotografie și cîteva desene cu personajele sale. Niște pesonaje de tuș mai expresive decît sus-numiții mizileni sau reprezentanți ai mizilenilor, deformați de pixeli, deși și unii și alții corupți și venali în măsuri cît se poate de apropiate. Poate că tușul și timpul atenuează, iar predispoziția pentru arta dramatică ne face mai sensibili chiar și la frumosul urîtului. Bleah!!!

Revista Furnica, an 6, nr. 15, decembrie 1909

Revista Furnica, an 2, nr 63, noiembrie 1905

Revista Furnica, an 2, nr 63, noiembrie 1905

Cu ei chiar că s-ar putea face un Partid Național Mizilean. PNM. Pana mea!

Politica la Mizil. Acum 100 de ani

Liberali (colectiviști) contra conservatori (ciocoi). O poveste cu  box și vox care punea Mizilul în paginile ziarelor centrale. Mizilul pitoresc era cît se poate de politic. Adică, pitorescul Mizilului e politica locală: picturesque. Cum spune Jorj Delamizil, nimeni altul decît George Ranetti, asta înseamnă că de la farsă se poate sări pîrleazul mintenaș în plină dramă, ba chiar în cea mai pură tragedie. Artă politică. Jorj Delamizil a făcut o cronică a evenimentului, în Furnica (anul VII, nr. 25, joi 24 Fevruarie 1911), la patru ani după ce titularul lui Jorj, George, scrisese piesa „Romeo și Julieta la Mizil”, dramoleta cu doi primari mizileni, firește din partide diferite, împăcați în cele din urmă prin încuscrire. Se vede treaba că arta nu salvase nimic, așa cum în zadar speră artiștii. Politica și-a văzut mai departe de boxul ei.

Iată și articolul la care face referire George Ranetti, apărut în presa opoziției, la Adevărul, anul XXIV, nr. 7698, din 15 februarie 1911:

Romeo şi Julieta la Mizil — 2011

Deşi nu ştiu cît mai poate ajuta anunţul ăsta pe Miziliada, îl postez. Peste două zile se consumă termenul de înscriere la concursul „Romeo şi Julieta la Mizil — 2011”. Detaliile le puteţi găsi aici şi aici.

Romeo şi Julieta la Mizil - 2010
__________________________________________________
concurs de poezie, epigrame şi calambururi

SECŢIUNILE CONCURSULUI:

POEZIE – două poezii
EPIGRAME ŞI CALAMBURURI – două epigrame sau două calambururi

Cuvinte obligatorii într-o epigramă sau calambur: Mizil, Ranetti, Julieta, Romeo. Ordinea în care sunt folosite cuvintele nu contează.
În cealaltă epigramă sau calambur autorul va alege tema.
Epigrama/Calamburul nu trebuie să fi fost publicat până la data concursului. În caz contrar, concurentul va fi descalificat.

Epigrama sau calamburul va face trimitere la parodia scriitorului, „Romeo şi Julieta la Mizil". Piesa de teatru o găsiţi pe pagina concursului.
La concurs pot participa tineri de la 14 ani la… orice vârstă.

PERIOADA DE ÎNSCRIERE: 01.10. 2009– 31.12 2009

TAXA DE PARTICIPARE: 20 LEI

Taxa va fi trimisă prin mandat poştal pe adresa liceului:
prof. Bădicioiu Laurenţiu, Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, str. N.Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova, cod 105800; menţiunea: pentru Concursul „Romeo şi Julieta la Mizil”

Folosiţi caractere româneşti – aici stăm mai rău J - Times New Roman, 12, spaţiu 1,5

N.B. CONCURENŢII NU POT PARTICIPA LA AMBELE SECŢIUNI!
ATENŢIE: materialele trimise după 31.12.2009 nu vor mai intra în concurs!
Jurizarea se va face în luna ianuarie, iar premierea pe 30.01.2009, la Mizil, ca de obicei.


COMPONENŢA JURIULUI:

Conf. univ.dr. Daniel Cristea Enache – critic literar, scriitor
Profesor univ.dr. Titus Constantin Vîjeu – critic de artă, scriitor
Prof. univ.dr. Corneliu Berbente – epigramist
George Corbu – preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România
Emil Proşcan – primarul oraşului Mizil
Corneliu Leu – prozator şi jurnalist
Nicolae Dragoş – poet
Ion Busuioc – epigramist

PREMIILE ACORDATE :

Marele Premiu „George Ranetti” – 2000 RON
Premiul „Grigore Tocilescu” – 1200 RON
Premiul „Agatha Bacovia” – 800 RON

Vom edita un volum cu toate textele inscrise in concurs !
Toti participantii vor primi volume continand textele din concurs !
Toti concurentii vor primi diplome de participare!

PREMIILE AU CRESCUT CU 10 MILIOANE FATA DE EDITIA I AJUNGAND IN TOTAL LA 4000 RON !

Pentru înscriere daţi click aici.