Pe tine te cîntăm, Mizil iubit

Aşa s-ar fi putut intitula anunţul care a apărut prin oraş: pe ziduri, stîlpi, garduri, pe geamurile vitrinelor, pe oriunde. Care sună aşa:

"DRAGI MIZILENI,

Prea mult discutatul şi demult în suferinţă Popor Român, a probat de-a lungul istorie o serie de calităţi, cele sufleteşti, aşejîndu-l, cu mult deasupra altor popoare.

Una din aceste calităţi, este şi aceea de a da frumuseţe lucrurilor ce-l înconjoară, de a da importanţă laturii estetice, apropiindu-se cu mâinile sufletului său bun şi plin de înţelegere de tot ce participă la viaţa sa. Aşa s-au născut cultura, tradiţiile,educaţia.

Mergeţi în muzeul ţăranului român şi-o să vedeţi grija pe care românul a acordat-o casei, curţii, îmbrăcăminţii şi tuturor lucrurilor de care el a avut nevoie.

Suntem singura ţară din lume în care o dată cu venirea primăverii şi a marii sărbători creştine a învierii Domnului, românii îşi fac curăţenie generală în curţi, grădini, case, iar prin post, şi în trup!

Suntem singura ţară din lume unde se văruie de Paşti!

Şi în Mizilul nostru, ca în fiecare an, se va întîmpla acest lucru, deaceea m-am gîndit că ar trebui să devină vizibilă această competiţie a celor care vor să-şi facă casa, grădina, curtea..., mai frumoase!

Vom da premii pentru:

- cea mai frumoasă gospodărie(casă, grădină, curte);

- cel mai frumos apartament;

- cea mai frumoasă stradă;

- cea mai frumoasă grădină, de curte sau de bloc.

Înscrierile se fac la secretariatul
Primăriei Mizil, tel. 250027, 250008, până la data de 02.04.2008. Vă aştept!

Emil Proşcan

Nu e campanie electorală, dar parcă ar aduce a ceva asemănător. Aduce şi a Cîntarea României -- cu fazele pe apartament, scară de bloc, bloc şi stradă. Cartiere? Oare ar fi posibil să concureze cartierele Mizilului la o astfel de competiţie? Dintr-un volum de corespondenţă al unui diplomat italian apărut la Cernăuţi (Ion Nistor - Corespondenţa lui Coronini cu principatele, Cernăuţi, 1938) se poate afla informaţia potrivit căreia Mizilul avea la jumătatea secolului XIX patru cartiere: galben, verde, gri, roşu. De altfel, oraşul ar mai putea fi împărţit după parohii, dar şi după denumirile tradiţionale ale zonelor: Centru, Vărzărie, Pescărie, Peste Pod, Fefelei, Poteraşi, Cartier, Teilor, Gară, Bazar, Dallas etc. S-ar fi putut organiza un campionat al curăţeniei pe operaţiuni: şters praful, dat cu aspiratorul, măturat, spălat geamurile, dat parchetul cu ceară, văruit, adunat pînza de paianjen, desfundat grădina, adunat ciorcioboatele din curte şi-am încălecat pe-o şa şi concursul tot nu s-ar termina.

Ciudat este că primarul transformă firescul curăţeniei de primăvară în ceva excepţional. Ca şi cum oamenii (mizilenii) nu şi-ar vedea de curăţenia lor, acasă. Şi, în definitiv, de ce să vină reprezentanţii primăriei în casele oamenilor? Nu e asta o intruziune? Dar, ca treaba să fie înghiţită pe nemestecate, în ecuaţie este introdus un model: muzeul ţăranului român (scris cu litere mici, de parcă nu ar fi vorba de o instituţie; de parcă ar vrea să fie vorba de un model, însă n-ar vrea ca modelul să bată la ochi). M-am gîndit că poate intenţia primarului a fost să dea model Muzeul Satului. Acolo întîlneşti expuse gospodării. Fiecare dintre ele arată ţuţ - curate, şpreiate, lustruite pînă la Dumnezeu şi-napoi, că doar e vorba de un muzeu. Nu cred să se fi gîndit primarul la Muzeul Ţăranului Român, unde chiar lucrez, pentru că în acest muzeu expunerea are o cu totul altă viziune: una sintetizatoare, metaforică, non-descriptivă, non-categorială, mizînd pe sugestie şi descoperire. Dar aici poate e vorba de confuzia primarului şi de nimic altceva. Sau poate că, neexistînd în Mizil vreun muzeu, gîndul că fiecare casă ori apartament ar putea echivala cu o fărîmă de edificiu cultural poate i s-a părut salvator. Să fi vrut primarul să-şi împrospăteze imaginea cu cea a Muzeului Ţăranului Român? Ar fi ceva surprinzător pentru o campanie de promovare gîndită în provincie, să alegi un brand cultural, în locul unui concert mai mult decît îndoielnic, de pildă. Ori poate că e începutul unei cercetări etnografice, iar curăţenia să fie un bun pretext pentru a intra în casele mizilenilor.

Indiferent ce ar sta în spatele acestei iniţiative, textul semnat de primarul mizilean e antologic. E caragialesc şi etnocentric. E adorabil şi absurd. E kitsch şi e orice nu vrea autorul său să fie. În fine, e o carte de vizită. Un certificat de garanţie a unui spirit nepieritor. Răspunsul mizilenilor ar trebui să fie pe măsură: un miting cu măturile în mînă, cu aspiratoare, greble, cazmale, cîrpe de şters praful şi bidinele, chiar în buricul oraşului (axis Midil) -- la obeliscul "Trepte spre cer".

Mizilul deschis

Nu o ascund, am o atracţie (predilecţie?, aplecare?) faţă de subiectele funebre. Nu ştiu de ce mă atrage moartea. Explicaţia ar putea fi descoperirea unei fotografii într-o casetă a bunicului meu, printre cîteva fotografii de familie şi diverse acte. Descoperirile copilăriei au conţinută doza de cruzime, fără de care s-ar părea că nu se poate. În fotografia asta personajul central şi orizontal era soţia lui, bunica Sultana, pe care eu nu am prins-o în viaţă, iar în jurul ei copii, fraţii şi vecinii. Sicriul era ţinut pe braţe, cu chipuri plînse în jur, dar interesant mi se părea atunci să îi văd pe toţi împreună. Am observat că aşa se întîmplă atunci cînd a murit şi bunicul meu. Nu mai eram aşa de mulţi, dar ne-am strîns cu toţii. E o calitate pe care vii nu o pot egala decît cu felurite dificultăţi, aceea de a ne aduna. În plus, morţii ne fac să ne şi uităm pe noi înşine, cîtuşi de puţin. Apoi mi s-a întîmplat să fiu un soi de cioclu – de cîteva ori, împreună cu doi prieteni, Filo şi Călin. În perioada 1999-2002 m-am urnit spre morţile altora şi cu o preocupare nu la fel de gravă precum participările în diverse roluri la înmormîntări la care nu puteam lipsi. Am început să colecţionez epitafuri. Mă gîndeam atunci să scriu un roman, o nuvelă, o proză sau un text pur şi simplu, pe care să-l intitulez MIZILUL DESCHIS. Îmi plăcea mie cum sună. Aveam de gînd să folosesc îndeosebi epitafurile culese în cimitirul din Mizil. Nu mai spun că la vremea aia încă eram frecventat de aburi borgesieni, învăluiţi de aromele lui Danilo Kis şi ale lui Milorad Pavic. Nu mai ştiu cum am renunţat. Măcar că o bucată de timp am reuşit să fiu cît de cît harnic, aşa că am înmulţit colecţia de epitafuri pînă aproape de 400 de texte. Toate au apărut în cartea Arca lui Noe – de la neolitic la Coca Cola, editată de Muzeul Ţăranului Român în 2002 şi reeditată în 2007. În 2001, pornind de la colecţia mea (la care m-au ajutat Ana Birta, Gabriela Leonida, Ioana Daia, Daniela Alexandrescu şi Roxana Lupu) am înjghebat un text, cu oarece pretenţii etnologice(aici), în care am încercat să vorbesc despre inscripţiile funerare. Şi uite că, mai degrabă fără intenţie, cu epitafurile mizilenilor Miziliada a pus mîna şi pe-un tărîm de dincolo. Le postez în continuare:

1. Trecătorule! Nu face te rog sgomot/ în jurul leagănului de veci al/ scumpului nostru îngeraş!/ Lasă fetiţa să doarmă şi pe/ mămica ei să vegheze şi să plîngă. [MIZIL – PRAHOVA: 1936].

2. Tată, soţ de ce-ai plecat/ Şi pe noi toţi ne-ai lăsat?/ Am rămas pui mici/ Pe lume cu un nume Sumedoiu. [MIZIL – PRAHOVA: 1979].

3. Credeam că eşti nemuritor,/ Că moartea nu te poate-nvinge,/ Dar eu m-am înşelat amar/ Şi inima acum îmi plînge./ Şi i-ai lăsat pe toţi plîngînd în urmă,/ Nu te-ai gîndit că e păcat./ Nu ne-ai lăsat decît o dramă/ Cu un cadavru înecat. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

4. În chipul cel grăit de Tine Doamne,/ mi-am trăit zilele în muncă şi osteneală/ multă!... Şi cînd ceasul chemării mele din/ lume a sunat, despărţindu-mă de averea/ agonisită, iată, am dăruit-o spre folosinţă/ obştească, ca să-mi fie această faptă de/ iubire către aproapele, seară de înălţare la Tine,/ Împărate al cerului!.../ TASE DUMITRESCU/ + 16 mai 1921/ Donatorul Liceului din Mizil [MIZIL – PRAHOVA: 1921].

5. În timpul infinit, în/ infinitatea materiei, în spaţiul/ infinit, răsare o celulă organică,/ ţine un timp, apoi se spulberă/ şi asta sunt eu. [MIZIL – PRAHOVA: 1996].

6. Răpită dintre noi/ de un accident de maşină. [MIZIL – PRAHOVA: 1961].

7. În urma unui groaznic/ accident de cale ferată. / Rid. de Părinţii lui / Maria şi Ion Sauca [MIZIL – PRAHOVA: 1975].

8. M-am despărţit de voi/ mult prea devreme/ Cînd ceasul vieţii a bătut/ şapte şi jumătate/ Citind poveşti necruţătoare/ moartea m-a răpit/ Şi voi părinţii mei scumpi/ eraţi prea departe. / Durere-lacrimi-dor / Surioară, mamă, tată [MIZIL – PRAHOVA: 1979].

9. Decedaţi la groaznicul/ Cutremur din 4 martie 1977/ În blocul Nestor Bucureşti./ Familia îndurerată nu vor/ uita pînă în clipele cînd/ vor ajunge lîngă voi. [MIZIL – PRAHOVA: 1977].

10. Te-ai stins ca o lumînare, / Fiinţă iubită. / N-a fost în lume / Familie mai rănită. [MIZIL – PRAHOVA: 1976].

11. Nu te vom uita, / Cît ai trăit te-am iubit, / Cît vom trăi te vom plînge. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

12. Iubitoare ca soţie, / Exemplu de vrednicie. / Ca mamă şi ca bunică / Vei rămîne-n veci unică. / Slavă şi mărire ţie, / Mamă dulce şi soţie. / Te plîngem, te regretăm / Şi cu toţii îţi jurăm / Că-n veci să nu te uităm. [MIZIL – PRAHOVA: 1982, învăţătoare].

13. Muncind v-aţi stins din viaţă, / Ca lumina unui sfeşnic în / Truda muncii voastre pentru noi / Rămîneţi veşnic. [MIZIL – PRAHOVA: 1973].

14. Ca o floare ce se trece / Este omul pe pămînt. / Astăzzi cîntă şi petrece, / Mîine zace în mormînt. [MIZIL – PRAHOVA: 1954].

15. O moarte nemiloasă / M-a luat de lîngă voi. / Păstraţi-vă curajul, / Eu sînt mereu cu voi. [MIZIL – PRAHOVA: 1991].

16. Bunul nostru soţ şi tată / A dispărut fulgerător. / Ne-ai lăsat îndureraţi / Şi nu te vom uite. [MIZIL – PRAHOVA: ?].

17. Cît aţi fost în viaţă / Nimic n-aţi lăcomit, / Muncă şi iubire / Voi aţi dăruit. [MIZIL – PRAHOVA: 1978].

18. O viaţă-ntreagă, ne-ntreript, / Am muncit pe-acest pămînt, / Dar acum, că nu mai sînt, / Am o cruce şi-un mormînt. / Ridicat cu durere de Fanu [MIZIL – PRAHOVA: 1987].

19. M-am despărţit de viaţă / Ca şi de voi, nevrînd, / Gîndiţi-vă la mine, / Măcar din cînd în cînd. [MIZIL – PRAHOVA: 1990].

20. În veci rămînte în amintire cu regret. [MIZIL – PRAHOVA: 1979].

21. Zadarnic drumul pîn’ la tine îl mai bat / La poarta casei te mai strig zadarnic, / Doar vîntul îmi mai spune c-ai plecat / Şi-n locul tău e doar un loc amarnic. [MIZIL – PRAHOVA: 1998].

22. Sub această piatră rece / Şi acest tăcut mormînt, / Odihneşte ce-am avut / Mai drag şi scump / Pe acest pămînt. / Şi pulbere, ţărînă, / Din tine se alege, / Căci asta e a lumii / Nestrămutată lege. / Nimicul te aduce, / Nimicul te reia, / Nimic din tine în urmă / Nu va mai rămînea. [MIZIL – PRAHOVA: 1929].

23. Cît am fost împreună te-am iubit. / De cînd ai plecat dintre noi / Te dorim, te regretăm şi / Te plîngem soţie şi fiu. [MIZIL – PRAHOVA: 1989].

24. Tot ce se vede e făcut cu bani din / munca lui / CICU R. VLADAREANU / Decedat la 4 Noembrie 1928

25. Am muncit pe acest pămînt / Pentru o cruce şi-un mormînt. / Semnează D-tru Rurducea.

26. Trecătorule, gîndeşte-te, / Cum îţi trăieşti viaţa de pe pămînt. [MIZIL – PRAHOVA: 1988].

27. Sub acest mormînt / repausează corpurile decedaţilor / Zaharia şi Leana Constantin [MIZIL – PRAHOVA: ?].

28. Veniţi-plecaţi-tot-aici mă- / lăsaţi-dar-am-o-rugămintesă- / nu-mă-uitaţi-Puica [MIZIL – PRAHOVA: 1993].

29. Vor trece anii lungi / Şi zilele pustii, / Zadarnic te vom aştepta / Să vii. / Pentru cîtă dragoste ne-ai / dăruit / Şi pentru sufletul tău bun, / Fie-ţi / Drumul de dincolo luminat / veşnic. / Am plîns şi plîng întruna, / Aştept să-mi vie ora, / Să plec să-ţi caut urma / Şi pasul tău grăbit. / La cel ce te-a iubit / Să vin să stau cu tine, / Etern nedespărţit / MATACHE PĂDURĂŢEANU [MIZIL – PRAHOVA: 1898].

30. Aţi semănat în lume doar fapte / de iubire, / Dînd vieţii măreţie şi sens / de nemurire. / Vă vom purta în inimi / luceferi vii şi-n gînd, / Noi, cei rămaşi în lacrimi / Vremelnic pe pămînt. [MIZIL – PRAHOVA: 1937-1942].

31. Sub această piatră grea / odihneşte – fiul nostru iubit şi drag / Neluţu. Care nu te vom uita. / niciodată. Mama şi tata te / aşteaptă tot timpul cu lacrimi / în ochi. [MIZIL – PRAHOVA: 1986].

32. Ridicată cu adîncă durere / De soţie al cărei dor nu / Se va stinge niciodată şi / în inima ei te va păstra / veşnic viu. / Odihneşte-te în pace. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

33. Ridicat cu adîncă / Durere de copii / care le va păstra / o vie amintire [MIZIL – PRAHOVA: 1976].

34. ,,Adu-ţi aminte / de tatăl tău şi mama ta / cînd şezi în mijlocul celor mari” [MIZIL – PRAHOVA: 1996].

35. Mort pentru Patrie / în luptele de la Turtucaia / în anul 1916. [MIZIL – PRAHOVA: 1916].

36. A fost bucurie şi consolaţiune / familiei sale pînă la 20 ianuarie 1890 / cînd o crudă moarte care seceră pe / cei inocenţi a smuls-o din atîtea braţe / iubite lăsînd sufletele lor întristate / pînă la moarte. [MIZIL – PRAHOVA: 1890].

37. Cînd 47 de ani ai împlinit, / Atunci moartea te-a răpit. / În mormînt te-a ţintuit, / De cei dragi te-a despărţit. / De soţie şi copilaşi, / Şi de mamă şi de fraţi. [MIZIL – PRAHOVA: 1975].

38. Trecătorule nu trece, / Stai o clipă şi priveşte / Unde azi se odihneşte / Anii dulci ai tinereţii. [MIZIL – PRAHOVA: 1923].

39. Soţie de neuitat / despărţită de voi prea devreme / cînd ceasul vieţii a bătut ora 19.00. / Citind povestea necruţătoare, / moartea m-a răpit şi voi, / soţ şi copii, eraţi prea departe. / V. A. a lăsat durere şi lacrimi. / Ridicată de soţ [MIZIL – PRAHOVA: 1981].

40. Costeluş drag, ce trist / şi greu e fără tine! [MIZIL – PRAHOVA: 1988].

41. Aici odihneşte / scumpul nostru fiu / Gheorghe C. Chilan, / Absolvent al Academiei / Regale de Muzică / Dec. 6 Mai 1936, / în etate 23 ani. / Regrete eterne. [MIZIL – PRAHOVA: 1936].

42. Eram în floarea tinereţii / şi nu aş fi vrut / Ca cruda moarte să mă / facă iar.... / Am lăsat / părinţi soţ şi 1 / copil plîngînd / La 20 de ani şi 8 luni / dintre ei plecînd / Elisabeta D. Ionescu
Decedată la 14 August 1924 / şi împreună cu / Stavrii Maria, Petre şi / următori Nicolae, / Elisabeta / şi Nicuşor / Fam. Stavrescu [MIZIL – PRAHOVA: 1924].

43. Lacrimi şi flori pe / mormîntul tău în veci / Te vom pomeni soţie şi / copil şi-ntreaga familie. [MIZIL – PRAHOVA: 1979].

44. Zi de mare durere / pentru întreaga familie / Chipul drag şi sufletul tău / ne va rămîne veşnic în / amintirea noastră. [MIZIL – PRAHOVA: 1973].

45. Nimicul te aduce / Nimicul te reia. / Nimic din tine-n urmă / Nu va rămînea / Lacrimile noastre / vor curge / Cît vom trăi / Te vom iubi veşnic [MIZIL – PRAHOVA: 1999].

46. Niciodată nu-ţi vom / uita firea de blîndă / Sinceră, devotată familiei / ca mamă şi soţie. / Am pierdut ce-am avut mai / preţios în viaţă / Vom fi mereu cu recunoştinţă / Nuţa-Mara-Mihaela-Ionel [MIZIL – PRAHOVA: 1978].

47. Pămînt hain, cît de puţin / Din tine e în noi / Şi cît de repede îţi vrei / Puţinul înapoi. [MIZIL – PRAHOVA: 1996].

48. O boală grea, cumplită / M-a despărţit de voi. / Nu vă pierdeţi curajul, / Eu sunt mereu cu voi. [MIZIL – PRAHOVA: 1984].

49. Dacă astăzi sunt departe, / Într-un loc îndepărtat, / Să nu credeţi niciodată / Că pe voi eu v-am uitat – Reli / 28 ani [MIZIL – PRAHOVA: 1998].

50. Ca un crin de primăvară / Frumos înflorit, / În puterea vîrstei / Tu tată ne-ai părăsit [MIZIL – PRAHOVA: 1971].

51. Cu ochii blînzi cu cald surîs / Tu ai plecat acolo sus / Lăsînd şi dor şi chin şi jale / Pornind uşor eterna cale [MIZIL – PRAHOVA: 1971].

52. Un vis îşi înmoaie aripa în amar / Astfel am trecut de al vieţii hotar [MIZIL – PRAHOVA: 1993].

53. Cît ai trăit te-am iubit, / iar acum te regretăm. [MIZIL – PRAHOVA: 1989].

54. Dormi în pace netulburată, / iar noi vom pune flori şi lacrimi / peste tristul tău mormînt [MIZIL – PRAHOVA: 1982].

55. Nu mă uitaţi, / Cîndva am fost ca voi / Acum sunt umbră sub pămînt / Mă uit cu drag, mi-e dor de voi / Aş vrea să ies din greul mormînt, / Să vin la voi. / Lacrimi vor curge neîncetat / pe tristul nostru mormînt [MIZIL – PRAHOVA: 1988].

56. Dormi tăicuţu nostru drag, / Somnul cel mai greu, / De parcă nici nu-ţi pasă / Că ai trei copii şi soţie / Te plîng mereu, / Căci dorul greu ne apasă. [MIZIL – PRAHOVA: 1966].

57. Cînd nicăieri nu mai eşti, / eşti în mine, / Eşti, iată aducere aminte, singur, / Triumf al vieţii asupra / morţii şi ceţii. / Ridicată de soţie şi de copii [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

58. O lacrimă curată şi un gînd / pios pentru el. [MIZIL – PRAHOVA: 1978].

59. Aici odihnesc scumpii noştri / părinţi care cu drag ne-au crescut / şi îndrumat în viaţă. [MIZIL – PRAHOVA: 1972].

60. Cînd pe-aici vei trece / O lacrimă de vei lăsa. / Va fi un semn amice / Că nu ai fost uitat. [MIZIL – PRAHOVA: 1957].

61. Din somn de mă trezeşti, / Aminte-mi voi aduce / De toţi cei dragi / Ce-n viaţă am lăsat. [MIZIL – PRAHOVA: ?].

62. Voi ce ne-aţi iubit pe noi, / Amintire ne păstraţi / Şi şoptiţi al nostru nume / Cînd pe Dumnezeu rugaţi. [MIZIL – PRAHOVA: încă nu au murit].

63. Suflet nobil, suflet blînd / Ai trăit cu noi rîzînd / Ai plecat din casa noastră / Fără a spune un cuvînt / Ne-ai lăsat durere-n suflet / Cît trăim pe-acest pămînt [MIZIL – PRAHOVA: 1998].

64. Aici la margine de crîng / Se află tristul tău mormînt, / Dar paşii noştri te-or căuta / Din zori şi pînă s-o însera. / Azi la margine de crîng, / E numai pace şi tăcere, / Şi flori încet foşnesc plîngînd, / Căci înţeleg a noastră durere. [MIZIL – PRAHOVA: 1971].

65. Nu-ţi uita bunătatea sufletului tău. / Soţia şi copilul. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

66. Dormi în pace alături / de copilaşul nostru drag! / Soţia ta Ecaterina care nu / uită niciodată. [MIZIL – PRAHOVA: 1950].

67. Ai plecat din mijlocul nostru / în floarea vieţii tale / lăsînd un gol dureros. / Noi nu te vom uita niciodată. [MIZIL – PRAHOVA: 1953].

68. În semn de omagiu, respect şi iubire / Ne-nchinăm în faţa mormîntului tău / Căci a fost mama cea mai bună şi / cea mai devotată din lume. / Coca, Duduia şi Cornel / Olga Calimachi / învăţătoare [MIZIL – PRAHOVA: 1964].

69. Din codru rupi o rămurea / Ce-i pasă codrului de ea? / Ce-i pasă unei lumi întregi / De moartea mea? [MIZIL – PRAHOVA: 1978].

70. Trecătorule! / Ce eşti tu azi / Am fost eu ieri, / Ce sunt eu azi / Vei fi tu mîine. / A fost un chip aşa de blînd / Şi bun din cale afară, / Şi prea a fost iubit de toţi / Şi-a trebuit să moară. [MIZIL – PRAHOVA: 1994].

71. O frumoasă floare a / Plecat dintre noi. / Petalele ei ofilite în / Plină primăvară s-au / Aşternut pe cărările noastre. [MIZIL – PRAHOVA: 1999].

72. Pentru noi ai fost o floare de crin / Pur şi fără de păcat, / Dar la vîrsta de numai 14 ani / Tu ne-ai părăsit / Pentru a sta la dreapta tatălui. / Nu te vom uita niciodată. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

73. Scumpul nostru Dănuţ, / Pe malul mării te-ai stins din viaţă / În floarea tinereţii. / Cît vom trăi te vom plînge. / Ne-ai fost fin, frate, prieten drag, / coleg de facultate. [MIZIL – PRAHOVA: 1980].

74. Scumpa noastră soră / Steluţa, căsătorită / I. Grigorescu, dispărută / din viaţă pentru dragostea / de a deveni mamă la / 7 noiembrie 1953 în etate de 30 ani / în amintirea fratelui nostru Nicu / dispărut pe front în feb 1942 / în etate de 26 ani

75. Aici odihneşte bunul nostru tată, / dec. 6 mai 1939 în etate de 62 ani, / cu cel mai mic şi mai drag dintre / fraţi, Vasile elev cl. V Liceu, / luat de lîngă noi la 19 feb 1945 / în etate de 16 ani. / Nimic mai scump şi sfînt ca mama, / Vasilica T. Vişan / dec. 12 iulie 1961 în etate de 67 ani. / Regrete eterne. / Neuitata noastră cumnată / Ana G. Vişan / care şi-a pierdut viaţa / dăruind altă viaţă la 21 / martie 1942 / în etate de 27 ani, împreună cu / fiul ei STELU în etate de 15 ani. / În amintirea fratelui nostru / Gheorghe, / dispărut pe front în ian. 1942 / în etate de 28 ani. [MIZIL – PRAHOVA: fotografii cu 13 portrete].

Povestea unei maşini de curăţat porumb

Aceasta este o poveste despre o maşinărie artizanală folosită la curăţatul porumbului. Mi-a spus-o chiar cel care a meşterit-o. Ion Ciopârtac îmi este vecin, pe strada Valea Jiului. În anii ’90 tatăl meu a închiriat de cîteva ori maşina cu pricina, aşa am a ştiut de existenţa ei. A lor, de fapt, pentru că Ion Ciopârtac avea cîteva exemplare de pe urma cărora făcea ceva bani sau produse, o dată ce venea toamna. Anul trecut, cînd la Muzeul Ţăranului Român s-a lucrat la expoziţia Hrana, mi-am amintit de ciudăţenia metalică a vecinului meu şi m-am pornit spre Mizil pentru a-l descoase un pic. În cele din urmă m-am întors la Bucureşti şi cu obiectul, şi cu povestea lui (pentru o vizualizare a maşinii în contextul expoziţiei accesaţi postarea anterioară). Iată istoria acestui utilaj al gospodarului mizilean aflat - ca tot românul - în nefîrşită tranziţie :

«Asta e facută acum vreo trei’jde ani. O foloseam la porumb, la ţară. De la ţară am venit cu ele aici, vreo 10-15, şi din ele am mai vîndut. Am vîndut una în Gura Vadului, una în Perşinari, una în Amaru, una la Buzău. Am mai făcut şi d-astea cu două guri, da’ cînd băgai în ele se oprea motoru’, se ardea. După aceea am început să le fac cu cîte o singură gură. Eu sînt din Amaru (jud. Buzău) defel, dar locuiesc în Mizil de 45 de ani. Maşinile le-am făcut prin colegi, prieteni care lucrau la MFA (n. a. uzină mecanică care a aparţinut de Ministerul Apărării Naţionale), îi plăteam pe ei, mi-aduceau diferite piese, şi roţile-astea mari le luam de pe la combine, din-alea stricate, altfel nu prea le găseşti. Se mai fac şi din aluminiu, da’ te costă mult. Mai vine lumea şi-acum. Fac şi-acum maşini din-astea, le fac la comandă. Pe-astea de-acasă le închiriez cu trei duble pe zi. Le dau dimineaţa şi le iau seara. Faci cu ele 5 saci la oră dacă lucrează doi oameni. Unu’ bagă porumbu’, unu’ trage cocenii. Poate omu’ să bată şi o sută de saci pe zi, eu o-nchiriez cu trei duble de boabe. Nu pot să mă duc să stau lîngă el toată ziua. Dacă-s pensionar... O ia dimineaţa, o aduce seara sau a doua zi şi vine cu porumbu’... Care n-are, mi-aduce bani... Cam la 150.000 lei (15 RON) dubla, ar veni aproape 500.000 lei pe zi. Prima am făcut-o după aia a lu’ tata-mare al meu care a murit la 99 de ani. A avut el una, dar era din lemn, îi dădea la manivelă. Da’ eu, ca să mă experimentez, le-am făcut pe pinioane, pe rulmenţi, lagăre şi motor... A fost concepţia mea, dar după aia de la tata mare. Şi pe urmă, după ce am început să le vînd, au apărut şi la stat, la magazin, ăştia de la Flacăra, din Ploieşti au făcut pentru vînzare, din fontă. Dar astea din magazin sînt pe lagăre şi se strică. Eu pe-ale mele le-am făcut pe rulmenţi. Mai vine lumea şi face comandă cîte-o maşină. La o lună de zile vine şi mai cere cîte una. Le fac cu băiatu’ meu. Acum am vreo 3-4, o să mai fac vreo 4-5... Dar vreo 3-4 trebuie să mai opresc şi pentru mine ca să le închiriez. Nimeni nu mai face maşini din-astea. Mulţi vin pe la mine să le dau patentu’ şi nu-l dau. Dacă le dai capacu’ jos, te uiţi la ele cum sînt, te duci la strungar, ţi le face. Acum se mai experimentează lumea, le face. Dar sînt migăloase. Înăuntru sînt 350 de dinţi care bat porumbul, care-l rotesc. Merge de mănîncă pămîntu’. Şi nu rămîne mai mult de o boabă pe cocean.» (iunie 2008)

Prăjituri la Mizil / 1945

În cabinetul de studiu al sălii Hrana din expoziţia permanentă a Muzeului Ţăranului Român (la etaj) se află un caiet cu reţete de prăjituri care a aparţinut, probabil, unei cofetării din Mizil. Pe coperta caietului este scris Registru / De vânzarea mărfurilor / Standart / Nicolaie Rădulescu / Mizil. Am fotografiat caietul pagină cu pagină, aşa încît există un martor pentru o reconstituire a cofeturilor consumate în Mizil în anii ’40, dar cu siguranţă şi ceva mai înainte, şi o perioadă după. Un rezumat al acestui caiet este o fotografie şi lista reţetelor, cîtuşi de puţin rablaisiană:

Biscuiţi cu marmeladă
Prăjituri cu migdale
Pesmeceori
Prăjitură tort
Prăjitură cu nucă la maşină rasă
Turtă dulce
Tort de nucă
Tort de lămîie
Chec
Prăjitură din cocă de cozonac
Cremă
Tarte
Madlene
Greta Garbo
Tort
Melcişori cu unt
Prăjituri suluri
Prăjituri în forme mici
Cornuri cu nucă fiartă
Prăjitură rasă
Prăjitură cu caimac de lapte
Plăcintă cu mere
Bezele
Fursecuri
Pesmeciori cu marmeladă
Gogoşi cu magiun
Marmoş
Cornuleţe cu chimion
Cremă de vanilie
Prăjitură à la Petrovici
Prăjitură à la Domino
Prăjitură à la Dora
Biscuiţi economici
Prăjitură a la Tuţa
Prăjitură rasă cu marmeladă
Ruladă
Biscuiţi
Keck
Corăbioare
Prăjitură cu nucă tăiată
Prăjitură cu marmeladă şi nuci
Saleuri
Biscuţi prin maşina de tocat
Gogoşi cu brînză sau cu şuncă
Tort cu nucă prăjită
Buserle cu ouă
Prăjitură à la Nina Tina
Prăjitură à la Toto
Cremă pentru tort Lica
Blaturile D-na Vasiliu
Prăjitură cu mere
Brioşe
Biscuiţi pentru îngheţată
Biscuiţi de miere de albine
Cornuri
Doboş tort
Tort cu nucă şi făină
Tort napoletan
Cremă de zahăr ars
Kek d-na Albert
Cremă de ciocolată (Lia)


În continuare cîteva imagini din cabinetul de studiu al expoziţiei Hrana (contextul expunerii caietului):

O expoziţie într-o expoziţie

Acum cîteva luni, mai exact în noiembrie 2008, am cumpărat printr-o licitaţie de pe www.okazii.ro o carte poştală cu interiorul fostei şcoli de fete din Mizil. Pentru că ceea ce se vede în imagine pare a fi o expoziţie de cusături executate în programul şcolar, cartea poştală a figurat în expoziţia Cusături / ţesături organizată de Muzeul Ţăranului Român în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009, punctînd un anume tip de educaţie în ale artizanatului, nimic altceva decît o prelungire în şcoli a curentului Arta naţională din interbelic, care mai încoace a luat forma orelor de lucru manual. O expoziţie într-o altă expoziţie. Se prea poate ca această carte poştală să fie printre puţinele urme ale acestei şcoli de fete. Este posibil ca fotografii ale clădirii să mai existe, dar mă tem că imagini din interiorul şcolii vor fi destul de greu de găsit.

Pe verso-ul carţii poştale sînt scrise următoarele:

«Spre a vă aminti prima expoziţie dela Gim. De Fete din Mizil (expoziţie de lucru şi desen – din anul 1936-1937. Şi totodată vă mai amintiţi şi de mine.
(semnătura indescifrabilă) 7 iulie 1937
Destinatar:
Dsale
Domnişoarei
Diamanta Luscan
Directoare
Gim. De Fete Mizil»

detaliu din expoziţia Cusături / ţesături

detaliu din expoziţia Cusături / ţesături

* * *

Şcoala de fete, aşa cum am auzit-o numită de tatăl meu, a mai funcţionat pînă în 1956, cînd i-a luat locul pentru doi ani o şcoală mixtă. Apoi, în 1958, s-a reînfiinţat liceul de cultură generală pe strada Nicolae Bălcescu, clădirea fostei şcoli de fete căpătînd destinaţia de internat al liceului pentru elevii de la ţară. În anii ’70, cînd liceul de cultură generală devine Liceul Industrial Mizil, clădirii i se dă o altă utilitate – atelier şcoală. Probabil că structura clădirii s-a şubrezit atît de la strungurile mutate acolo, de la vibraţii etc., dar şi de la cutremurele din ’77, ’86 şi ’90. A fost dărîmată acum cîţiva ani, după 2000, pentru a face loc unui supermarket Plus, neinspirat amplasat chiar acolo, la şosea, în centrul oraşului.

* * *

În aşteptarea unor fotografii cu clădirea fostei şcoli de fete, m-am gîndit să postez pentru încheiere o filmare din concert cu Emerson, Lake & Palmer: Barbarian - Nutrocker, o înnădire a două piese, una de pe ELP, primul album, a doua de pe Pictures at an Exibition - un fel de Să gîndim pozitiv, totuşi. Chiar aşa. Se poate şi mai rău.

Update. Pentru că promisesem, iată fotografii cu clădirea fostei Şcoli de fete înainte de demolare (2), după ce a fost părăsită, apoi incendiată, probabil pentru a i se grăbi dispariţia, procedeu folosit cu mare succes şi în Bucureşti în cazul contrucţiilor clasate în Patrimoniul arhitectural (vezi aici un exemplu). Cred că era o contrucţie relevantă pentru arhitectura tîrgurilor. În sfîrşit, nu mai e. Fotografiile îi aparţin lui Cosmin Pavel.

vedere frontală

vedere din spate

Şi supermarketul Plus (foto Cosmin Pavel):

Update: o fotografie cu Scoala de Fete furnizata recent de un tinar istoric.

Oi şi mioriţe

Pomenisem în ultima postare de Mioriţa. Nu-mi amintesc cum de am deschis monografia Mioriţa – tipologie, circulaţie, geneză, texte, publicată la Editura Academiei Române, Bucureşti, 1964 – autorul fiind Adrian Fochi. Eram într-o perioadă în care încercam să intuiesc cărţile în care puteam da de Mizil la indicele bibliografic. Ba da, acum îmi amintesc. La anticariatul de la Dalles, cel în vecinătatea căruia se află spaţiul în care se fac expoziţii şi tîrguri. Dădusem de un raft plin cu Anuarul geografic. Toate erau numere din perioada interbelică. Le-am răsfoit, mai ales cuprinsul şi indexul. Acolo am găsit Mizilul într-un studiu despre transhumanţa oierilor transilvăneni spre Muntenia şi, mai departe, spre Dobrogea. Sibienii se coborau spre Vîlcea, Olt, Argeş, în vreme ce braşovenii, brănenii, coborau spre Dîmboviţa, Prahova şi Buzău. Era şi o hartă cu traseele pe care am ezitat s-o fotografiez, cu sau fără permisiunea vînzătorului. Parcă nu-mi venea să dau 40 de Ron pe volumul acela. Pe hartă, cei ce coborau prin Prahova, pe Valea Teleajenului, se împărţeau pe trei drumuri, unul dintre ele trecînd prin Mizil. Şi asta explică multe. Explică şi varianta Mioriţei culeasă de Ovid Densuşianu (1886), explică şi localităţile învecinate (Mizilului) care păstrează urme ale ardelenilor, fie toponimice, fie de ordin demografic. De altfel, un articol (în lumină istorică şi antropogeografică) care tratează printre altele şi subiectul relaţiilor muntenilor prahoveni şi buzoieni cu ardelenii, scris de Ecaterina Zaharescu (Vechiul Judeţ al Saacului) şi apărut în Buletinul societăţii regale române de geografie în 1922, confirmă şi aduce oarece detalii pentru tema transhumanţei în legătură cu Mizilul. Şi ca să mai intersectez încă o dată subiectul, amintesc detaliul pitoresc observat la Mizil şi consemnat de F. Brunea-Fox din reportajul Moartea lăutarului:

"Un şir lung de dugheni şi magherniţe, stîlpi de telegraf pe care creşteau în timpul zilei (afară de duminica) bocanci, ghete cu gumilastic, ciubote – industrie, pare-se preponderente aici."

 (Foto Arhiva de imagine a MȚR; localizare necunoscută)

Îmi închipui stîlpii aceia că trebuie să fi arătat cumva ca în fotografia asta. Dar nu e decît un exerciţiu de imaginaţie. Poate voi afla şi o fotografie cu stîlpii plini de ghete. Oricum, dintr-o Enciclopedie a României, editată în 1938, dacă-mi amintesc bine, reţinusem un mare număr de tăbăcari, ciubotari, ceea ce nu e decît, iarăşi, o confirmare a trecerii oierilor (brăneni) pe la Mizil. Astea sînt detalii care nu fac decît să se ajute unele pe celelalte, fără să demonstreze o ipoteză cu cine ştie ce mare miză. Şi, ca să închei ceva mai poetic înşiruirea de date şi referinţe, redau textul Mioriţei culese la Mizil:

Plăişori de munte,
Scoboară oi multe,
Trei cîrduri de oi,
Trei ciobănei.
Un cioban mai mic
Cu oi mai multe.
Cei doi veri primari,
Ei că s-au vorbit
Într-un apus de soare
Ca să mi-l omoare
Şi (să) mi-l îngroape
În umbra stînei,
- Oiţă, lăiţă,
Mică mioriţă,
Ce, lupii, ţi-e ţie?
Din iarnă-ai scăpat,
Lupi nu te-au mîncat.
- Stăpîne, stăpîne,
Ce, lupii, mi-e mie?
Din iarnă-am scăpat,
Lupii nu m-au mîncat.
Ce, lupii, mi-e mie
Ţi-oi spune şi ţie:
Cei doi veri ai tăi
Ei că s-au vorbit
Să te omoare
Să-ţi ia oi şi bani.
- Oiţă, oiţă,
Mică mioriţă,
Şi m-or omorî,
Şi m-or îngropa,
Voi m-iţi dezgropa
În tîrla oilor,
În mijlocul mieilor.
Oiţele-mi (or) plînge
Cu lăcrămi de sînge.
Şi buciumul să-mi puneţi,
Buciumul să-mi zică,
Cîinii să se strîngă,
Pe mine să mă plîngă;
Fluieraş să-mi puneţi,
Fluieraş de soc
Să-mi cînte cu foc,
Fluieraş mai mare
Să-mi cînte cu jale.
(„Contemporanul”, 6 (1886), p. 500-501. Republicată: O. Densuşianu, Viaţa păstorească, p. 225. Inf.: Mariţa Simionescu şi Tinca Hagica. Or. Mizil, reg. Ploieşti

)

Dacă ar fi să trag totuşi o concluzie, aceea ar fi că pe la Mizil a trecut un drum al oilor. Aşa cum acum trece drumul vinului şi cum, din ce-am auzit (dar o să mă documentez un pic înainte de a reveni cu subiectul), a mai trecut şi un drum al mătăsii. Nemailuînd în considerare paralela 45°.