Totalul afișărilor de pagină

vineri, 3 ianuarie 2014

Ce-ți doresc eu ție, veche primărie

Anul trecut vorbind la telefon cu cîțiva prieteni din Mizil am înțeles că situația consolidării și modernizării vechiului sediu al primăriei stagnează. De fapt, erau îngrijorați de degradarea care a pus stăpînire pe această clădire datată cam la trecerea din sec. XIX în sec. XX. Practic este unul dintre puținele imobile din Mizil care aduc aminte de tîrgul care a fost acest oraș care mai ales după cutremurul din 1977 și-a schimbat considerabil aspectul urbanistic. Acum doi ani am postat imagini cu imobilele vechi ale orașului (aici) în ideea că poate mizilenii le vor privi un pic altfel, chiar dacă atît materiale de construcții  de azi, cît și modelele în materie de arhitectură sînt în egală măsură tentante și lipsite de coerență.

Fostul sediu al primăriei arată dezastruos. Gurile rele spun că firmele care au cîștigat licitația au fugit cu banii ori că au dat faliment. Cam același lucru. Și emblematic pentru România. Panoul cu toate informațiile referitoare la aceste lucrări, instalat în curtea imobilului, la stradă, stă și el aplecat și oferă trecătorilor date contradictorii:
„Data începerii construcției: 15.12.2011
Data finalizării construcției: 15.09. 2012
Termenul de excecuție a lucrărilor prevăzute în autorizație: 24 luni”


Cum nu am citit ultimele numere ale ziarelor locale -- știu că în Poștalionul sînt prezentate pe o pagină dezbaterile Consiliului Local -- nu am pretenția că fac din această postare o investigație (pentru a nu părea neserios, promit totuși că o să răsfoiesc numerele ziarului pe care primărie îl pune la dispoziție pe website în format electronic și voi reveni și cu aceste date, dacă există). 

Am încercat totuși să dau de urma celor două firme care au primit autorizație lucrărilor de consolidare și modernizare. Prima este SC Palex Construcții Instalații S.R.L. O simplă căutare pe google îți arată că site-ul este în construcție, dar și că a avut ceva licitații atribuite, ceea ce pare totuși să confere încredere în serviciile oferite (aici). A doua firmă, SC Aliat Corporation SRL, are un site care poate fi accesat, iar la butonul portofoliu se poate observa că lucările executate de la înființare, în 2009, și pînă în prezent, de asemenea o recomandă pentru lucrări de tipul celor necesare imobilului din Mizil. 

Ce s-a întîmplat totuși de a făcut posibilă această stagnare a șantierului? Tot din acel panou informativ aflăm că lucrările în discuție sînt finanțate de Banca Mondială prin Ministerul Dezvoltării și Turismului, prin urmare este posibil să fi intervenit un scurtcircuit pe acest traseu al banilor. Ori să se tragă de la insuficienta finanțare a primăriilor pentru a susține astfel de lucrări, urmînd ca abia după finalizarea acestora Banca Mondială să vireze banii? Cum nu știu mecanismele acestui tip de finanțare îmi permit să-mi pun astfel de întrebări. Pînă una-alta însă, nu pot decît să constat că orașul, prin asta înțelegînd și primăria, are noroc de o iarnă blîndă, altfel clădirea s-ar fi putut deteriora serios. Pentru a justifica aceste temeri în privința seriozității cu care este tratat acest șantier, pe care le consider cît se poate de întemeiate, atașez cîteva imagini elocvente, în speranța că această clădire care i-a aparținut lui Leonida Condeescu, fostul primar al orașului dar și pitoresc personaj al lui Caragiale, să nu ajungă în starea de degradare în care se află fosta vilă Mareș, mai cunoscută de mizileni sub denumirea de Han (la ieșirea din oraș spre Buzău).























5 comentarii:

  1. foarte rar sunt noutati pe acest blog. de ce ?

    RăspundețiȘtergere
  2. noutățile nu sînt mai dese din mai multe motive:
    1. în primul rînd pentru că nu mai stau în Mizil, așa încît nu reușesc să vin cu noutăți „din prezent” decît atunci cînd revin la părinți.
    2. cumva și absența feed-back-ului contribuie la această stagnare.
    3. blogul acesta nu este jurnalism, din care să pot cîștiga cît pentru a-i dedica tot timpul, ci un proiect pe termen lung care necesită pași mici, continuitate, documentare.
    4. timpul mi-l împart între familie, job și alte activități extra, la ultima categorie intrînd și acest blog.

    mi-aș dori să am timp pentru mai multe de pus / scris aici. din păcate atît se poate. oricum, are o continuitate de aproape 6 ani, iar dacă veți parcurge tot ce am adunat aici veți vedea că e totuși o muncă la care m-am înhămat în timpul liber.

    RăspundețiȘtergere
  3. imi place impartialitateam pacifismul dumneavoastra. este bine ca se inpampla. numai de bine

    RăspundețiȘtergere
  4. Cladirea Primariei este o opera de arta,arta adevarata;odinioara,interiorul emana distinctie,bun gust.Acum cred ca cineva a pus ochii pe ea si,probabil,vrea sa puna si mana;daca se poate pe mai nimic;de aceea e lasata in paragina.Ce pacat!Nu se mai satura astia de cladiri,case si statui.Imi cer iertare pentru limbajul nu prea orthodox.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred că prin puterea comunității se pot face multe lucruri de care mulți nu prea au habar, ori nici măcar nu și le închipuie. Cel mai de amploare este revocarea unui primar. E drept că în Mizil e aproape imposibil acest lucru. Dar măcar ar trebui convocați consilierii și puși să dea detalii despre stadiul unor lucrări cum este cea de consolidare a fostului sediul al primăriei. Dacă nu există civism, un dialog permanent între comunitate și Consiliul local, uneori chiar o presiune din partea comunității, atunci lucrurile vor sta așa cum sînt acum. Într-o stare de degradare. Cred că sînt destui mizileni care țin la unele locuri, la ceea ce a fost Mizilul într-o anumită perioadă. Nu trebuie decît să se întîlnească mai des, să discute și să facă un pic de presiune asupra Consiliului local.
    Pentru cei care țin la clădiri precum cea a Primăriei vechi recomand celor interesați Monografia Mizilului (titlul exact este: ”Amintiri despre Mizil - destin... și faptă în foileton”) scoasă anul trecut de profesorul Viorel Șoldea. Este o lucrare pe care Primăria ar fi trebuit să o susțină de multă vreme. Din fericire, așa cum multe lucruri bune se întînmplă în România, această monografie este un proiect pe cont propriu al unui om pasionat, la care autorităților locale eu unul nu prea le văd vreun merit.

    RăspundețiȘtergere

sari pe taste!