PEZ

Din nou despre bustul lui Adrian Păunescu. Comentariul postării anterioare trimis de heraasku are o referință precisă și de un ludic fără margini. Trimiterea spre un anumit recipient în care sînt conținute bombonele cu diferite arome este cît se poate de justificată. Recipientul se numește pez: este paralelipipedic și este adaptabil sutelor de personaje din desenele animate. Poți găsi pez-uri cu orice. Ce mai încolo și-ncoace, au intrat în ceea ce americanii, și nu numai ei, numesc cultură populară (popular culture). Iată cîteva exemple, spre lămurire:

Ne amintim că tot rețeta pesedistă ne-a furnizat acest tip de asociere, bineînțeles că involuntară, dar simptomatică pentru bagajul cultural forjat în transpunerea proiectelor unor monumente de for public. Aducerea aminte se îndreaptă spre Monumentul Eroilor din Piaţa Revoluţiei zis şi Ţeapa şi cartoful, ctitorit pe vremea cînd prim-ministru era Adrian Năstase. Există continuităţi, se vede treaba. Monumentul cu pricina are un corespondent care-l trage pe teritoriul ridicolului: un trofeu al brutarilor care se acordă în Brazilia. Dar despre asta s-a mai scris în perioada de maximă contestare a Ţepei.

   

Şi într-un caz, şi în celălalt, e vorba de ceva de mîncat -- o pură întîmplare, de altfel. Dar tocmai coincidenţele astea fac demersul voit serios să pară a nu avea plasa de siguranţă. Iar ceea se poate constata este voinţa de a face, buna intenţie, pe care se cerea altoită viziunea. Numai că viziunea a umblat creanga şi n-a trecut pe acolo pe unde ar fi fost nevoie. Dacă va da  raită şi pe la Mizil, sper să plimbe cu folos pe-acolo ideea donaţiei bustului păunescian unei alte primării. La ce loc s-a făcut în jur în spaţiul acela din care arborii de tuia au fost retezaţi, tare mi-e teamă să nu apară de-a stînga şi de-a dreapta lui Păunescu alte astfel de pez-uri, tocmai pentru administraţia locală şi judeţeană ar avea de unde să aleagă: Grigore Vieru, Tatiana Stepa, Fănuş Neagu. Părculeţului i s-ar putea asocia denumiri buclucaşe, pornind de la: PEZ. Adică: Parcul Emoţiilor Zilnice. Sau: Printre Eroi şi Zei. Sau: Proşti Epatînd Zadarnic. Sau: Păstorii Eternului Zaiafet. Sau: Politica Edifică Zîmbetul. Sau: Parohia Eliberării Zenitale. Sau: Poetul Eludează Zvonul. Sau: Pentru Elocinţa Zurgălăului. Copiii ar veni şi în preajma lor şi-ar fredona numărătorile:

Din Oceanul Pacific a ieşit un peşte mic, şi pe coada lui scria: Ieşi afară dumneata!

sau

An-tan-te-dize-mane-pe-dize-mane-compane-an-tan-te!

sau

An-tan-tiri-mogodan-cara-carasi-principala-morigo!

Numai că va fi greu pentru un copil să scoată măgăoaia din pămînt şi şi-ar chema părinţii, unchii, bunicii, vecinii, tot oraşul. Ca în povestea cu ridichea uriaşă. Numai aşa Păunescu va ieşi din pămînt şi-şi va cînta încă un viers, al căutării unui loc răcoros, primitor, pe care cei de la Mizil nu s-au priceput să i-l pregătească. Pînă atunci vom mînca pîine şi bombonele din pez-uri. Multe? Sper că nu.