Sașii la Mizil

Dacă tot se vorbește în ultimele două luni de neamțul sau sasul Johannis ca despre un străin hrăpăreț, pus să jumulească românul verde și ortodox, m-am gîndit să atenuăm și să nuanțăm un pic pornirile și judecățile astea cu exemplul unor nemți care au stat și au făcut treabă și la Mizil. Este vorba despre farmaciștii pe care i-a avut orașul. Dintre aceștia, patru au fost nemți. Oameni cu carte, serioși, profesioniști. Întîmplarea a făcut să achiziționez patru cărți poștale, parte a corespondenței farmacistului Adolf Oberth din vremea cît și-a practicat meseria la Mizil. Scormonind pe internet am mai reușit să aflu una-alta, așa că le voi reda pe scurt.

 

În anul 1875 are loc o anchetă oficială asupra înființării farmaciilor, sub patronajul Societății Farmaciștilor din România, condusă de Nicolae I. Anghelescu, prilej cu care din fiecare oraș sau tîrg din Muntenia și Moldova sînt obținute date care privesc atît conducerea farmaciilor (director și atestatul de farmacist)  la acel moment, precum și anii în care acestea au suportat schimbări. Nu știm dacă statutul de director coincide cu acela de proprietar, dar din formulare s-ar putea presupune că da. Fapt este că în 1875, Farmacia „Coroana de Aur” din Mizil, „a D-lui Adolf Oberth” furnizează următoarele date:

„a) Actul din 21 Martie 1871 prin care D-nu I. Welther vinde acea farmacie d-lui Ad. Oberth.

b) Diploma dela Viena din 1859 și certificat de liberă practică.”[1]

 Domnul Iosef Welther avea să cumpere de la Adalbert Kordetzki „Farmacia Vulturul” din Ploiești, doi ani mai tîrziu, în 1873, după vînzarea celei din Mizil. Iosef Welther avea la rîndul lui diploma luată la Viena, asemenea lui Adolf Oberth, doar că un an mai tîrziu decît acesta, în 1860[2].

În ședința Senatului din 5 mai 1881 este votat indigenatul lui Adolf Oberth[3], iar în 1886 Adolf Oberth primește cetățenia română[4].

N-am putut afla cu exactitate cînd și-a lichidat afacerea la Mizil. Fapt și scris – în cărțile poștale amintite mai sus – este că 1888 Adolf Oberth încă mai era la Mizil, ceea ce înseamnă o activitate de măcar 17 ani în comunitatea mizilenilor.

În Anuarul Bucurescilor, edițiile din 1892-1893 și 1893-1894, la capitolul „Farmaciile din Capitală” este menționată prezența lui Adolf Oberth la București: „La «Hygia», director Adolf Oberth, Primăverii 46”[5]; în ediția din 1895, farmacia Hygia apare la adresa Primăverii 18[6]. În 1889-1890, 1890-1891 și 1891-1892 la Higeia sau Hygeia, din Primăverii 16 director era Iosef Brus; în 1891 figurează la nr. 46 (pag. 88 / pag. 92 / pag. 124). În 1904 la Hygeea director era N.I. Anghelescu, cu sediul în Griviței, 80.

Din documentele care atestă absolvirea Facultății de Medicină la Viena, unde și-a luat diploma și certificatul de liberă practică, reiese că Adolf Oberth provenea din Mediaș. Un sas, deci. Orașul de unde se pare că se trăgea și familia savantului Herman Oberth. Inițial am presupus existența unei relații de rudenie cu familia lui Hermann Oberth, ceea ce nu s-a verificat în urma consultării arborelui genealogic al acestuia. Unul sas care a continuat munca începută la Mizil de un co-etnic (I. Welther), pentru ca mai apoi să-i urmeze familia Gotsman, pe care unii dintre mizilenii în vîrstă și-o amintesc din poveștile părinților sau bunicilor. Se pare că nemții aceștia au făcut ceva treabă la Mizil, pentru ca mai apoi să meargă mai departe, în orașe mai mari. De fapt, la o consultare mai atentă a acelei anchete care viza înființarea farmaciilor în România, majoritatea farmaciștilor / spițerilor erau sași sau evrei cu studiile făcute la Viena, un amănunt pe care cei de acum nu prea îl mai știm sau ne facem că-l uităm.

Ce nu e de trecut cu vederea este faptul că de ani buni orașul este condus de un fost farmacist. Mizilenii știu mai bine cum au fost aceste mandate. Unii mizileni poate își mai amintesc că domnul Emil Proșcan are un trecut pe care nu prea ar vrea să și-l amintească: probleme de gestiune la farmacia la care lucra înainte de 1989, situație urmată de o detașare disciplinară într-o comună din județul Buzău. Probleme cu iz penal se pare și care lasă năravuri greu de lepădat – a se vedea modul prin care a acaparat spațiul în care își desfășura activitatea de ani buni Liga Tineretului Creștin Ortodox, spațiu al primăriei, pentru a-l închiria fiului său care a demarat deja lucrări de extindere și amenajare, unde în curînd va funcționa un cabinet medical (stomatologic). Așadar, o fotografie în mic a duelului prezidențial din zilele acestea. De-a nemții și românii, cu alte cuvinte.

---

[1] Dr. Nicolae I. Anghelescu, Date asupra înființărei farmaciilor în România (conform achetei oficiale din 1875), București, 1904, pag. 13

[2] Idem, pag. 14

[3] Monitorul Oficial al României, no. 66, marți, 23 iunie (5 iulie) 1881.

[4] „Noui cetățeni români: D-nii Adolf Oberth, Heracle Kyppa, George Popescu, Zamfir Arbore Rally, Meiltz Didier Nöel, Vasile Nechita, Zaharia Mavromati, Scripsky Emanoil, dr. Eman. Popovici Suceveanu, George Dicu, Virgil Popescu, Costache Manolescu, Toma Dova” în România liberă, anul X (nr. 2576), luni și marți, 3, 4 (15, 16) marte 1886.

[5] Carol Göbl, Anuarul Bucurescilor pe anul 1892-1893, edițiunea X, pag. 136 și Carol Göbl, Anuarul Bucurescilor pe anul 1893-1894, edițiunea XI, pag. 152

[6] Carol Göbl, Anuarul Bucurescilor pe anul 1895, edițiunea XII, pag. 278