Cultural-sportive sau invers

Ce să mai comentăm și noi pe-aici și chiar și pe-acasă despre marile realizări ale Mizilului? Ele ar trebui întîmpinate cu o mai multă înțelegere, pur și simplu, cum spunea o comentatoare a postării Arta la Mizil. O gîndire pozitivă ar trebuie să ne mîne înainte de a face bilanțuri și de a ne da cu părerea. Să privim partea plină a paharului, ce mai încoace și încolo. Numai că o parte plină pentru unul dintre noi s-ar putea să nu mai fie chiar atît de plină pentru altul. Sîntem diferiți, deci vedem diferit lucrurile. Prin urmare, să continuăm critica! Atît cît ne pricepem și cu cele mai bune intenții.

 

SPORTIVE. A reapărut Rapid Mizil. Voi comenta evenimentul coborînd un pic în memorie. Fiind dus de mic pe stadion nu trebuie să spun cît mă bucur că la Mizil se joacă iar fotbal. Aveam vreo opt-nouă ani cînd ajungeam pe stadion, pe vremea aceea stăteam în Teilor. Mă lua tata, un împătimit-echilibrat, ca să fiu într-un ton caragialian. Jucase și el fotbal, la juniorii Rapidului Mizil, alături de fratele lui. Mijlocași amîndoi, tata dreapta, unchiul stînga. Tata s-a ales cu o gleznă cît un ou de gîscă și a trebuit să renunțe. Unchiul a continuat, ajungînd apoi pe la ICIM Brașov. Bineînțeles că nu am uitat caietele în care tata ținea clasamentul, cu etapele completate încă de la începutul campionatului, în sezonul acela cînd se produsese fuziunea Rapidului Mizil, care activa în divizia județeană, cu ICIM Ploiești (1981-1982).

Serie III

Pd

W

D

L

F - A

Pts

1.	Prahova Ploiești	30	20	4	6	69-22	44
2.	Poiana Câmpina	30	16	6	8	65-38	38
3.	Chimia Brazi Ploiești	30	15	7	8	57-31	37
4.	ASA Mizil	30	16	4	10	36-28	36
5.	Ferodoul Râmnicu-Sărat	30	12	6	12	42-36	30
6.	Minerul Filipeștii-de-Pădure	30	12	5	13	41-35	29
7.	Chimia ASA Buzău	30	12	5	13	45-49	29
8.	Metalul Mija	30	11	6	13	43-41	28
9.	Carpați Sinaia	30	12	4	14	35-39	28
10.	Carpați Nehoiu	30	13	2	15	45-54	28
11.	Petrolul Băicoi	30	11	6	13	38-47	28
12.	ȘN ITA Brăila	30	11	5	14	41-65	27
13.	Chimia Brăila	30	11	4	15	39-37	26
14.	Caraimanul Bușteni	30	9	8	13	32-41	26
15.	Petrolul Berca	30	12	2	16	41-52	26
16.	Autobuzul Făurei	30	8	4	18	20-74	20

ASA Mizil started the championship as ICIM Ploiești, but changed the name before the second part

A urmat un sezon de acomodare, de construcție, 1982-1983. Misiunea lui Constantin Dănilescu (care apoi a plecat la Steua București și de la sfîrșitul anilor '90 la Dinamo), primită de la Victor Athanasie Stănculescu, era să promoveze în B o echipă-satelit la care Steaua București să-și poată trimite juniorii pentru a acumula experiență într-o competiție adevărată. ASA Mizil, echipa uzinei mecanice, care ținea de MApN, ieșit pe 7.

Serie V

Pd

W

D

L

F - A

Pts

1.	Metalul Plopeni	30	17	7	6	48-22	41
2.	Viscofil București	30	13	10	7	29-24	36
3.	Aversa București	30	13	5	12	45-44	31
4.	ICSIM București	30	10	10	10	46-28	30
5.	Flacăra roșie București	30	12	6	12	36-33	30
6.	Tehnometal București	30	12	6	12	35-35	30
7.	ASA Mizil	30	14	2	14	38-45	30
8.	Danubiana București	30	12	6	12	34-42	30
9.	Abatorul București	30	11	7	12	36-37	29
10.	Petrolul Băicoi	30	13	3	14	38-49	29
11.	Chimia Brazi	30	12	4	14	39-35	28
12.	Poiana Câmpina	30	12	4	14	39-35	28
13.	Minerul Filipeștii-de-Pădure	30	11	6	13	30-32	28
14.	Carpați Sinaia	30	10	7	13	39-41	27
15.	TMB București	30	10	7	13	37-44	27
16.	Caraimanul Bușteni	30	11	4	15	28-51	26

Veneau la Mizil echipe din divizia C precum Aversa, Viscofil, ICSIM, Danubiana, Tehnometal -- pe astea le reținusem, doar veneau din București. Intrasem în C cum a revenit Rapidul Mizil acum în apele adînci ale fotbalului județean. Dar atunci Rapid Mizil era o amintire. Priveam tabela de marcaj răsturnată pe care tăblițele cu numele echipei și cele cu cifrele scorului se înstăpînise deja rugina. Noua echipă era ASA Mizil, devenită în al treile sezon de Divizia C AS Mizil. Cu Rapidul (București) lucrurile erau prea tulburi pentru mine, prea necunoscute. E drept că în vremea aia nici Rapidul din București nu o ducea prea bine. Mă gîndesc că poate nu se considerase tocmai potrivit să calci pe urmele unei echipe pe cît de populară, pe atît de inconstantă. Recunosc că uneori citeam programele lor de meci, ale Rapidului București, pe care tata le cumpăra de la chioșcuri. Tata era rapidist dar unul echilibrat. Pentru că mai mult decît o echipă el iubea și iubește, sînt convins, fotbalul. Nu a făcut vreodată lobby pentru Rapid, m-a lăsat să aleg. Știa fotbal, aveam în casă un raft cu cărți tematice, ale unor Ioan Chirilă, George Mihalache, Constantin Teașcă, Constantin Cernăianu și alții. În fine, și a venit vremea Universității Craiova, toată lumea ținea cu ei după sezonul fantastic cînd au ajuns în semifinalele cupei UEFA (1982-1983) -- deși fotbalul lor mi-a plăcut, nu știu de ce dar n-am putut ține cu ei. Anul următor Dinamo a ajuns în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. M-am bucurat pentru meciurile cu Hamburg. Turul îl văzusem la vecinul meu, domnul Cornel Burian, returul l-am văzut acasă. Țin minte și acum multe din faze, mai ales pe cele de la Hambrug, cînd dinamoviștii au întors rezultatul de la 3-0 la 3-2. Dar n-am putut ține nici cu ei. Și nu știam de ce. În toamna acelui an, 1984, mi-am găsit echipa: Steaua. Le vedeam meciurile și reținusem că erau în căutări. Schimbau jucători pe bandă rulantă pentru a face un lot competitiv. Văzusem reviste la verii mei cu care mă întîlneam cînd mergeam la țară, la bunici. Ei erau steliști. Lor le datorez stelismul. Țineau cu Steaua chiar dacă echipa nu era pe val. Și a venit vremea suferințelor la radio, ascultînd meciurile cu AS Roma, o echipă cu vedete: 0-1 și 0-0. Am mai așteptat un an și a început dominația Stelei. Apoi, cînd Dinamo și-a făcut trupă am recunoscut că sînt buni, venise vremea lor.

În tot acest răstimp, la Mizil se juca un fotbal bun, cu jucători bătrîni lepădați de Petrolul pe motiv de blaturi și jucători tineri care-și terminaseră junioratul la Steaua București, fiind trimiși în rodajul dur al diviziei B. Gabi Cosma este unul dintre acei juniori veniți de la Steaua București după accederea în Divizia B. A fost o perioadă fastă, începînd cu toamna lui 1984, după ce a cîștigat seria IV a Diviziei C, sezon început cu antrenorul Carol Creiniceanu (tur) și continuat cu Bujor Hălmăgeanu (retur), amîndoi foști jucători steliști recunoscuți:

Serie IV

Pd

W

D

L

F - A

Pts

1.	AS Mizil	30	22	5	3	69-26	49
2.	Chimia Brazi	30	22	2	6	79-25	46
3.	Chimia Buzău	30	17	5	8	54-31	39
4.	Poiana Câmpina	30	16	3	11	56-39	35
5.	Minerul Filipeștii-de-Pădure	30	13	5	12	47-35	31
6.	Carpați Nehoiu	30	13	3	14	47-42	29
7.	Petrolul Ianca Brăila	30	13	2	15	34-45	28
8.	Rapid Fetești	30	12	3	15	35-45	27
9.	Petrolul Băicoi	30	13	1	16	38-61	27
10.	Carpați Sinaia	30	11	4	15	54-40	26
11.	Petrolul Berca	30	11	4	15	37-54	26
12.	Victoria Lehliu	30	12	2	16	30-69	26
13.	Metalul Buzău	30	11	3	16	34-44	25
14.	Victoria Țăndărei	30	11	2	17	43-58	24
15.	Tractorul Viziru	30	11	1	18	40-56	23
16.	Unirea Urziceni	30	7	5	18	29-56	19

AS Mizil în cantonament la Forban / Predeal

(primul din stînga, în picioare: Bujor Hălmăgeanu; se pot recunoaște Paul Crăciun, |Afiliu, Bojoagă, Tomescu, Gigi Aldea, Galeș (Tutuca), Grigore, Costel lazăr, Drăgan...)

 

Niță Rînceanu / maiorul Sinca / Bujor Hălmăgeanu / maiorul Necula / Florea Nițu

AS Mizil, primul sezon de divizia B

Nu mai încape discuție în privința rolului Stelei București, unul tutelar, care a asigurat o continuitate a fotbalului la Mizil. Pe unde te duceai, dacă spuneai că ești din Mizil numele Stelei se lipea imediat de cel al orașului. Deși pe vremea aia nu se discuta de branduri, ele funcționau tocmai atunci cînd un context ajungea la o formă de succes. Fotbalul de la Mizil atinsese pragul acesta.

Și acum fotbalul a revenit la Mizil. Contextul este altul. Fotbal într-o țară cu o așa-zisă economie capitalistă. O țară săracă, măcinată de corupție, de influențe politice. Țin minte că în comunism fotbalul era un debușeu, avusese niște performanțe. După căderea comunismului fotbalului i-a fost greu. Sub ochii noștri se desființează echipe, unii patroni renunță, multe personaje sînt în faza terminală a proceselor pentru deturnarea banilor obținuți din transferuri internaționale. Ei bine, în acest context fotbalul reapare la Mizil. Sub vechea titulatură: RAPID. Poate că după sezonul excelent al Stelei București ar fi fost mai potrivit să se reînnoade firul de la anul 1995, adică de unde s-a rupt cu Steaua Mizil, și nu de la sfîrșitul anilor '70. Memoria acelui Rapid e pe cale să se piardă. Momentele bune ale Stelei Mizil sînt mai apropiate în timp, lucrurile s-ar fi putut lega mai ușor așa. Și, da, revenind, anul bun al Stelei București nu ar fi făcut dintr-o Steaua Mizil reînviată o soră mai mică, nu. Dar poate că entuziasmul și modelul de succes al Stelei București ar fi urnit mai multă lume la stadion, mai mulți copii. Nu s-a întîmplat așa. Echipa se numește Rapid Mizil. Și nu că ar fi vorba de primul nume al unei echipe de fotbal din Mizil. Și Rapid a fost la sfîrșitul anilor '50 (mai precis în 1959) un model nou care înlocuia echipa numită pînă atunci Progresul. Așadar, nu se revine la momentul inițial, la întemeietori. Atunci care ar putea fi argumentul? Pentru că Rapid București nu poate fi un model în vremea asta în care insolvența și falimentul bîntuie precum ciuma. Ei bine, motivul este totuși, cu voia dumneavoastră, Rapid București. Echipa preferată a primarului. Dar totuși nu doar cu voia dumneavoastră, pentru că voia-voința populară nu încape în haine de stradă decît în scurtele momente electorale, după care se scurg patru ani de voință personală. Autoritatea funcției de prim cetățean al orașului, primarul deci, se impune de la sine, fără consultare. Ceea ce nu e în regulă, pentru că nu aduci fotbal într-un oraș precum Mizilul pentru o persoană ci pentru o comunitate. Consultînd mizilenii, inițiativa ar fi adus mai multă lume la stadion (poate că vor veni mai mulți spectatori la meciurile următoare, cînd primăvara se va întrema și ea cît de cît). Scriu toate acestea pentru că că din etapa a treia de cînd Rapid Mizil s-a reechipat au apărut contestările pe stadion. Cu banere, fumigene și petarde, cu scandări împotriva primarului: Steaua un club uitat de edilul votat sau Cine ține cu Rapid să rămînă invalid! Face ce face, nu contest bunele intenții, dar domnul primar se alege cu huiduieli. Dacă și-ar fi tăiat voia ar fi fost mai cîștigat. Și el, și fotbalul. Deci, Steaua, nu Rapid.
Din păcate nu avem fotografii. Am înțeles că primarul a interzis fotografierea galeriei protestatare, din care fac parte tineri din cartierul Bazar. Și se mai zvonește că primarul ar fi tocmit o galerie care să susțină noua echipă.

UPDATE. Din fericire, asta pentru a arăta că nu am inventat cînd am amintit episodul cu galeria contetatară, am primit două fotografii care atestă veridicitatea protestului.

 

Și pentru că am zis că e vorba de cultural-sportive, să vedem și de ce:

 

CULTURALE. Chiar dacă pe locul doi în această postare, să nu trecem cu vederea eforturile autorităților pentru emanciparea culturală și spirituală a orașului. Iarăși, nimic rău în privința intențiilor, care într-un plan general, abstract pot fi valabile, de susținut. Doar că pe măsură ce caapătă contur unele astfel de proiecte se arată șubrede. Aflasem de anul trecut despre înființarea Teatrului Tineretului „G. Ranetti” Mizil. Un ziar prahovean accentuează în știrea care face cunoscut acest eveniment că este vorba de o reînființare. Ce legătură ar avea acest nou teatru cu cel desființat în 1945, nu știu. Cei mai mulți mizileni habar nu au că a existat teatru în Mizil. Altfel, faptul, funcționarea unui teatru la Mizil, este lăudabil. Se putea întîmpla mai devreme? Nu știu și nici nu are importanță. Important este că există. Inaugurarea va avea loc pe 08.04.2013, orele 18.00, la Centrul Cultural „Adrian Păunescu”. Nimic rău pînă aici. Însă știrea devine mai interesantă cînd aflăm că prima piesă jucată de nou-înființatul teatru îi aparține... cui credeți? Bineînțeles, cu voia dumneavoastră dar mai ales cu voia sa, domnului primar Emil Proșcan. Piesa se numește Anotimpurile iubirii. Recunosc, gîndurile mi s-au rătăcit undeva la intersecția Vivaldi cu Adrian Păunescu. Nu că ar fi vreo legătură între cei doi. Și nici vorbă că n-ar putea fi creată vreo astfel de legătură. Dar sînt curios și aștept impresii de la inaugurare și mai ales despre opera dramaturgică a edilului. Pentru deschidere nu dă bine, oricum ai lua-o și-ai întoarce-o, să-ți pui în scenă propria piesă. Aș fi înțeles întrucîtva dacă primarul ar fi fost vreun dramaturg recunoscut, dar așa totul îmi miroase a veleitarism și grandomanie.

 

Cea mai cu minte soluție ar fi fost să fie jucată o piesă a lui Ranetti, dacă tot l-au pus în titulatura stabilimentului: Romeo și Julieta la Mizil. Sau poate Săracu Dumitrescu.

 

VIITOR. Adică perspective. E limpede că domnul Emil Proșcan are vocație de întemeietor, de ctitor... Of, n-aș vrea să dau într-o boală a secreției de sinonime. Fapt este că domnul primar joacă acest rol de ceva vreme. A condus și poate conduce în continuare Cenaclul „Agatha Grigorescu-Bacovia”. A urnit ziarele Mizilul, Poștalionul și Fereastra. A ridicat monumente de for public. Rapid Mizil a renăscut -- să vedem căt o va putea duce în această a doua viață. Pe scurt, Leonida Condeescu și Spirică Anastasiu la un loc. Ce va urma? Într-un puseu de imaginație recunosc că mi-au venit cîteva idei pe care îmi permit să le sugerez aici:
 

1. Un festival de filme de scurtmetraj care ar putea fi intitulat Mizilic. În caz că găselnița culinaro-cinematografică ar putea fi contestată pe motiv de decădere a demnității de mizilean, ar putea fi folosit titlul unui film din 1915, din care se pare că în arhivele cinematografiei românești ar mai exista doar un fragment de 1 minut: Joffre la Mizil. Minutul ăla cît a oprit și acceleratul la Mizil. pe bune că minutul ăsta ar trebui speculat. Și mai trebuie știut că o instituție precum Centrul Național al Cinematografiei finanțează astfel de festivaluri. Există așa ceva la Chitila, există și la Râșnov -- de ce nu și la Mizil? Ar veni străini, lumea cinemaului românesc, ar putea fi duși la cramele din deal, la Băile Boboci. Există potențial. :)

2. Un muzeu. În privința titulaturii n-ar exista dubii: Grigore Tocilescu, fiu al urbei, fost director al Muzeului Național de Antichități. O sală ar fi dedicată figurilor lui Adrian Păunescu, Tatiana Stepa, Grigore Vieru. :(

3. Un cinematograf. De fapt, o cinematecă. S-ar rula filme mai greu accesibile la tv sau mall-uri.

4. Crearea unui brand culinar: mizilicul. Se pot imagina varietăți care mai de care: cît se poate de locale sau cosmopolite. Aici s-ar face legătura și cu festivalul de short-movies.

5. Resuscitarea Băilor Boboci. Profitînd de istoria acestui loc (domnul Ghica și curtea sa au stat o vară întreagă la băi) se poate propune un parteneriat fie Președinției, fie Curții Regale. Fie ca cei mai buni să cîștige!

6. Aerodromul. Cîteva mitinguri aviatice pe an n-ar strica. Mai ales dacă Rapid Mizil nu va avea succes. Parteneriat cu școala de aviație de la Bobocu, Buzău.

7. Mai multă apă și mai curată pe Istău.

8. Să facem ceva, dom'le, cu gîndacii de mătase. Era o tradiție și s-a pierdut. Abia prin 1945 a apărut Centrul de cercetări sericicole de la Cislău (nu departe de Mizil). Mizilul avea o tradiție mai veche.

9. Aferim!