Totalul afișărilor de pagină

vineri, 1 mai 2009

Un mizilean la Princeton

Într-o postare anterioară - new entry - am redat un text scurt al lui Tudor Octavian despre un mizilean întors de la Viena, mare iubitor de Haydn. De data asta semnalez prezenţa unui alt mizilean la Princeton University Press. Este vorba de Cătălin Avramescu, a cărui carte, Filozoful crud - o istorie a canibalismului (An Intellectual History of Cannibalism, în traducerea lui Alistair Ian Blyth - vezi aici, aici şi aici alte traduceri), a apărut pe piaţă de curînd.





Cătălin Avramescu s-a născut la Mizil, în 1967. Este doctor în filozofie al Universităţii din Bucureşti. Stagii de cercetare la Institute for Advanced Study in Humanities (Edinburgh), Sigurdur Nordal Institute (Reykjavik), Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Science (Wassenaar), bursier la Herzog August Bibliothek (Wolfenbuttel) şi Clark Library/Center for 17th and 18th Century Studies (Los Angeles). Specialist în filozofie politică şi morală, a susţinut cursuri la Bucureşti şi la Helsinki şi conferinţe în Ungaria, Scoţia, Canada şi Austria. A publicat eseuri şi studii de teorie politică şi istoria ideilor, în special asupra intervalului secolelor XVII–XIX. Prima sa carte, De la teologia puterii absolute la fizica socială (Bucureşti, 1998), este o explorare tematică a teoriei contractului social de la Hobbes la Rousseau; cercetator la Institutul de Istorie al Universităţii din Viena. În prezent este consilier prezidenţial. (prezentare preluată de pe site-ul editurii Humanitas).

9 comentarii:

  1. Țin să semnalez prezența unui alt mizilean la "Review of Contemporary Fiction" (University of Illinois), într-un număr care urmează să apară. E vorbă de Cosmin Manolache.

    RăspundețiȘtergere
  2. aha... multumesc tare mult pentru informaţie. mizilenii ăştia! s-au dat cu americanii, după ce au fost cu nemţii în cel de-al doilea război mondial. cum se numeşte asta? curvăsăreală?

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru semnal. Nu stiam ca C. Manolache este din Mizil. Iar de pe blog am aflat, cu suprindere, ca inca exista columbofili. Credeam ca e o specie disparuta si ma bucur sa vad ca nu este asa. Unchiul mamei mele crestea porumbei. Locuiam cu totii pe str. Nicolae Balcescu. Nu stiu daca el s-ar fi calificat drept "columbofil": imi amintesc si acum de un porumbel delicios cu mujdei...

    RăspundețiȘtergere
  4. comentariile anterioare celui pe care mi l-ati trimis sint o joaca, o complicitate. eu sint Cosmin Manolache. am ezitat atunci cind am inceput postarile: sa ma semnez cuminte, ca la o lucrare de control, ori sa merg pe burta, ca pe front? am ales a doua varianta. important e ca mersul "Miziliadei" sa nu aiba impleticiri.
    cit despre columbofili, acestia inca exista. un prieten regizor, mizilean si el, Gabriel Achim, intentioneaza sa faca un film documentar cu personajul columbofil din Mizil.
    in ceea ce va priveste, e drept ca am ezitat cind am scris "Un mizilean la Princeton". nu stiam cind ati plecat din Mizil, ce legaturi mai aveti cu orasul, chestiuni din-stea de reinventare a identitatii... ma-ntelegeti, cred.
    succes cu cartea in America.

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc pentru urare. Sa vedem ce iese cu cartea. Din Mizil am plecat de multa vreme, aveam 4 ani pe atunci, dar am revenit des, o parte din familia mea, cita a ramas, e inca acolo. Casa unde locuiam, pe linga gogoseria lui Blaj, a disparut, acum e un fel de motel oribil pe locul acela.

    RăspundețiȘtergere
  6. ce amintiri: gogoseria lui Blaj! i-am vazut crucea in cimitir, la inmormintarea profesorului de istorie Nistor, si mi l-am reamintit. apoi am descoperit printre fotografiile parintilor mei una in care apare si Blaj, la o petrecere. prin cimitir am vazut si crucea unui alt sirb, Boris Spasici, care era bragagiu. am aflat detaliul asta de la Costica Popescu, cel cu porumbeii. chiar ma gindeam sa fac pentru site-ul asta niste portrete ale unor mici negustori. stiu ca erau si niste greci, era si un turc la pod, spre Sahateni, poate si altii, nepunindu-i la socoteala pe localnici.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mai era si un turc (cred ca era turc, dar nu ii mai retin numele) pe str. Nicolae Balcescu (sau poate era sirbul acela pe care il amintesti), vindea niste acadele (le spuneam "bigi-bigi", habar nu am de ce). Un orasel cosmopolit.

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Cosmin,

    Ma bucur ca v-am "spionat" pe tine si pe Catalin Avramescu. Pe amandoi va respect mult. Motiv comun: Mizilul. Felicitari pentru Miziliada! Faci un lucru extraordinar. Sper sa te pot ajuta si eu.
    Am imagini rare din genealogia familiei Ranetti. Chiar si de la 1875. Cum pot sa ti le trimit?

    Am realizat o pagina care cred eu ca ar merita sa fie mentionata pe aici: www.romeojulietalamizil.ro

    Laurentiu Badicioiu

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Catalin Avramescu: Pai cred ca Mizilul cam avea un aer cosmopolit, ca si alte tirguri legate de un drum cu oarece importanta. Nu de multa vreme am achizitionat niste carti postale, vreo noua la numar, sase dintre ele sint scrise in limba greaca, o corespondenta comerciala intre Mizil si Braila, generic vorbind, purtata intre anii 1905 - 1930. Sint mentionate cantitati de cereale, termene de livrare, conditii de transport. Este interesant faptul ca, intr-un fel, afacerile erau la vedere. Dar din toata povestea asta importanta este legatura Mizilului cu Braila, o vreme una dintre cele mai importante burse de cereale din lume. Am dat la tradus cartile postale scrise in greceste. Cind le voi primi, voi posta si continutul lor.
    Apoi, pe linga sirbi, greci si turci mai sint tiganii cu ocupatiile si mestesugurile lor: lautarii din zona Vlad Tepes-Pod-Fefelei, o vreme in numar mare; potcovarii (mizilenii erau numiti si "potcovari") la vedere, potcovariile fiind la sosea; ursarii din Cartier; si te miri ce alte ocupatii pe care e cazul sa le descoperim cumva (am aflat ca in vremurile de dupa 1950 unii tigani cresteau viermi de matase, colectati la centrul sericicol de la Cislau, un centru important de altfel).

    @Laurentiu Badicioiu: Salut! Am intrat pe pagina "Romeo si Julieta la Mizil", am vazut... Mi-am permis sa preiau o fotografie de acolo pentru a ilustra o poveste (http://miziliada.blogspot.com/2009/02/ultima-lectie-de-istorie-aproape-din.html#links). Adresa mea este: cosmanolo@yahoo.com, imi poti trimite aici acele fotografii. Ma gindeam ca la un moment dat sa si redau textul lui George Ranetti intr-o postare. Si succes la ale tale!

    RăspundețiȘtergere

sari pe taste!