Totalul afișărilor de pagină

vineri, 8 mai 2009

Steaua. Bucureşti... Mizil...

Deseară e derby, Steaua-Dinamo. Anul trecut postam pe alt blog o istorie a fotbalului la Mizil. Înaintea unui meci important pentru titlul de campioană. Nu era însă un derby. Reiau postarea de atunci, cu cîteva adaugiri. De data asta nu am bilet, ci abonament. Tribuna II, Sector 20, Poarta: M3, Rînd 27, Loc 22. Ar mai fi de adaugat informaţii care completează istoria de mai jos, publicată într-un număr Dilema acum doi ani. Informaţiile le-am obţinut de la Niţă Rînceanu, fost fotbalist la juniroii Petrolului (în anii 50), la Poiana Cîmpina, la Prahova Ploieşti şi Rapid Mizil. E posibil să fi omis ceva, dar voi verifica atunci cînd voi transcrie înregistrarea. Pînă atunci însă, voi posta cîteva fotografii ale Rapidului Mizil - la sfîrşitul acestei postări.

* * *
«Este 2 martie. O zi a bărbaţilor, după ziua de ieri, una a femeilor, anticipînd pe cea de 8 martie. O zi a bărbaţilor pentru că în seara asta voi gara în tribuna a doua din Ghencea, la Steaua - CFR Cluj. Alături de un dinamovist, Kranke (Călin Torsan), şi nepotul lui, Şoarecu, stelist.




Azi, de dimineaţă, am stat tot timpul cu gîndul la meci. De fapt de la începutul săptămînii. Am accesat zilele-astea, aproape sedat, gsp.ro, sport.ro, fanatik.ro. din zece în zece minute. Fără nici o explicaţie rezonabilă. Azi dimineaţă mi-am amintit de boala asta. Cum am contactat-o. Stăteam la două case de stadion. Stadionul Tineretului din Mizil. Cu două-trei minute înainte de meci, din tabela electrică, nu electronică, de la înălţimea de 6-7 metri, curgea muzica. Modern Talking şi cam tot ce se asculta prin anii '80. Era un fel de ritual, ceva religios, aproape liturgic. Am simţit nevoia, azi, să fac ceva pe tiparul copilăriei. Am reuşit să scanez cîteva imagini, pe care le-am adăugat poveştii echipei pe care am susţinut-o înfocat din tribulele stadionului: Steaua Mizil.
"Cînd eram mic am tras cu urechea, m-am gîndit, am mai făcut nişte calcule şi am tras concluziile astea: 1. Provincia este un teritoriu admirabil locuit de oameni admirabili. 2. Ei se numesc provinciali. Foarte bine, doar trebuia să ştiu de la bun început în ce categorie mă învîrt. Lucrurile se mai limpezeau şi mai şi cînd ajungeam într-un oraş mai mare – de pildă în Ploieşti sau Buzău. Eu, puştiul admirabil din oficiu, precum toţi cei asemeni mie, păleam. Golit de admiraţie, eram orbit de locurile noi, cu siguranţă mai pline de strălucire, de istorie, mai capabile de progres. Cele două oraşe, între care geografic mă situam la egală distanţă, erau maximum. Ba nu, greşesc. Statutul de privilegiat îl avea Braşovul. Aveam acolo nişte rude, ajunsesem sub Tîmpa, prin urmare ştiam cu ce se mănîncă. Era vorba şi de munte, de turism… De Bucureşti, ca şi de restul oraşelor de pe lumea asta, aglomerări urbane mai mari decît oraşul meu, doar auzisem. Alţi puşti, veniţi în tîrgul nostru la bunici, ne povesteau despre Drumul Taberei şi despre te miri ce alte cartiere, căutînd să ne atragă pe tărîmurile fabuloase imaginate de ei apelînd la improvizaţii jenante. Uneori reuşeau. Alteori, şi situaţiile-astea nu erau puţine, fabulosul lor meşteşugit cu migală se stingea încet-încet. Din cenuşa neputinţei de a face din Bucureşti un tărîm adevărat, se ivea întotdeauna fotbalul. Un teritoriu universal, limitat de un regulament la 110 x 60 m cu oareşce variaţiuni, ne dădea posibilitatea de a ne juca şansa în faţa bucureştenilor. Terenul de miuţă nu mai era nici centru, nici margine – a se-nţelege provincie, anexă etc. Un no man’s land. Aşa am resimţit, aş zice chiar fizic, diferenţa dintre provincie şi capitală. Fapt este că rivalitatea dintr-un teren de fotbal trebuie să fi fost echivalentă şi în cazul ploieştenilor sau buzoienilor care, asemenea celor din capitală, veneau la bunicii lor din Mizil. Şi chiar a fost. Între Steaua Mizil, Petrolul Ploieşti şi Gloria Buzău era o rivalitate de Divizia B, un război mic pentru combatanţi pe măsură. Admiraţia era dată deoparte, locul fiindu-i luat de aspiraţie. Cuvinte mari, e drept, dar cred că aşa au stat lucrurile. Speranţa că trebuie să se nască un gigant printre pitici era una din mizele noastre, ale provincialilor.




A.S.A. MIZIL – 1985
Rîndul de sus: Costică MOLDOVEANU – antrenor, GIURCĂ, COJOCARU,GRIGORE, SIMACIU, DRĂGAN, COSTIN, BOJOAGĂ.Rîndul din mijloc: LAZĂR, GALEŞ, STĂNESCU, COSAREK, ALDEA.Rîndul de jos: TRACHE, GOIA, AFILIU, STANCIU, ACHIM.



STEAUA MIZIL – 1986-87
Divizia B Seria IRîndul de sus: Costel LAZĂR, Nicolae RUSE, Viorel GOIA, Ion COJOCARU,Aret ENE, Ion GRIGORE, Gheorghe SIMACIU.Rîndul de mijloc: Constantin Moldoveanu (antrenor), Dănuţ MATEI, Gheorghe GREACA,HARALAMBIE, Gheorghe MÎRZEA, Vasile COSAREK, Constantin GALEŞ.Rîndul de jos: Sorin MIHALACHE, Nicolae VRACIU, Ion TRACHE, Dumitru DRÎNDEA,Marian STANCIU, Viorel DRĂGAN, Alexandru DRĂGAN.

Petrolul şi Gloria au mai zvîcnit prin Divizia A. Trecutul le permitea şi, vorbă de crainic sportiv, le recomanda ca pe nişte combatanţi capabili să facă faţă unui alt război. Ceea ce însemna, ca şi acum, susţinere finaciară. Rafinării şi te miri ce alte întreprinderi, de autocamioane sau tractoare, existau în toată ţara. La saltul în Divizia B eram beneficiarii unui implant masiv de la Petrolul Ploieşti. O parte din jucătorii găzari fuseseră acuzaţi de aranjamente şi asupra lor se abătuse dizgraţia şefilor. Urmarea a fost un exil, benefic pentru mizilenii avizi de fotbal. Dar înainte de a deveni Steaua Mizil – pînă atunci fuseserăm Rapid, ASA sau AS – a trebuit să facem faţă unui examen: un meci împotriva cîştigătoarei Cupei Campionilor Europeni. Tîrgul a vuit bine, ca-ntr-un roman sud-american: vine Steaua. Şi a venit cu un efectiv destul de apropiat de cel din finala de la Sevilla. Eram împărţit. Ţineam şi cu Steaua, dar şi cu echipa oraşului. În final, campionii Europei au fost învinşi cu 2 la 1, iar noi, provincialii, am căpătat dreptul de a ne numi Steaua. Steaua Mizil. Povestea asta mi se pare de o mie de ori mai frumoasă – ştiu, sînt subiectiv – decît acele cronici fanteziste ale unei visate finale de Campionat Mondial între România şi Brazilia într-un viitor continuu, niciodată apropiat de prezent, de realitate. Meciul fondator a iniţiat o nouă epocă. Glumesc, cumva, cochetînd cu clişeul, dar ăsta e adevărul. Din acel an Steaua Bucureşti a trimis timp de aproape zece sezoane jucători de la centrul lor de juniori. De data asta importul avea ştaif. Eram luaţi în seamă, nu mai respiram subsolul seriei I a Diviziei B. An de an terminam sus, între primele patru. Probabil că de la Salonta, Negreşti-Oaş sau Dorohoi se bănuia că Mizilul e ceva. Adică în nici un caz vreun mizilic. Fostul primar de la sfîrşitul secolului XIX, Leonida Condeescu, încondeiat de Caragiale, trebuie să se simtă… Cum? Răzbunat? Pe ce? El voise lucruri mai măreţe, demne de-o reală admiraţie: mutarea Facultăţii de Medicină de la Iaşi la Mizil, statutul de port la Marea Neagră şi alte asemenea. Pe cînd, să te baţi la promovarea în A cu CSM Suceava, Oţelul Galaţi, Progresul Brăila sau FC Constanţa însemna nimic altceva decît o rătăcire a năzuinţelor mizilenilor într-un secol XX atît de încurcat. E drept, nici sărmanul primar n-a reuşit mai mult decît să oprească în micuţa noastră gară acceleratul Bucureşti – Breslau. Apoi a venit tranziţia, iar prin 1994 Steaua şi-a retras tutela. Aşa că Steaua-cea-mică s-a transformat statutul de sedusă în cel de abandonată. Acum se zbate prin campionatul judeţean, dacă nu s-o fi desfiinţat.Viitorul. Ce înseamnă viitorul pentru o echipă de provincie, cu alte cuvinte? Viitorul începe azi, cu prezentul, pentru că răspunsul e: Se poate, dom’le! Chiar sezonul ăsta luăm seama la Dacia Mioveni, la Unirea Urziceni. Au mai traversat Divizia A şi Foresta Fălticeni, Oneştiul, Mediaşul… Va veni poate şi rîndul lui Building Vînju Mare, Prefab Modelu, Auxerre Lugoj sau Liberty Salonta. Să avem încredere: Se poate! Pentru că, lucru greu de imaginat nu cu mult timp în urmă, au apărut derbiurile provinciei. Provincia care clatină centrul de putere. CFR Cluj, Poli Timişoara, Universitatea Craiova. Le ţin isonul Oţelul Galaţi, Vasluiul, Urziceniul. Capitala este ameninţată serios. Serios! Şi asta îmi aminteşte – deh, lecturile copilăriei din Ioan Chirilă şi confraţii – de Ripensia şi Chinezul, CAO, UTA. Se întîmpla înainte de război. Înainte de războaie. Erau alte provincii. Aceleaşi, dar altele. Pentru că oamenii erau alţii. Chiar dacă centrul va rămîne întotdeauna centru. În Italia, AS Roma şi SS Lazio cîştigă rar campionatul. De ceva vreme potul este luat de perfidul nord cu precizie şi siguranţă nemţească. Exemplele AC Milan, Internazionale Milano sau Juventus Torino sînt istoria recentă a Italiei în materie de fotbal. Situaţii asemănătoare în Bundesliga, Primera Division, Premier League, ca şi în Ligue 1, dealtfel. S-ar putea să greşesc, dar asemenea mişcări tectonice mi se par semnele unei anume sănătăţi. Ceva dincolo de fotbal. Ceva dincoace de noi. Poate ceva în fiecare individ luat în parte.Nu e deloc rău că supremaţia Bucureştiului este ameninţată de noile derbiuri ale provinciei. Pînă mai ieri zîmbeam superior cînd auzeam de Liberty Salonta, pînă cînd am aflat de centrul de juniori de-acolo supervizat de echipe grele din fotbalul mare european. Poate că asocieri bizare precum Willy Bacău, Poenix Ulmu, Dodu Bucureşti, Avîntul Mîneciu, Soda Ocna Mureş, Sparta Mediaş sau Lotus Sînmartin ascund ele ceva. Dincolo de prospeţime, prosperitate. Dincolo de prosperitate, potenţă financiară. Şi dincolo de asta, o anume dorinţă şi voinţă de a nu mai privi doar cu admiraţie spre un centru copleşitor, magnetizant, purificator. Lucrurile încep să se schimbe, dar ăsta nu-i sfîrşitul lumii. E doar începutul, ca de fiecare dată, în fiecare zi.Poate mi se va reproşa perspectiva din care-am ales să pun pe hîrtie cîteva note de provincie. Recte şi în speţă: Ai obsesii grele, neică! Ei, da. La cîtă atenţie i se dă fotbalului, provincie în toate cele umanist-realiste, mi s-a părut cu-atît mai potrivit să-arunc o privire de la genunchiul broaştei. Eu cred că merită.


PS Pentru că numărul dedicate provinciei va apărea pe 23 august, voi mai adăuga o simplă coincidenţă. Timp de 23 de ani, între sezoanele 1965 – 1966 şi 1989 – 1990, Cupa României, competiţie la care au acces echipele de toate eşaloanele sportive, s-a jucat pe stadionul 23 August şi a avut 4 cîştigătoare din provincie (U Craiova, Poli Timişoara, Jiul Petroşani şi Chimia Rîmnicu Vîlcea) şi alte 6 finaliste (UTA, Foresta Fălticeni, Constructorul Galaţi, CSU Galaţi, Olimpia Satu Mare şi FC Baia Mare). O singură dată, în sezonul 1988-1989, finala s-a disputat în provincie. La Braşov, oraşul favorit al copilăriei mele. A cîştigat Steaua cu 2 la 1 împotriva lui Dinamo." »

* * *

Rapid Mizil:

Rapid Mizil, amical cu Petrolul Ploieşti, anii '70

Rapid Mizil înaintea meciului cu Tricolorul Breaza: 1-1 (campionatul judeţean) - 22.08.1979

Rapid Mizil după un meci de divizia C
Rîndul de sus: Diaconescu-antrenor, Fenechiu, Rînceanu, directorul UM2616, ing. Nicolescu, Mihalache Stefan, Misoi, Oprea, Dan Paraschiv, Dima Ghe.
Rîndul de jos: Ivan Vasile (zis Brînză), Draghicioiu, Bogdan Ion, Zelea şi Ghiţan. Intercalaţi, cîţiva suporteri localnici
Rapid Mizil după ieşirea din Hotelul Prahova, înaintea meciului cu Feroemail, disputat la Ploieşti
De la stînga la dreapta: Mihalache Ştefan, Ghiţan, Ioniţă, Roman, Dan Paraschiv, Gogu Băţău, Niţă Rînceanu, Tase Stoian (antrenor), Ivan Vasile (zis Brînză), Dima Gogu şi Stoian Vasile.

Rapid Mizil în anii '60, în deplasare

15 comentarii:

  1. super tari pozele....in tribuna mare ma duceam si eu cand eram mai mic caci acolo statea galeria in frunte cu Babone....forza Steaua

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos articol :) trezește amintiri ... oare o sa mai avem o echipa a orașului care sa se lupte în eșantioanele superioare ale fotbalului romanesc?oare o sa mai mergem cu sutele la stadion și sa ne incurajam echipa favorita?ne rămâne numai speranța ...

    RăspundețiȘtergere
  3. pai... eu stiu? la cum arata stadionul, slabe sperantele. ma mir cum inca nu l-au lotizat pentru afaceri imobiliare sau te miri ce alta nastrusnicie. inca ma mai intilnesc cu tot felul de insi, din Bucuresti si de-aiurea, si inca isi aduc aminte ca era o echipa la Mizil. Steaua. mie imi spunea taica-miu ca si Rapid Mizil era destul de cunoscuta. a apucat prin anii 60 sa joace in divizia C, in conditiile in care atunci divizia B avea o singura serie, ia C-ul doar 4 serii, si nu cu cite 18 echipe, ci mai putine. a se intelege ca nu stateam rau. cantitativ, era ceva oarecum echivalent cu divizia B de-acum, in care am activat vreo 10 ani, intre 1984 si 1994, daca-mi aduc bine aminte. o sa revin oricum cu niste istorioare si cu un portret al lui nea Nita Rinceanu, cel care a cam mentinut fotbalul la Mizil mai ales dupa ce clubul Rapid Mizil a fost desfiintat in urma unor incidente intimplate in sezonul 1967-1968 pe stadionul din Mizil, la meciul Rapid-Metalul Buzau. aici se cuvine o rectificare. rivala Mizilului, pe care o aminteam in articol, nu era Gloria Buzau, ci Metalul Buzau. Gloria nu exista atunci - din cite stiu.
    bine macar ca s-a pornit o echipa de handbal. tot e ceva. Adrian Nastase venise la Mizil in campania electoral cu o adunatura de oficiali dinamovisti, prieteni buni, pesedistii intre ei, vorba aia, pentru a arunca praf in ochii mizilenilor, ca vezi Doamne o sa vina clubul Dinamo si o sa preia stadionul, o sa mute la Mizil echipa Dinamo II si tot asa, sperante. am inteles ca a venit si o delegatie a Rapidului, cu intentii asemanatoare. de data asta primarul pesemne ca si-a pus la bataie pasiunea de rapidist si poate si o farima din istoria fotbalului mizilean. dar cind Copos de-abia de-si tine echipa mare, nu prea vad ce-ar putea face la Mizil. cit despre altii, ce sa mai spun? patronul fostei filaturi, un turc, ar fi vrut si el sa preia stadionul pentru a face acolo o pepiniera pentru Galatasaray. asa umbla vorba. speranta one-am putea-o pune in FC Barcelona ori Manchester United. macar ca joaca finala Champions League. avem si noi un fotbal de privit, la televizor.

    RăspundețiȘtergere
  4. @alexandru pletea: fratele tau nu e cumva Mihai? stiu ca in anii 80 la Steaua Mizil juca un anume Mihai Pletea, blond si un pic cracanat. era tehnic, se spunea ca va merge la juniorii Craiovei, dar nu stiu daca s-a mai intimplat lucrul asta. Iulian Tames a ajuns intre timp la juniorii lui Dinamo, iar acum face senzatii provinciale la FC Arges. ca veni vorba de fotbalisti mizileni ajunsi cumva prin alte parti, la mai bine, o sa dau unora o informatie aflata de la Nita Rinceanu: Gabi Paraschiv, golgheterul Otelului Galati, este baiatul lui Dan Paraschiv de la Rapid Mizil (a se vedea fotografiile de mai sus). Alte cazuri: Catana si Balaceanu la Petrolul Ploiesti, Niculita la FC Onesti (pe vremea - anii 90 - cind juca in divizia A).

    RăspundețiȘtergere
  5. @esteu...da...asa este..este fratele meu dar din pacate nu s-a mai tinut de sportul asta...ca multi altii...

    RăspundețiȘtergere
  6. @alexandru pletea: pacat. era talentat, asa-l tin minte. ce mai face? stiu ca e cu un an sau doi mai mare decit mine, asta insemnind ca e nascut prin 71 sau 72. cred ca nu gresesc. daca nu ma insel, a prins un fotbalist care nu a stat prea mult pe la Steaua Mizil. Gruia il chema, era fabulos. pe vremea aia cind ma gindeam la un fotbalist talentat aveam automat imaginea unui tip care stie la fix drumul pina in momentele de glorie, viitoare, bineinteles. pina cind i-am vazut pe fotbalistii Stelei Mizil in plina actiune, in fata caminului de nefamilisti de la Bazar, unde erau cazati. am avut senzatia ca isi bat joc de viata lor, de talent. citi n-au clacat? suna batrinicios, blazat etc. si totusi, mi-am amintit de gruia, care semana in obraznicie si tupeu cu Fane Petcu (Farul, Steaua). ii transforma pe toti in jaloane, unde mai pui ca nu era o piticanie care sa beneficieze de viteza.

    RăspundețiȘtergere
  7. Fratele meu a fost pentru o perioada de timp la juniorii Craiovei si doar atat...nu s-a mai tinut de sportul asta...sportul in Mizil este la pamant pentru moment...sper sa pot ajuta intr-un fel sa renastem Mizilul macar pe latura sportiva...bafta multa si tie si multe bloggareli ....

    RăspundețiȘtergere
  8. http://www.petitieonline.ro/petitie-p26473051.html hai ca se poate :) am nevoie de cât mai multe semnături și de o promovare mai buna ;) aștept răspuns...

    RăspundețiȘtergere
  9. salut,
    am citit textul petitiei si am niste observatii. intai redau continutul si apoi iti spun ce anume cred ca ar trebui corectat, daca mai este posibil:
    "Stadionul Tineretului din Mizil a găzduit echipe precum Rapid Mizil și apoi Steaua Mizil, echipe ce au evoluat în eșantioanele secunde ale fotbalului romanesc încă din anii 30-40, dar care au făcut istorie. Astăzi stadionul este o ruina, o istorie vie nu trebuie uitata și îngropată în trecut, ea trebuie sa renască cu ajutorul nostru."

    1. in loc de "eşantioane" ar trebui pus "eşaloane"
    2. nu cred ca exista informatii privitoare la existenta unei echipe de fotbal in Mizil inca din anii '30-'40. din anii '50, da. de atunci exista Rapid Mizil. e posibil sa fi existat si inainte, cum spui tu, dar ar fi necesara o documentare. sigur este ca inainte de existenta Uzinei de Armament, acolo au fost Atelierele CFR, ceea ce ar putea explica ipoteza pe care ai avansat-o tu. in curind o sa potez si diverse episoade din istoria Rapidului si a Stelei Mizil.
    o sa incerc sa fac cunoscuta petitia ta si vooi posta si niste fotografii cu stadionul in starea actuala.

    RăspundețiȘtergere
  10. da,ai dreptate la punctul 1. insa 2. conteaza mai putin nu mai pot sa repar greseala ... insa ceea ce conteaza este ca lumea sa semneze

    RăspundețiȘtergere
  11. As dori sa va intreb un lucru : Aveti cumva imaginea "Rapid Mizil, amical cu Petrolul Ploieşti, anii '70" intr-un format mai mare ? Daca da va rog mult de tot o pot primi prin mail ? Motivul il consituie faptul ca de ceva timp am o pasiune in a colectiona imagini care tin de istoria clubului, al carui suporter infocat sunt, Petrolul Ploiesti. Mai aveti cumva astfel de imagini ?

    Adresa - artur_bandini@yahoo.com

    Toate cele bune !

    RăspundețiȘtergere
  12. nu pot sa cred....sunt fata unui fost jucator... am acasa foarte multe poze...fanioane si imagini din jurnale vechii.....chiar am si o cupa a tatalui meu...petre costin,i se spunea colonelul, chiar mai surprins foarte placut cu poza de mai sus....merci!

    RăspundețiȘtergere
  13. to Anonim:
    esti baiatul lui Costin, cel din echipa cu tricourile in dungi ros-albastre? mama ta cumva a stat in Teilor, in Mizil? Tori Catalin?
    m-ai putea ajuta sa obtin un interviu cu petre costin? eventual fotografii, fanioane? stiu ca el a jucat si la Petrolul. da-mi un semn, te rog.

    RăspundețiȘtergere
  14. Caut stema de la echipa steaua mizil

    RăspundețiȘtergere
  15. sper sa dau de ea cit de curind. semana cu cea a Stelei Bucuresti, doar ca mai avea adaugata o piesa care sugera sustinerea din partea uzinei (militare) din Mizil, cunoascuta cu initialele MFA. la fel era si emblema echipei rapid Mizil, predecesoarea Stelei, cu intermediarele ASA si AS Mizil. sper sa le postez zilele urmatoare.

    RăspundețiȘtergere

sari pe taste!