Mizilul în muzică
Legăturile Mizilului cu muzica s-au cam subţiat. Pe vremuri, acum 100 de ani, în Mizil erau destui lăutari - cu ghiotura, cum se mai spune. Nepoţi sau strănepoţi de-ai lor poate mai ţin de ocupaţia asta şi-acum, dar cu siguranţă sînt într-atît de împuţinaţi încît trebuie să-i cauţi cu lumînarea sau cu Mr. Google. Unii s-au spiritualizat - cum să găsesc un termen potrivit pentru recalificarea contextelor în care mai cîntă? Vreau să spun, adică, doar că nu mai performează decît condiţionaţi de confesiunea (neo-protestantă) de care aparţin, astfel că nu pot fi vazuţi decît pe internet, filmaţi de fraţii lor întru credinţă, ori nemai dacă luaţi calea acestor case de rugăciuni şi faceţi o scurtă vizită.
De fapt, prilejul postării ăsteia a fost o discuţie pe care am avut-o cu un coleg, Costin Moisil, etnomuzicolog la Muzeul Ţăranului Român. Venise vorba despre bloguri, în ce fel acestea îţi modifică sau afectează timpul etc., şi exemplul discuţiei devenise blogul Miziliada. Şi, din una-n alta, mă-ntreabă: Tu ştii melodia lui Sorin Chifiriuc, "Localele la Mizil"? Răspunsul a fost unul prompt, negativ. A rămas că îmi va aduce discul lui Sorin Chifiriuc şi-mi va trece muzica în format digital pentru a o posta aici. Însă ajuns acasă, n-am avut răbdare şi am intrat degrabă pe internet. Am găsit rapid melodia. Era pe un disc pe care îl aveam şi eu (Roata - Va fi, Lazăre, va fi) şi mi-am amintit că odată m-am mirat şi eu de apariţia neaşteptată a Mizilului pe conţinutul unui disc vinil. Am ascultat-o, dar nu mi-am reamintit nimic de la prima audiţie. Discul apăruse în 1992, îl cumpărasem chiar la vremea aia, de la Iaşi. Şi tot căutînd pe internet, am dat de un comentariu al discului scris de Mihai Plămădeală, pe situl www.muzicisifaze.ro, cu o referire şi la melodia "Localele la Mizil":
M-am gîndit apoi că n-ar strica dacă aş împerechea muzica lui Chifiriuc cu cea cîntată de Maria Tănase, mai precis cu melodia "Am ibovnic la Mizil". S-ar putea conchide că la Mizil se găseau din plin şi locale (sau localuri, ca să nu să se înţeleagă "alegeri locale") şi ibovnici. Cel puţin de localele Mizilului aminteşte şi Ioachim Botez în Însemnările unui belfer. Cît despre ibovnici, timpul lor e toiul nopţii şi pronunţările sînt mai riscante. Poate că se mai găsesc şi-acum şi locale şi ibovnici, dacă n-or fi murit între timp. În timpul comunismului.
Legăturile Mizilului cu muzica s-au cam subţiat. Pe vremuri, acum 100 de ani, în Mizil erau destui lăutari - cu ghiotura, cum se mai spune. Nepoţi sau strănepoţi de-ai lor poate mai ţin de ocupaţia asta şi-acum, dar cu siguranţă sînt într-atît de împuţinaţi încît trebuie să-i cauţi cu lumînarea sau cu Mr. Google. Unii s-au spiritualizat - cum să găsesc un termen potrivit pentru recalificarea contextelor în care mai cîntă? Vreau să spun, adică, doar că nu mai performează decît condiţionaţi de confesiunea (neo-protestantă) de care aparţin, astfel că nu pot fi vazuţi decît pe internet, filmaţi de fraţii lor întru credinţă, ori nemai dacă luaţi calea acestor case de rugăciuni şi faceţi o scurtă vizită.
De fapt, prilejul postării ăsteia a fost o discuţie pe care am avut-o cu un coleg, Costin Moisil, etnomuzicolog la Muzeul Ţăranului Român. Venise vorba despre bloguri, în ce fel acestea îţi modifică sau afectează timpul etc., şi exemplul discuţiei devenise blogul Miziliada. Şi, din una-n alta, mă-ntreabă: Tu ştii melodia lui Sorin Chifiriuc, "Localele la Mizil"? Răspunsul a fost unul prompt, negativ. A rămas că îmi va aduce discul lui Sorin Chifiriuc şi-mi va trece muzica în format digital pentru a o posta aici. Însă ajuns acasă, n-am avut răbdare şi am intrat degrabă pe internet. Am găsit rapid melodia. Era pe un disc pe care îl aveam şi eu (Roata - Va fi, Lazăre, va fi) şi mi-am amintit că odată m-am mirat şi eu de apariţia neaşteptată a Mizilului pe conţinutul unui disc vinil. Am ascultat-o, dar nu mi-am reamintit nimic de la prima audiţie. Discul apăruse în 1992, îl cumpărasem chiar la vremea aia, de la Iaşi. Şi tot căutînd pe internet, am dat de un comentariu al discului scris de Mihai Plămădeală, pe situl www.muzicisifaze.ro, cu o referire şi la melodia "Localele la Mizil":
«“Localele la Mizil”(4) contine un preludiu total independent de tema irlandeza distorsionata care ii urmeaza. Daca se intampla ca cineva sa nu recunoasca traditionalul din spate, faptul nu poate fi decat in favoarea Mizilului, unde prin locale se canta, desigur, altfel de muzica … Finalul, de fanfara, este o alta mostra de interpolare, procedeu care se dovedeste a fi una dintre caracteristicile albumului.» (aici întreg comentariul)
M-am gîndit apoi că n-ar strica dacă aş împerechea muzica lui Chifiriuc cu cea cîntată de Maria Tănase, mai precis cu melodia "Am ibovnic la Mizil". S-ar putea conchide că la Mizil se găseau din plin şi locale (sau localuri, ca să nu să se înţeleagă "alegeri locale") şi ibovnici. Cel puţin de localele Mizilului aminteşte şi Ioachim Botez în Însemnările unui belfer. Cît despre ibovnici, timpul lor e toiul nopţii şi pronunţările sînt mai riscante. Poate că se mai găsesc şi-acum şi locale şi ibovnici, dacă n-or fi murit între timp. În timpul comunismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
sari pe taste!