Totalul afișărilor de pagină

joi, 14 mai 2009


Mizilul deschis

Nu o ascund, am o atracţie (predilecţie?, aplecare?) faţă de subiectele funebre. Nu ştiu de ce mă atrage moartea. Explicaţia ar putea fi descoperirea unei fotografii într-o casetă a bunicului meu, printre cîteva fotografii de familie şi diverse acte. Descoperirile copilăriei au conţinută doza de cruzime, fără de care s-ar părea că nu se poate. În fotografia asta personajul central şi orizontal era soţia lui, bunica Sultana, pe care eu nu am prins-o în viaţă, iar în jurul ei copii, fraţii şi vecinii. Sicriul era ţinut pe braţe, cu chipuri plînse în jur, dar interesant mi se părea atunci să îi văd pe toţi împreună. Am observat că aşa se întîmplă atunci cînd a murit şi bunicul meu. Nu mai eram aşa de mulţi, dar ne-am strîns cu toţii. E o calitate pe care vii nu o pot egala decît cu felurite dificultăţi, aceea de a ne aduna. În plus, morţii ne fac să ne şi uităm pe noi înşine, cîtuşi de puţin. Apoi mi s-a întîmplat să fiu un soi de cioclu – de cîteva ori, împreună cu doi prieteni, Filo şi Călin. În perioada 1999-2002 m-am urnit spre morţile altora şi cu o preocupare nu la fel de gravă precum participările în diverse roluri la înmormîntări la care nu puteam lipsi. Am început să colecţionez epitafuri. Mă gîndeam atunci să scriu un roman, o nuvelă, o proză sau un text pur şi simplu, pe care să-l intitulez MIZILUL DESCHIS. Îmi plăcea mie cum sună. Aveam de gînd să folosesc îndeosebi epitafurile culese în cimitirul din Mizil. Nu mai spun că la vremea aia încă eram frecventat de aburi borgesieni, învăluiţi de aromele lui Danilo Kis şi ale lui Milorad Pavic. Nu mai ştiu cum am renunţat. Măcar că o bucată de timp am reuşit să fiu cît de cît harnic, aşa că am înmulţit colecţia de epitafuri pînă aproape de 400 de texte. Toate au apărut în cartea Arca lui Noe – de la neolitic la Coca Cola, editată de Muzeul Ţăranului Român în 2002 şi reeditată în 2007. În 2001, pornind de la colecţia mea (la care m-au ajutat Ana Birta, Gabriela Leonida, Ioana Daia, Daniela Alexandrescu şi Roxana Lupu) am înjghebat un text, cu oarece pretenţii etnologice(aici), în care am încercat să vorbesc despre inscripţiile funerare. Şi uite că, mai degrabă fără intenţie, cu epitafurile mizilenilor Miziliada a pus mîna şi pe-un tărîm de dincolo. Le postez în continuare:

1. Trecătorule! Nu face te rog sgomot/ în jurul leagănului de veci al/ scumpului nostru îngeraş!/ Lasă fetiţa să doarmă şi pe/ mămica ei să vegheze şi să plîngă. [MIZIL – PRAHOVA: 1936].

2. Tată, soţ de ce-ai plecat/ Şi pe noi toţi ne-ai lăsat?/ Am rămas pui mici/ Pe lume cu un nume Sumedoiu. [MIZIL – PRAHOVA: 1979].

3. Credeam că eşti nemuritor,/ Că moartea nu te poate-nvinge,/ Dar eu m-am înşelat amar/ Şi inima acum îmi plînge./ Şi i-ai lăsat pe toţi plîngînd în urmă,/ Nu te-ai gîndit că e păcat./ Nu ne-ai lăsat decît o dramă/ Cu un cadavru înecat. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

4. În chipul cel grăit de Tine Doamne,/ mi-am trăit zilele în muncă şi osteneală/ multă!... Şi cînd ceasul chemării mele din/ lume a sunat, despărţindu-mă de averea/ agonisită, iată, am dăruit-o spre folosinţă/ obştească, ca să-mi fie această faptă de/ iubire către aproapele, seară de înălţare la Tine,/ Împărate al cerului!.../ TASE DUMITRESCU/ + 16 mai 1921/ Donatorul Liceului din Mizil [MIZIL – PRAHOVA: 1921].

5. În timpul infinit, în/ infinitatea materiei, în spaţiul/ infinit, răsare o celulă organică,/ ţine un timp, apoi se spulberă/ şi asta sunt eu. [MIZIL – PRAHOVA: 1996].

6. Răpită dintre noi/ de un accident de maşină. [MIZIL – PRAHOVA: 1961].

7. În urma unui groaznic/ accident de cale ferată. / Rid. de Părinţii lui / Maria şi Ion Sauca [MIZIL – PRAHOVA: 1975].

8. M-am despărţit de voi/ mult prea devreme/ Cînd ceasul vieţii a bătut/ şapte şi jumătate/ Citind poveşti necruţătoare/ moartea m-a răpit/ Şi voi părinţii mei scumpi/ eraţi prea departe. / Durere-lacrimi-dor / Surioară, mamă, tată [MIZIL – PRAHOVA: 1979].

9. Decedaţi la groaznicul/ Cutremur din 4 martie 1977/ În blocul Nestor Bucureşti./ Familia îndurerată nu vor/ uita pînă în clipele cînd/ vor ajunge lîngă voi. [MIZIL – PRAHOVA: 1977].

10. Te-ai stins ca o lumînare, / Fiinţă iubită. / N-a fost în lume / Familie mai rănită. [MIZIL – PRAHOVA: 1976].

11. Nu te vom uita, / Cît ai trăit te-am iubit, / Cît vom trăi te vom plînge. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

12. Iubitoare ca soţie, / Exemplu de vrednicie. / Ca mamă şi ca bunică / Vei rămîne-n veci unică. / Slavă şi mărire ţie, / Mamă dulce şi soţie. / Te plîngem, te regretăm / Şi cu toţii îţi jurăm / Că-n veci să nu te uităm. [MIZIL – PRAHOVA: 1982, învăţătoare].

13. Muncind v-aţi stins din viaţă, / Ca lumina unui sfeşnic în / Truda muncii voastre pentru noi / Rămîneţi veşnic. [MIZIL – PRAHOVA: 1973].

14. Ca o floare ce se trece / Este omul pe pămînt. / Astăzzi cîntă şi petrece, / Mîine zace în mormînt. [MIZIL – PRAHOVA: 1954].

15. O moarte nemiloasă / M-a luat de lîngă voi. / Păstraţi-vă curajul, / Eu sînt mereu cu voi. [MIZIL – PRAHOVA: 1991].

16. Bunul nostru soţ şi tată / A dispărut fulgerător. / Ne-ai lăsat îndureraţi / Şi nu te vom uite. [MIZIL – PRAHOVA: ?].

17. Cît aţi fost în viaţă / Nimic n-aţi lăcomit, / Muncă şi iubire / Voi aţi dăruit. [MIZIL – PRAHOVA: 1978].

18. O viaţă-ntreagă, ne-ntreript, / Am muncit pe-acest pămînt, / Dar acum, că nu mai sînt, / Am o cruce şi-un mormînt. / Ridicat cu durere de Fanu [MIZIL – PRAHOVA: 1987].

19. M-am despărţit de viaţă / Ca şi de voi, nevrînd, / Gîndiţi-vă la mine, / Măcar din cînd în cînd. [MIZIL – PRAHOVA: 1990].

20. În veci rămînte în amintire cu regret. [MIZIL – PRAHOVA: 1979].

21. Zadarnic drumul pîn’ la tine îl mai bat / La poarta casei te mai strig zadarnic, / Doar vîntul îmi mai spune c-ai plecat / Şi-n locul tău e doar un loc amarnic. [MIZIL – PRAHOVA: 1998].

22. Sub această piatră rece / Şi acest tăcut mormînt, / Odihneşte ce-am avut / Mai drag şi scump / Pe acest pămînt. / Şi pulbere, ţărînă, / Din tine se alege, / Căci asta e a lumii / Nestrămutată lege. / Nimicul te aduce, / Nimicul te reia, / Nimic din tine în urmă / Nu va mai rămînea. [MIZIL – PRAHOVA: 1929].

23. Cît am fost împreună te-am iubit. / De cînd ai plecat dintre noi / Te dorim, te regretăm şi / Te plîngem soţie şi fiu. [MIZIL – PRAHOVA: 1989].

24. Tot ce se vede e făcut cu bani din / munca lui / CICU R. VLADAREANU / Decedat la 4 Noembrie 1928

25. Am muncit pe acest pămînt / Pentru o cruce şi-un mormînt. / Semnează D-tru Rurducea.

26. Trecătorule, gîndeşte-te, / Cum îţi trăieşti viaţa de pe pămînt. [MIZIL – PRAHOVA: 1988].

27. Sub acest mormînt / repausează corpurile decedaţilor / Zaharia şi Leana Constantin [MIZIL – PRAHOVA: ?].

28. Veniţi-plecaţi-tot-aici mă- / lăsaţi-dar-am-o-rugămintesă- / nu-mă-uitaţi-Puica [MIZIL – PRAHOVA: 1993].

29. Vor trece anii lungi / Şi zilele pustii, / Zadarnic te vom aştepta / Să vii. / Pentru cîtă dragoste ne-ai / dăruit / Şi pentru sufletul tău bun, / Fie-ţi / Drumul de dincolo luminat / veşnic. / Am plîns şi plîng întruna, / Aştept să-mi vie ora, / Să plec să-ţi caut urma / Şi pasul tău grăbit. / La cel ce te-a iubit / Să vin să stau cu tine, / Etern nedespărţit / MATACHE PĂDURĂŢEANU [MIZIL – PRAHOVA: 1898].

30. Aţi semănat în lume doar fapte / de iubire, / Dînd vieţii măreţie şi sens / de nemurire. / Vă vom purta în inimi / luceferi vii şi-n gînd, / Noi, cei rămaşi în lacrimi / Vremelnic pe pămînt. [MIZIL – PRAHOVA: 1937-1942].

31. Sub această piatră grea / odihneşte – fiul nostru iubit şi drag / Neluţu. Care nu te vom uita. / niciodată. Mama şi tata te / aşteaptă tot timpul cu lacrimi / în ochi. [MIZIL – PRAHOVA: 1986].

32. Ridicată cu adîncă durere / De soţie al cărei dor nu / Se va stinge niciodată şi / în inima ei te va păstra / veşnic viu. / Odihneşte-te în pace. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

33. Ridicat cu adîncă / Durere de copii / care le va păstra / o vie amintire [MIZIL – PRAHOVA: 1976].

34. ,,Adu-ţi aminte / de tatăl tău şi mama ta / cînd şezi în mijlocul celor mari” [MIZIL – PRAHOVA: 1996].

35. Mort pentru Patrie / în luptele de la Turtucaia / în anul 1916. [MIZIL – PRAHOVA: 1916].

36. A fost bucurie şi consolaţiune / familiei sale pînă la 20 ianuarie 1890 / cînd o crudă moarte care seceră pe / cei inocenţi a smuls-o din atîtea braţe / iubite lăsînd sufletele lor întristate / pînă la moarte. [MIZIL – PRAHOVA: 1890].

37. Cînd 47 de ani ai împlinit, / Atunci moartea te-a răpit. / În mormînt te-a ţintuit, / De cei dragi te-a despărţit. / De soţie şi copilaşi, / Şi de mamă şi de fraţi. [MIZIL – PRAHOVA: 1975].

38. Trecătorule nu trece, / Stai o clipă şi priveşte / Unde azi se odihneşte / Anii dulci ai tinereţii. [MIZIL – PRAHOVA: 1923].

39. Soţie de neuitat / despărţită de voi prea devreme / cînd ceasul vieţii a bătut ora 19.00. / Citind povestea necruţătoare, / moartea m-a răpit şi voi, / soţ şi copii, eraţi prea departe. / V. A. a lăsat durere şi lacrimi. / Ridicată de soţ [MIZIL – PRAHOVA: 1981].

40. Costeluş drag, ce trist / şi greu e fără tine! [MIZIL – PRAHOVA: 1988].

41. Aici odihneşte / scumpul nostru fiu / Gheorghe C. Chilan, / Absolvent al Academiei / Regale de Muzică / Dec. 6 Mai 1936, / în etate 23 ani. / Regrete eterne. [MIZIL – PRAHOVA: 1936].

42. Eram în floarea tinereţii / şi nu aş fi vrut / Ca cruda moarte să mă / facă iar.... / Am lăsat / părinţi soţ şi 1 / copil plîngînd / La 20 de ani şi 8 luni / dintre ei plecînd / Elisabeta D. Ionescu
Decedată la 14 August 1924 / şi împreună cu / Stavrii Maria, Petre şi / următori Nicolae, / Elisabeta / şi Nicuşor / Fam. Stavrescu [MIZIL – PRAHOVA: 1924].

43. Lacrimi şi flori pe / mormîntul tău în veci / Te vom pomeni soţie şi / copil şi-ntreaga familie. [MIZIL – PRAHOVA: 1979].

44. Zi de mare durere / pentru întreaga familie / Chipul drag şi sufletul tău / ne va rămîne veşnic în / amintirea noastră. [MIZIL – PRAHOVA: 1973].

45. Nimicul te aduce / Nimicul te reia. / Nimic din tine-n urmă / Nu va rămînea / Lacrimile noastre / vor curge / Cît vom trăi / Te vom iubi veşnic [MIZIL – PRAHOVA: 1999].

46. Niciodată nu-ţi vom / uita firea de blîndă / Sinceră, devotată familiei / ca mamă şi soţie. / Am pierdut ce-am avut mai / preţios în viaţă / Vom fi mereu cu recunoştinţă / Nuţa-Mara-Mihaela-Ionel [MIZIL – PRAHOVA: 1978].

47. Pămînt hain, cît de puţin / Din tine e în noi / Şi cît de repede îţi vrei / Puţinul înapoi. [MIZIL – PRAHOVA: 1996].

48. O boală grea, cumplită / M-a despărţit de voi. / Nu vă pierdeţi curajul, / Eu sunt mereu cu voi. [MIZIL – PRAHOVA: 1984].

49. Dacă astăzi sunt departe, / Într-un loc îndepărtat, / Să nu credeţi niciodată / Că pe voi eu v-am uitat – Reli / 28 ani [MIZIL – PRAHOVA: 1998].

50. Ca un crin de primăvară / Frumos înflorit, / În puterea vîrstei / Tu tată ne-ai părăsit [MIZIL – PRAHOVA: 1971].

51. Cu ochii blînzi cu cald surîs / Tu ai plecat acolo sus / Lăsînd şi dor şi chin şi jale / Pornind uşor eterna cale [MIZIL – PRAHOVA: 1971].

52. Un vis îşi înmoaie aripa în amar / Astfel am trecut de al vieţii hotar [MIZIL – PRAHOVA: 1993].

53. Cît ai trăit te-am iubit, / iar acum te regretăm. [MIZIL – PRAHOVA: 1989].

54. Dormi în pace netulburată, / iar noi vom pune flori şi lacrimi / peste tristul tău mormînt [MIZIL – PRAHOVA: 1982].

55. Nu mă uitaţi, / Cîndva am fost ca voi / Acum sunt umbră sub pămînt / Mă uit cu drag, mi-e dor de voi / Aş vrea să ies din greul mormînt, / Să vin la voi. / Lacrimi vor curge neîncetat / pe tristul nostru mormînt [MIZIL – PRAHOVA: 1988].

56. Dormi tăicuţu nostru drag, / Somnul cel mai greu, / De parcă nici nu-ţi pasă / Că ai trei copii şi soţie / Te plîng mereu, / Căci dorul greu ne apasă. [MIZIL – PRAHOVA: 1966].

57. Cînd nicăieri nu mai eşti, / eşti în mine, / Eşti, iată aducere aminte, singur, / Triumf al vieţii asupra / morţii şi ceţii. / Ridicată de soţie şi de copii [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

58. O lacrimă curată şi un gînd / pios pentru el. [MIZIL – PRAHOVA: 1978].

59. Aici odihnesc scumpii noştri / părinţi care cu drag ne-au crescut / şi îndrumat în viaţă. [MIZIL – PRAHOVA: 1972].

60. Cînd pe-aici vei trece / O lacrimă de vei lăsa. / Va fi un semn amice / Că nu ai fost uitat. [MIZIL – PRAHOVA: 1957].

61. Din somn de mă trezeşti, / Aminte-mi voi aduce / De toţi cei dragi / Ce-n viaţă am lăsat. [MIZIL – PRAHOVA: ?].

62. Voi ce ne-aţi iubit pe noi, / Amintire ne păstraţi / Şi şoptiţi al nostru nume / Cînd pe Dumnezeu rugaţi. [MIZIL – PRAHOVA: încă nu au murit].

63. Suflet nobil, suflet blînd / Ai trăit cu noi rîzînd / Ai plecat din casa noastră / Fără a spune un cuvînt / Ne-ai lăsat durere-n suflet / Cît trăim pe-acest pămînt [MIZIL – PRAHOVA: 1998].

64. Aici la margine de crîng / Se află tristul tău mormînt, / Dar paşii noştri te-or căuta / Din zori şi pînă s-o însera. / Azi la margine de crîng, / E numai pace şi tăcere, / Şi flori încet foşnesc plîngînd, / Căci înţeleg a noastră durere. [MIZIL – PRAHOVA: 1971].

65. Nu-ţi uita bunătatea sufletului tău. / Soţia şi copilul. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

66. Dormi în pace alături / de copilaşul nostru drag! / Soţia ta Ecaterina care nu / uită niciodată. [MIZIL – PRAHOVA: 1950].

67. Ai plecat din mijlocul nostru / în floarea vieţii tale / lăsînd un gol dureros. / Noi nu te vom uita niciodată. [MIZIL – PRAHOVA: 1953].

68. În semn de omagiu, respect şi iubire / Ne-nchinăm în faţa mormîntului tău / Căci a fost mama cea mai bună şi / cea mai devotată din lume. / Coca, Duduia şi Cornel / Olga Calimachi / învăţătoare [MIZIL – PRAHOVA: 1964].

69. Din codru rupi o rămurea / Ce-i pasă codrului de ea? / Ce-i pasă unei lumi întregi / De moartea mea? [MIZIL – PRAHOVA: 1978].

70. Trecătorule! / Ce eşti tu azi / Am fost eu ieri, / Ce sunt eu azi / Vei fi tu mîine. / A fost un chip aşa de blînd / Şi bun din cale afară, / Şi prea a fost iubit de toţi / Şi-a trebuit să moară. [MIZIL – PRAHOVA: 1994].

71. O frumoasă floare a / Plecat dintre noi. / Petalele ei ofilite în / Plină primăvară s-au / Aşternut pe cărările noastre. [MIZIL – PRAHOVA: 1999].

72. Pentru noi ai fost o floare de crin / Pur şi fără de păcat, / Dar la vîrsta de numai 14 ani / Tu ne-ai părăsit / Pentru a sta la dreapta tatălui. / Nu te vom uita niciodată. [MIZIL – PRAHOVA: 1995].

73. Scumpul nostru Dănuţ, / Pe malul mării te-ai stins din viaţă / În floarea tinereţii. / Cît vom trăi te vom plînge. / Ne-ai fost fin, frate, prieten drag, / coleg de facultate. [MIZIL – PRAHOVA: 1980].

74. Scumpa noastră soră / Steluţa, căsătorită / I. Grigorescu, dispărută / din viaţă pentru dragostea / de a deveni mamă la / 7 noiembrie 1953 în etate de 30 ani / în amintirea fratelui nostru Nicu / dispărut pe front în feb 1942 / în etate de 26 ani

75. Aici odihneşte bunul nostru tată, / dec. 6 mai 1939 în etate de 62 ani, / cu cel mai mic şi mai drag dintre / fraţi, Vasile elev cl. V Liceu, / luat de lîngă noi la 19 feb 1945 / în etate de 16 ani. / Nimic mai scump şi sfînt ca mama, / Vasilica T. Vişan / dec. 12 iulie 1961 în etate de 67 ani. / Regrete eterne. / Neuitata noastră cumnată / Ana G. Vişan / care şi-a pierdut viaţa / dăruind altă viaţă la 21 / martie 1942 / în etate de 27 ani, împreună cu / fiul ei STELU în etate de 15 ani. / În amintirea fratelui nostru / Gheorghe, / dispărut pe front în ian. 1942 / în etate de 28 ani. [MIZIL – PRAHOVA: fotografii cu 13 portrete].

Un comentariu:

  1. La nr.42, astazi nu mai exista acest epitaf al familiei Stravescu. Familia dr. Mihalcea Eugen a sters crucea cu multibat. Superbul ramas bun astfel a disparut. Se poate verifica. Ce se poate comenta.....

    RăspundețiȘtergere

sari pe taste!