Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 12 martie 2011

Einuiea la Mizil



Într-un oraş de mărimea Mizilului e complicat să organizezi concerte, să-ţi permiţi să aduci trupe pentru care să nu poţi garanta un public. Ca să ai succes e musai să apelezi la trupe mari, cunoscute, ori pur şi simplu umflate de mass-media. Einuiea face o muzică pe care nu mulţi o pot pune în vreo categorie. E şi greu, cu atîta melanj new-age, post-modern sau altcumva aţi putea să-i spuneţi. Ei înşişi îşi ştiu bine locul: world music. Cine este interesat de muzica lor îi va căuta pe internet ori în programele B 24 Fun şi vor da de ceva mai multe detalii.

Ce vedeţi mai jos am suprins în seara de 29 ianuarie 2011 în localul Dona din Mizil. Veniseră să pigmenteze pentru cîteva momente Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigrame „Romeo şi Julieta la Mizil”, de ziua Liceului Grigore Tocilescu. S-a întîmplat să cînte la Dona în seara în care am sosit, a fost un moment inspirat, pentru că a doua zi organizarea festivalului s-a cam dat peste cap şi nu au mai încăput şi acolo. E bine că au apucat să cînte la Dona, pentru că nu a existat vreo presiune a organizării cu desfăşurător etc., iar cele peste 30 de persoane cîte au fost în localul lui Octav au fost scutite de bruiajul unui concert cu audienţă mare. S-a băut şi s-a fumat în voie, s-a pălăvrăgit, a fost în regulă, ca în locurile unde improvizaţia, libertatea sînt la ele acasă.
UPDATE: Ieri, 20 aprilie 2011, am primit următorul mesaj de la organizatorul festivalului, domnul Laurenţiu Bădicioiu:
 
"Salut!
Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigrame, al cărui titlu l-ai postat pe miziliada, este "Romeo şi Julieta la Mizil", nu Festivalul de poezie, epigrame şi calambururi „George Ranetti", cum ai scris tu. Ediţia precedentă a fost de poezie, epigrame şi calambururi iar "George Ranetti" nu s-a numit niciodată.
Formaţia EINUIEA nu a fost invitată de noi oficial pentru a participa la festival, deşi apreciem cum cântă. Aveam deja două formaţii invitate: "Trei Parale" şi "Select".
Nu ştiu la ce te referi când comentezi: "pentru că a doua zi organizarea festivalului s-a cam dat peste cap şi nu au mai încăput şi acolo." Nici nu erau în program.
Poate ţi s-a părut prea puţin că au participat Ştefan Cazimir, Mircea Dinescu, Mircea Ionescu Quintus, Corneliu Leu, Corneliu Berbente, Nicolae Dragoş, Lucia Olaru Nenati, Sorin Roşca Stănescu, George Stanca, inspectorul şcolar general Gheorghe Borovină, George Corbu, Elis Râpeanu, Efim Tarlapan etc. Că au participat peste 300 de concurenţi din România şi alte 12 ţări. Nu trebuia neapărat să scrii despre asta. Tu decizi ce este important sau nu pentru tine şi pentru blogul tău, care se referă la Mizilul de azi şi de ieri.
Am vrut doar să corectez câteva mici erori. Te rog frumos să le corectezi şi tu pe blogul tău.
Mulţumesc!
Cu bine!
B.L."

Într-adevăr, greşisem numele festivalului, aşa că am corectat. Îmi cer scuzele cuvenite. Singura explicaţie este graba cu care reuşesc să mai adaug ceva aici, atunci cînd prind ceva timp. Despre prezenţa trupei Einuiea la Mizil ştiam că s-a datorat tocmai acestui festival la care fusese invitată de către domnul director Minea -- directorul Liceului teoretic "Grigore Tocilescu". Cei doi componenţi ai trupei, Călin Torsan şi Silviu Fologea, nu ar fi venit în acele zile dacă nu ar fi fost invitaţi. Mai ştiu că domnul Dumitru Vasilescu, în oraş cunoscut şi apelat de toată lume Mitu, a ţinut legătura cu ei pentru prezenţa lor la Mizil în zilele acelea. Nu era nici o maliţiozitate în ştirea aceasta la care este necesar să rectific unele informaţii. Pur şi simplu asta ştiam despre. Cînd am spus "pentru că a doua zi organizarea festivalului s-a cam dat peste cap şi nu au mai încăput şi acolo", am făcut-o pentru că băieţii de la Einuiea chiar veniseră la liceu pentru a cînta, am fost cu ei în cancelaria unde era trafic, lumea (cei care urmau să apară pe scenă) intra, se schimba, gusta din pişcoturi & prăjiturele ori din sucuri, stătea la discuţii. Aşa am văzut cînd a apărut soborul de preoţi care destul de repede a şi plecat, cu oarecare supărare că desfăşurătorul s-a dat peste cap, după care au fost îmbunaţi şi întorşi. Am spus-scris ce-am văzut, n-am dat cu parul, n-am vrut să inflamez pe nimeni. Băieţii şi-au luat instrumentele din clasa (încuiată) unde le depozitaseră pentru a fi în siguranţă. Le-a şi fost plătit drumul de la Bucureşti la Mizil şi retur (ştiuu că Mitu şi domnul Minea au suportat cheltuiala asta). Nu a fost nici o supărare. Era explicabil ca la un festival, la o aniversare a unei instituţii să poată apărea disfuncţii: lume multă, toţi trag de organizatori, micile întîrzieri atrag după ele altele tot mai consistente etc.
Cît despre invitaţi, aici intrăm pe un teritoriu în care fiecare are opţiuni, preferinţe. Eu nu sînt admiratorul niciunuia dintre cei invitaţi. Asta nu înseamnă nimic, de fapt. Eu nu am fost implicat în acest festival, prin urmare nu văd de ce mi-aş fi dat cu părerea despre. Atunci am venit la Mizil pentru prietenii mei despre cxare ştiam că ar fi trebuit să cînte. Atît. Nu s-a întîmplat -- foarte bine, nu s-a întîmplat. Cu toată ştirea asta nu am vrut decît să semnalez prezenţa lor la Mizil, adăugînd cîteva fotografii şi filmuleţe. N-am vrut să supăr pe cineva. Atîta tot.


EINUIEA

Vezi mai multe video din muzica




IMAG0067

Vezi mai multe video din muzica





vineri, 11 martie 2011

Rituri şi firme

Adunînd fotografii cu Mizilul vechi, fireşte că ele încep să se împartă de la sine în tot felul de categorii. Una, evident generală, ar fi aceea a riturilor. Deocamdată am doar două astfel de imagini care imortalizează fiecare cîte o secvenţă a unui rit: Pluguşorul şi Înmormîntarea. Prima observaţie ar putea fi aceea că în alegerea momentelor în care s-au făcut fotografiile au contat locurile unde care s-au desfăşurat secvenţele respective. Este vorba de oraş. Ora;ul ca fundal, decor, scenă. Nu este cazul să fac teorii plicticoase. E limpede că intenţia de a fixa în memorie anumite momente este supusă influenţelor de tot felul, dacă nu este vorba chiar de o accentuare prin prinderea în cadru a unor elemente databile. Cele două secvenţe surprind: a) actualul bulevard Unirii, unde acum se află Monumentul Eroilor, latură de-a lungul căreia în perioada interbelică se găseau sala de bere a lui Vişinescu, o frizerie etc., în secvenţa Pluguşorului; şi b) complexul de magazine de la piaţă, unde în aceeaşi perioada interbelică se afla măcelăria lui Petre Ivanovici, în secvenţa Înmormîntării. În ambele fotografii apar firmele magazinelor. Este o întîmplare, fireşte, să fi dat şi într-o imagine, şi în cealaltă de aceste firme după care se pot face oarece reconstituiri. După aproape 80 de ani, de cînd au fost făcute fotografiile, este destul de dificil să adaugi şi alte informaţii. Eventual se pot face presupuneri. Una ar fi aceea că în relaţia aparat foto individ postúri, în decorul urban magazinul ar putea juca rolul pe care la sat îl au macatele, cergile, din care se încropea fundalul pentru familiile fotografiate de regulă în curte. Desigur, nu trebuie trecut cu vederea faptul că în cele două fotografii este suprinsă dinamica ritualului, prin urmare grija pică mai degrabă pe aparatul foto, pe cel care operează cu el, decît pe cei subiecţii fotografiei. În fine, nu ştiu dacă înmormîntarea este a lui Petre Ivanovici, proprietarul măcelăriei, sau dacă pur şi simplu familiei sale i-a parvenit această fotografie doar pentru că în imagine apare firma sa. Mai interesante sînt alte amănunte: vîrstele celor care mergeau cu Pluguşorul (cred totuşi că e vorba de Plugul mare), recuzita unei înmormîntări (dric, trei perechi de cai mascaţi, căciulile cu crengi de brad (?) ale bărbaţilor care conduc dricul etc.).






vineri, 4 martie 2011

Din nou Hanul Mareş


Pentru cei cărora nu le vine să creadă că Vila Mareş este actualul, aproape fost, Han: încă o probă. O fotografie făcută de un militar german în perioada primului război mondial. Pe verso-ul fotografiei este scris cu creionul: Schloß von Mizil – Rumänien.



Este recognoscibilă Vila Mareş prezentată în articolul precedent. Există însă un amănunt în plus în sprijinul ipotezei avansate privind identitatea Vilă = Han. În partea stîngă a fotografiei este vizibilă o clădire, în care am identificat crama, exitentă încă, dar aflată în stare de degradare. Fotografiile au fost făcute la începutul anului 2010.