Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Clădiri vechi din Mizil


Mizilul era pe la 1835 unul dintre cele 18 tîrguri din Țara Românească, al doilea rang după cele 16 principale orașe pe care le menționează catagrafia acelui an. Dezvoltarea ulterioară a Mizilului a fost notabilă pînă în data de 13 septembrie 1866, cînd un incendiu a distrus jumătate din oraș.  Revenirea a fost înceată urmare a proastei administrări, însă datorită lui Ioan C. Cantacuzino, care și-a cedat proprietatea sa, practic întreg orașul, negustorilor care erau hotărîți să plece în alte părți, Mizilul a rămas în continuare pe hartă. Apoi, din 1872, a avut gară, iar la 1895 avea un teatru cu 200 de locuri. Încă din perioada de început de secol XX Mizilul avea un important comerț de grîu cu Brăila, ceea făcea ca această așezare , pe atunci în județul Buzău, să aibă preponderent  construcții care reflectau oarecum o anume dezvoltare, un soi de prosperitate. Din imaginea de atunci a orașului a mai rămas foarte puțin. Strada principală de atunci era Strada Carol, actualmente Strada Nicolae Bălcescu. Cărțile poștale sînt cam singurii martori ai urbanismului orașului Mizil de odinioară. Multe dintre casele acelor negustori au căzut la cutremur ori au fost distruse pentru a face loc unui nou plan urbanistic, cu blocuri terne, la fel ca în toată România comunistă. Farmecul tîrgului, pe care părinții noștri încă îl mai pot reda în vreun puseu nostalgic, abia dacă ar mai putea fi intuit la o atentă privire a străzilor orașului, a caselor vechi ale căror urme se pot dovedi relevante. Printre casele de negustori, de oameni înstăriți, gata să arunce o privire spre orașe ceva mai mari, au rămas și clădirile de utilitate publică.
Anii trecuți, vreo 3, am tot încercat să fotografiez, să documentez fotografiile, pe cît mi-a fost cu putință. Sper ca încercarea mea de a documenta prezentul va fi completată de o arhivă pe care îmi doresc să o dezvolt pornind de la fotografii de familie. Și mai sper să am noroc de disponibilitatea mizilenilor care mai posedă asemenea fotografii. Iată cîteva dintre casele asupra cărora mi-am îndreptat atenția:

1. Centrul Europe-Direct (fostă proprietate a primarului Leonida Condeescu la începutul secolului XX, fostă primărie raională pînă în 1968, fostă primărie a orașului din 1968 pînă acum cîțiva ani): intersecția Șoselei naționale (str. Mihai Bravu) cu str. Ardealului




2. Liceul Tase Dumitrescu (Școală de Arte și Meserii, Liceul Agro-industrial, Grupul Școlar Agricol): intersecția Șoselei naționale (str. Mihai Bravu) cu str. Mihai Kogălniceanu










3. Gara Mizil (imobilul a suportat modificări față de configurația inițială, de la 1872; prima imagine este o carte poștală datată 1909; celelalte trei fotografii sînt din 2008)






4. Poșta Mizil (imobilul Poștei pe care o avem ilustrată într-o carte poștală din anii '20 s-a degradat la sfîrșitul anilor '80, Poșta fiind mutată la parterul unui bloc de pe str. Nicolae Bălcescu. La începutul anilor '90, alături de fostul sediu al Poștei a fost contruit un nou imobil care să servească departamentului care se ocupa de Telefoane, în vreme ce serviciul poștal propriu-zis s-a mutat la începutul într-un imobil de pe Șoseaua Națională, care a aparținut familiei profesorului Stan, între Complexul cu Restauranul Dealu Mare și părculețul de lîngă Uzina electrică a orașului. 






Pe fundal, clădirea nouă a Telefoanelor,
ridicată în spatele Poștei vechi.






Noul sediu al Poștei, pe Șoseaua Națională.

5. Spitalul Orășenesc Mizil: str. Spitalului







6. Școala nr. 1 (fosta Școală de băeți Ion Crăciunescu, aflată în spatele Cinematografului)


7. Casa Nicu Scarlat (clădire naționalizată în perioada comunistă; a fost librărie la parter; la etaj a fost dispensar în perioada 1962-1964, iar în anii ”80 acolo au funcționat birouri ale Cooperației de Consum): intersecția Șoselei naționale (str. Mihai Bravu) cu Bd. Unirii





8. Judecătoria: Șoseaua națională (str. Mihai Bravu)




9. Dispensarul TBC (clădire naționalizată în perioada comunistă, fostă proprietate a familiei Litinschi): Șoseaua națională (str. Mihai Bravu)



10. Hanul (fosta Vilă Mareș): ieșirea din Mizil spre Buzău, pe partea dreaptă (pentru mai multe detalii despre această clădire intrați aici și aici)





1913



11. Proprietate particulară (clădire revendicată după 1989, unde în primii anii de tranziție a fost barul Grizzly): Șoseaua Națională (str. Mihai Bravu)



12. Proprietate particulară (clădire naționalizată în perioada comunistă, a fost sediul Primăriei orașului Mizil în perioada 1966-1968, apoi Cooperația Meșteșugărească pînă după 1989): intersecția str. Nicolae Bălcescu cu str. Victoriei


13. Proprietate particulară (naționalizată în perioada comunistă, a fost depozit CLF): intersecția str. 24 Ianuarie cu str. George Ranetti




14. Proprietate particulară (clădire naționalizată în perioada comunistă, a fost sediul Procuraturii în perioada 1966-1968; apoi a fost închiriată de primărie profesorului Zecheru; după 1989 a fost revendicată de către urmașul fostului proprietar, Dumitrescu): Str. Nicolae Bălcescu


15. Proprietate particulară (familia Popescu): Str. Nicolae Bălcescu



16. Proprietate particulară (clădire naționalizată în perioada comunistă, a fost Gostat, iar după 1989 a fost sediul Bibliotecii orășenești): intersecția str. 24 Ianuarie cu str. Nicolae Bălcescu



17. Case proprietate particulară: str. Nicolae Bălcescu (fostă Carol)












Ultimele trei fotografii, realizate de arh. Cosmin Pavel,
conțin frontul de case de pe str. Nicolae Bălcescu,
între intersecțiile cu str. Victoriei și cu str. Democrației.
Aceste case au rezistat pînă acum cîțiva ani. În prima din
aceste trei fotografii se poate vedea casa de pe colț, acum
renovată (intersecția str. Nicolae Bălcescu cu str. Victoriei). 


1917
1917
1917
1936


18. Case proprietate particulară: str. 24 Ianuarie


Această casă i-a aparținut domnului Burețea.
Unii poate își mai amintesc că la fereastra acestei
case erau expuse păpușile, umbrelele și alte
chestii care erau aduse la reparat.

Aici a fost primul bar privat de după 1989.



19. Case proprietate particulară: str. Victoriei






20. Case proprietate particulară: str. Nicolae Bălcescu







Casa familiei Burlacu (profesori de limba și literatura română)

Aici a fost grădiniță și Biblioteca orășenească.

21. Casă proprietate particulară: Șoseaua națională (str. Mihai Bravu)








22. Case proprietate particulară: str. Fefelei







23. Casă proprietate particulară: str. Spitalului


24. Casă proprietate particulară: str. 24 Ianuarie (a fost demolată anul trecut ca urmare de stării avansate de degradare; proprietate a familiei Cimpoieșu)





25. Casa parohială a Bisericii Adormirea Maicii Domnului










18 comentarii:

  1. Multe dintre ele stau sa cada ... păcat ca nimeni nu-și da interesul pt conservarea lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua Cosmin,

      Sunt f multe persoane care se incep (accentuez cuvantul "incep") de-abia caum sa se intereseze de soarta caselor vechi. Din pacate, cum ti-am mai spus, pe de-o parte autoritatile nu se intereseaza decat daca le pica "ceva", populatia este aceea pe care o stim, cu buni, f buni, rai si f rai, cultura nu mai e la pamant, ci... sub pamant sau la 20000 leghe sub mari, programe nationale de conservare si salvare a patrimoniului nu exista. Am inceput sa fac demersuri pe langa Parlamentul Europei la Strasbourg, unde locuiesc, singurul lucru care se va face la nivel european va fi declansarea etichetarii cladirilor vechi, fara alte detalii.
      Trebuie si bani si in acest sens, cei interesati (persoane fizice, organizatii sau asociatii de profil, arhitecti, istorici, amatori) ar putea incerca sa faca lobby pe langa politicieni, dar maia les banci sa finanteze proiectele de resort.
      Numai bine,

      Anca Muller

      Ștergere
    2. @ Anca Muller
      Am urmarit si eu acum citiva ani site-urile romanesti care se ocupa mai mult sau mai putin specializat de patrimoniu material. Am crezut pot incepe si eu ceva asemanator, pe tema Mizil. Ar fi bine daca initiativa clasarii unor imobile vechi ar veni intr-un fel sau altul de la Parlamentul Europei, pentru ca in Romania Ministerul Culturii nu ia in seama exemple grele, din Bucuresti (Hala Matache, Catedrala Sf. Iosif, Piata Aviatorilor), pentru a da dezvoltatorilor imobiliari libertatea de a distruge cladiri aproape fara nici o formalitate. Acum citeva zile chiar era prezentat in media proiectul Primariei Generale a Bucurestiului (sic!) potrivit caruia in Piata Aviatorilor urmeaza a se construi doua pasaje subterane pentru masini,distrugind in felul asta identitatea unui cartier dezvoltat dupa o anumita linie urbanistica.
      Cu politicienii nu prea poti face nimic.
      Pentru mine este un hobby blogul asta. Adun informatii printre picaturi, ma cam chinui sa achizitionez fotografii si documente vechi, ceea ce pentru un bugetar e de-a dreptul o corvoada. Dupa toata munca asta am ajuns la concluzia ca trebuie ca cineva din afara sa impuna niste reguli urbanistice. Autoritatile romane isi fac de cap pe teritoriul asta.

      Ștergere
    3. salut domnul paval. merita imortalizata si casa taraneasca ( aprox. 1910 ) din strada ec teodoroiu colt cu ana ipatescu, actual proprietar zidareascu.a apartinut bunicilor mei. in interior se poate vedea incaperea separata numai pentru curatarea hornului.
      cu respect si stima pentru ce faceti

      Ștergere
    4. nu sint domnul Pavăl. Numele meu este Cosmin Manolache. O să încerc să fotografiez cînd trec prin Mizil. Mulțumesc pentru sugestie. Cele bune!

      Ștergere
  2. @1 acolo
    Aud că au început să se facă ceva lucrări de consolidare la sediul fostei primării, pe Șoseaua națională. Sper să fie conservată, nu să se aducă ”îmbunătățiri”, așa cum se fac în România, distrugînd ceea ce trebuie păstrat. Și apoi să-i vezi bătîndu-se cu pumnii în piept: ”Dar, uite, am construit încă nu știu ce...!” Elanul construirii are încorporat un elan al distrugerii. Mai ales cînd nu ai unde să cosntruiești. Ar fi un lucru cu cap să faci un inventar al tuturor imobilelor susceptibile a intra în patrimoniu. Primăria s-ar putea lăuda că orașul mai are așa ceva. S-ar putea dezvolta o întreagă serie de proiecte în direcția asta, mai ales cu fonduri europene, plecînd de la valorificarea identității locale, una reală, redescoperită, nicidecum contrafăcută, cum obișnuiesc unii să facă.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Claudiu
    Merci! Am uitat Gara, Poșta veche, fosta alimentară aflată la intersecția Șoselei naționale cu str. Eminescu, deși nu știu cît de veche e clădirea aia. Și mai sînt și alte clădiri proprietate particulară.
    o să revin cu completări și cu o postare care să aibă ca subiect tipurile de blocuri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cosmin, sunt din Constanta. Copilaria mi-am petrecut-o la Mizil. Bunicii mei au locuit tot pe b-dul Garii la nr.66. Dupa decesul bunicilor s-au hotarat parintii mei sa se mute acolo.
    Esti mai mic decat mine cu 5 ani. Nu te stiu chiar daca in fiecare vacanta de vara si in fiecare seara stateam la colt, langa aprozarul lui nenea Buga jucandu-ne. Am ramas prietena cu o gramada de persoane din Mizil. Cel mai des tin legatura cu Vovec Octavian care locuieste pe aceeasi str.
    Iti citesc postarile mai tot timpul si in seara asta m-am hotarat sa+ti svriu. Iubesc Mizil-ul la fel de mult ca tine si iti citesc cu sete povestirile si informatiile postate. Daca stau putin sa ma gandesc il iubesc si il urasc. Il iubesc pentru ca practic acolo am crescut si il urasc pentru ca la Mizil tatal meu a decedat in urma cu 4 ani.
    Ai reusit si in seara asta sa ma incanti cu fotografiile si cu informatiile despre minunatul orasel. O mare parte din ele le recunosc. Si ceea ce ai scris despre Relaxa m-a incantat...
    Cam atat.
    Este pentru prima data cand scriu pe un blog. Imi cet scuze dava nu ti-am scris unde trebuie dar trebuie sa ma intelegi ca sunt novice on ale blog-urilor. Ma descurc de minune pe facebook. Iti scriam acolo dar nu ai cont. Sper ca o sa-mi raspunzi la acest comment...

    RăspundețiȘtergere
  5. @ elena v.
    Ma bucur ca sint citite postarile astea, ca sint oameni care empatizeaza cu felul asta de a vedea orasul. Eu am plecat din Mizil din 1991, sint in Bucuresti din 1998, dar nu pot spune ca sint bucurestean, desi intr-o buna masura m-am bucurestenizat, ca sa zic asa. Experientele din copilarie te marcheaza, este firesc, si ele, locurile unde s-au petrecut iti dau ceea ce numim personalitate. Poate ca sint un pic cam pedant cu formularile astea, altfel cit se poate de banale.
    Am copilarit si eu in preajma Garii, dar ai mei stau pe str. Erou Radu Nicolae colt cu Valea Jiului. Stiu aprozarul de care vorbesti, perete in perete cu alimentara lui Bisnel.
    Daca ai povesti din Mizilul pe care il stii tu, din copilarie, poti sa postezi aici in voie. Asta este si ideea acestui blog: sa adun istorii din Mizil, fotografii, obiecte etc. Chiar mi-as dori sa se poata face un muzeu al orasului. Sau, daca nu, acest muzeu sa fie unul virtual. Din Mizil au plecat foarte multi de-a lungul anilor, orasul asta fiind mai mult un loc de trecere, si tocmai faptul asta, de a fi fost legat intrucitva de un loc, suficient pentru ca legatura sa aiba o incarcatura emotionala, cred ca poate face posibila un alt fel de istorie a orasului. Distantarea de un loc te ajuta sa-l privesti altfel, sa-l reconstruiesti. Cine sta permanent acolo poate ca-l uraste suficient de mult cit sa nu-l intereseze lucrurile astea, ori poate ca-l iubeste (moderat, in masura potrivita pentru a derapa; isteric, cit sa dea intr-un patriotis local total daunator). Mizilul nu a fost si in mod sigur nu este buricul pamintului, este un loc cald de care imi amintesc de cele mai multe ori cu placere.
    Deci: daca ai povesti, fotografii, sint binevenite. Pe facebook sint de gasit, cauta cosmin manolache si o sa vezi o musca pe cum cal desenat in creion, ala e profilul meu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc Cosmin, faci o treaba extraordinara.
    Iti multumesc mai ales pentru fotografia cu sanatoriul TBC care a apartinut familiei mele, mai precis Mihai Litinschi, fratele strabunicului meu.
    Intr-adevar, pacat de casele vechi din Mizil, daca nu vor fi reabilitate rapid, imposibil de recuperat. Este de fapt soarta majoritatii caselor vechi (de patrimoniu sau nu) din Romania.
    E de inteles ca oamenii doresc modernizare, confort, dupa atatia ani de comunism, dar e pacat sa distrugi ceva ce nu mai poate fi vreodata inlocuit.
    Profit de ocazie sa remarc faptul ca au fost demolate o multime de conace din jurul Mizilului. Uite, eu, de exemplu, caut fotografii sau marturii despre satul Maracini, dinspre Baba Ana (sau Ciresanu) si constat cu stupoare ca multe persoane native din Mizil nu stiu ca acolo era candva o scoala, o biserica si un cimitir, toate rase din motive necunoscute (dar banuite de catre cine isi baga nasucul unde nu ii fierbe oala istoriei).
    Numai bine, Anca Muller

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @ Anca Muller
      Tot unui Litinschi, banuiesc ca acelasi, i-a apartinut si o mica rafinarie de petrol sau gaze. Era plasata imediat ce se trece bariera pentru a ajunge la Baba Ana, pe stinga. Dupa instaurarea regimului comunist acolo au fost depozitele ICR (Intreprinderea Comerciala Romana) de unde se aprovizionau magazinele din Mizil.
      Din fericire pot da de persoane care u ajuns in Mizil dupa distrugerea Maracinilor. In curind va iesi o monografie bine documentata a orasului si vor fi multe lucruri de gasit acolo. Ma bucur ca blogul asta a deschis apetitul unor mizileni pentru povestile locului.

      Ștergere
    2. intreba la familiile Elisei c-tin, elesei gh, ilie raducanu , etc.

      Ștergere
    3. stiu citeva familii venite de la Mărăcini. Marea problemă este timpul pe care trebuie să-l împart între multele lucruri pe care le fac.

      Ștergere
  7. cred ca merita fotografiata si o casa de pe strada ec. teodoroiu, nr.6, an 1920. De asemenea posed fotografie cu familie de tarani din zona, 1915.

    RăspundețiȘtergere
  8. cum ajung in Mizil, o sa trec si pe acolo.
    m-ati putea ajuta cu fotografi despre care vorbiti? incerc sa fac un fond de imagine care sa documenteze cit de cit istoria orasului, asa incit orice fotografie care are legatura cu Mizilul sau cu mizileni poate fi pretioasa.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bunicii mei au fost mizileni. Casa in care au locuit exista inca, dar nu prezinta interes din punct de vedere arhitectural. Totusi, am numeroase fotografii de familie pe care le pot pune la dispozitia dumneavoastra. Pozele sunt foarte vechi, 1910-1920. In mod special, una dintre fotografii este interesanta deoarece imaginea este fixata pe metal.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ar fi minunat sa refacem povestea unor case ale orasului vechi. povestile caselor sint si povestile familiilor. asta incercam cu acest blog, sa redescoperim aceste povesti si cumva sa intarim atasamentul fata de acest loc de care multi fug. e drept, si eu sint unul dintre cei care au "evadat" din Mizil, dar asta se datoreaza lipsei oricarei perspective. un soi de constiinta locala, comunitara daca ar exista ar putea schimba mult in bine acest oras. daca ne-ati putea ajuta cu acele fotografii de care pomeniti, puteti sa-mi scrieti la adresa: cosmanolo@yahoo.com si putem discuta in detaliu despre imagini si povestile lor, pe care cu bucurie le voi putea gazdui pe acest blog. multumiri pentru semnul dat! cosmin manolache

      Ștergere

sari pe taste!