Totalul afișărilor de pagină

marți, 27 ianuarie 2009

Toamnă tristă la Mizil

O sală în care am mers de nenumărate ori dus cu forţa - deşi nu prea pricepeam noi cum e cu forţa. Ne bucuram că scăpam de ore. Nu conta ce se-ntîmpla pe scenă. Poate că şi acum se întîmplă la fel. Şi poate că cei de pe scenă habar nu au cum ajung copiii acolo. Şi nici ce simt. Iată un mare actor, pe o mare scenă. Adrian Năstase la Mizil. Toamna lui 2008. O toamnă tristă. De parcă tristesse oblige. În ziua aceea festivă, sălii plictisite i s-a adresat prin telefon Fănuş Neagu. Direct de pe patul spitalului. La cîteva luni după, Grigore Vieru s-a dus întru tristeţe. Uitîndu-mă pe scena de la Mizil, mai că m-ar bate gîndul să profetizez.

3 comentarii:

  1. "Codul Zambaccian"?! Quel vidangeur! (Adică, ce vidanjor! Ce latrinar! Sau, mai pe șleau, și ca să folosesc un cuvînt mai neaoș, ce budar! Ce căcănar!) Mai degrabă "Codul Zambocciu" ("bocciu" în sensul original al cuvîntului, acela de vidanjor < Tc. boǵçi). Parcă l-am zărit pe scenă și pe acel bard al jegului moral, unde era, desigur, în mediul lui cel mai propice, cel mai prielnic, în fața unui public adus ce de-a silă. O adunare *întru* scursuri literare-politicianești.

    RăspundețiȘtergere
  2. în cele din urmă cuvintele, cu înţelesurile lor uitate, ne scot la iveală conţinuturile pierdute din vedere şi din ştiinţă, care repun lucrurile în matca lor, nu? Codul Zambaccian 1 nu era deajuns. adicătelea, omul acesta, autorul, care şi-a publicat astfel jurnalul, şi-a intrat atît de bine în rol, încît nu a mai simţit mirosul zilelor sale atît de obişnuite "întru" rahat şi a dat dovadă de singura calitate a boului: perseverenţa.

    RăspundețiȘtergere
  3. adică un "mulţumesc!" repetat pentru etimologiile puse în valoare de fiecare dată cînd vine vorba "puterea cuvîntului".

    RăspundețiȘtergere

sari pe taste!