Statistici, catagrafii, recensăminte

Anul trecut toate cele românești au trecut prin pixurile recenzorilor. Deja au apărut unele rezultate, declarate preliminare, dar pînă cînd se va trage linie iar fiecare primărie va ști ce are în ogradă, cu toate marjele de imprecizie, iată puțină istorie.  Desigur, în ceea ce privește Mizilul. Deocamdată timpul, interesul și sursele pe care le-am avut la dispoziție m-au îndreptat spre patentari {patentar = persoană care plătea patentă; patentă = Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent. / DEX 1998}.

Una dintre surse este volumul lui Vladimir Diculescu, Bresle, negustori și meseriași în Țara Românească (1830-1848), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1973. În capitolul VI Evoluția statistică a patentarilor se fac cîteva precizări importante: Datorită faptului că în legislație era prevăzut că patente puteau elibera numai maghistraturile din orașe și tîrguri, nu și primăîriile comunelor, în cifrele referitoare la fiecare oraș și tîrg sînt incluși și meșterii și negustorii din comunele mai apropiate, care luaseră patente. În județele în care nu exista decît un singur centru urban, ca Brăila, Buzău, Ilfov, Muscel, Olt, Romanați, Dolj, reședințele eliberaseră patente pentru toate comunele din raza județului. În total în Țara Românească la această dată (1831) existau 18 județe. În ceea ce privește centrele urbane, numărul lor se ridica la 34. Dintre acestea, 18 erau socotite orașe, și anume: Focșani, Brăila, Buzău, Vălenii de Munte, Ploiești, Tîrgoviște, București, Giurgiu, Rușii de Vede,, Cîmpulung, Pitești, Curtea de Argeș, Slatina, Craiova, Caracal, Rîmnicu Vîlcea, Tg. Jiu, Cerneți. Alte 16 localități erau socotite tîrguri: Rîmnicu Sărat (Slam Rîmnic), Urlași, Slănic, Mizil, Filipești, Cîmpina, Găești, Potlogi, Călărași, Urziceni, Zimnicea, Mavrodin, Vel Ocna, (Ocnele Mari), Drăgășani, Horez și Baia de Aramă. Catagrafia prezintă avantajul că pentru fiecare județ în parte se poate vedea care erau profesiile ce se practicau și numărul de persoane (negustori, meșteri și calfe) ocupate în fiecare profesie. Din tabelul cu meserii am extras ceea ce este valabil pentru Mizil (și comunele dimprejur): bogasieri - 4; cojocari groși - 34; croitori -23; cizmari - 86; plăpumari - 1; tîmplari - 1; bărbieri - 17; brutari - 16; simigii - 1; rachieri - 5; cîrciumari - 10; băcani - 67; boiangii - 2; curelari - 1; arendași - 19; măcelari - 21; bragagii - 1; lumînărari de seu - 2; dulgheri - 8;  zidari - 5; pescari - 2; săpunari - 9; olari - 3; precupeți - 2; tabaci - 30; trăistari - 3; surecci - 3; mămulari - 1; total - 377. La nivelul întregii Țări Românești, ordinea în repartizarea numerică a meseriașilor după natura profesiunilor era: 1. domeniul alimentar; 2. comerțul cu textile și confecționarea hainelor; 3. domeniul pielăriei și încălțămintei; 4. domeniul construcțiilor și al prelucrării lemnului; 5. alte categorii de meserii (arendași, capanlîi, comisionari, geambași, gelepi, matrapazi, precupeți, surecci și toptangii).

Catagrafia din 1835 are o diferență față de cea din 1831: în cifrele prezentate au fost incluși numai patentari negustori și meșteri, fără calfe, iar pe de altă parte, din ea aflăm date precise pentru fiecare județ, asupra celor cinci categorii de patente eliberate. Cifrele sînt date de data aceasta pe fiecare oraș sau tîrg separat. Astfel, pentru Mizil datele sînt acestea: cîrciumari - 6; băcani - 51 boiangii - 2; precupeți - 45; arendași - 7; blănari și cojocari - 22; măcelari - 1; bărbieri - 3; cizmari - 7; croitori - 7; velniceri - 3; fierari - 12; lăutari - 11; olari - 4; plăpumari - 1; meseriași - 4. În ceea ce privește categoria patentei, cifrele sînt următoarele: categoria I - 0; categoria II - 11; categoria III - 108; categoria IV - 5; categoria V - 62; total - 186.

Am regăsit Catagrafia 1835 în volumul Documente privitoare la economia Țării Românești (1800 - 1850), culese de I. Cojocaru, Vol. II, Editura Științifică, București, 1958, avînd  în dreptul Tîrgul Minzilului, cu comunele apropiate, urmtoarele cifre:

Arendași: Mizil 2, Conduratu 1, Loloiasca 1, Istrița de Jos 2, Tisău 1.

Băcani: Mahalaua Maichii Precistii 14, Mahalaua Oborului 14, Mahalaua Olarilor 5, Mahalaua Pescarilor 6, Glodeanu-Cîrlig 2, Tohani 1, Vadu Părului 1, Fefelei 1, Breaza 2, Călugăreni 1, Tisău 2, Degerați 1, Mizil 1.

Precupeți: Mahalaua Pescarilor 4, Mahalaua Olarilor 1, Nucet 1, Mizil 4, Degerați 6, Crăciunești 1, Valea Scheilor 2, Mahalaua Oborului 3, Mărgineanu 1, Pietroasa 1, Năeni 1, Vadu Săpat 3, Baba Ana 2, Amaru 1, Călugăreni 3, Breaza 1, Fulga 5, Fințești 1, Tătărăii Conduratului 1, Fefelei 1, Valea Sibiciului 1, Vadu Părului 1.

Olari: Mahalaua Olarilor 4.

Măcelari: Mahalaua Oborului 1.

Cîrciumari: Mahalaua Maichii Precistii 1, Mahalaua Oborului 2, Mahalaua Olarilor 2, Săhăteni 1.

Cojocari: Mahalaua Maichii Precistii 5, Mahalaua Olarilor 4, Mahalaua Pescarilor 4, Săhăteni 1, Fulga 1, Mahalaua Oborului 3, Fințești 1, Valea Scheilor 1, Mizil 2. 

Cizmari: Mahalaua Pescarilor 1, Mahalaua Precistii 2, Mahalaua Olarilor 1, Călugăreni 1, Mizil 2, Vispești 1.

Croitori: Mahalaua Olarilor 3, Mahalaua Oborului 1, Mahalaua Pescarilor 1, Mahalaua Precistii 1, Năeni 1.

Plăpumari: Valea Scheilor 1.

Bărbieri: Mahalaua Pescarilor 1, Mahalaua Olarilor 2.

Boiangii: Fefelei 1, Mizil 1.

Meseriiași:  Fefelei 1, Călugăreni 1, Sibiciu de Jos 1, Baba Ana 1.

Povarnagii: Nucet 3.

Curelari: Tohani 1.

Lăutari: Mahalaua Oborului 11.

Fierari: Mahalaua Oborului 11, Mahalaua Pescarilor 1.

Singura statistică de după 1835 de care am putut da, fără însă a face eforturi prea mari de documentare, este cea reprodusă în Marele Dicționar Geografic al României (pag. 357 și 358 vol. 4) - G.I. Lahovari, C.I. Brătianu și G. Tocilescu care prezintă o situație a Mizilului în preajma anului 1900. Aveam cele două pagini xerocopiate, dar Dorin Muntean mi-a dat o mînă de ajutor semnalîndu-mi unde pot găsi pe internet acest dicționar -- pe această îi mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-a dat. Le puteți urmări mai îndeaproape cu un dublu click.

Sînt date pe marginea cărora putem să visăm ce a fost acest Mizil și care pot fi de folos pentru a pune un început unui muzeu local, despre care Adrian Năstase mărturisea pe blogul său a purtat discuții în cîteva rînduri la primărie. Împreună cu cine și ce anume a discutat, acestea sînt alte probleme. Viitorul acestei chestiuni s-ar putea să fie interesant, cîtă vreme Adrian Năstase a ctitorit Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din dublă postură, donator și prim-ministru, și Muzeul Național de Artă Contemporană. Acest background ar putea înlătura posibilitatea ca într-un posibil muzeu din provincie să se respire un aer provincial, ceea ce nu este neapărat o garanție. Este o afirmație care pleacă de la o realitate: proiectul de bust care s-ar părea că se va materializa în această primăvara în fața Policlinicii îl are ca subiect pe Adrian Păunescu. Locul cu pricina a aparținut Generalului Mavros, ceea ce a și făcut ca imensul loc viran, devenita apoi un soi de parc, să fie numit Grădina Mavrului. Ginerele acestuia, Ioan C. Cantacuzino, a moștenit proprietatea Mizilului, deci și Grădina, și a construit biserica de alături (cu hramul Sf. Ioan). Mai mult, în urma incendiului care a distrus orașul a împroprietărit negustorii locali. În cîteva cuvinte, a salvat așezarea de la dispariție. S-ar cuveni ca în ceasul al douăsprezecelea bustul lui Adrian Păunescu să fie dus în altă parte în județ, cîtă vreme realizarea se pare că este susținută finaciar de Consiliului Județean Prahova, prin zelul președintelui Mircea Cosma, deținătorul și al funcției de președinte al Societății Cultural Istorice ”Mihai Viteazul” Ploiești, postură din care se poate declara cu destulă ușurință un baron al busturilor -- a se verifica prodigioasa activitate pe teritoriul monumentelor de for public în CV-ul domniei sale, adică aici. Nu, sfîrșitul acestei postări nu m-a găsit departe de subiectul cu acre am început-o. Dacă cei de la Primăria Mizil ar ști mai multe lucruri din istoria locală, Adrian Păunescu nu prea ar avea ce căuta în bronz sau alt metal la Mizil. Eventual lîngă stadionul Petrolul, unde în anii 80 Cenaclul Flacăra și-a aflat sfîrșitul ante-decembrist.