tag:blogger.com,1999:blog-84921842126461964032024-03-05T16:22:33.965+02:00{ MIZILIADA }:din istorioarele tîrgului Mizilesteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.comBlogger196125tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-14395459271391372422016-01-25T09:54:00.000+02:002016-01-25T09:54:44.655+02:00Visul unei nopți de iarnă<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Știu cum e iarna la Mizil. Crivățul, nămeții, poleiul... Mi-am închipuit o iarnă, mai precis noaptea dintre ani, 2015-2016, într-un vis de primar. <a href="http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/visul-unei-nopti-iarna" target="_blank">Aici</a>.</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-22022136175880700972015-11-24T14:07:00.000+02:002015-11-24T14:07:00.954+02:00Stema orașului<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Ca și politicienii, o stemă reprezintă. Mai precis, o reprezentarea orașului și implicit a cetățenilor de către sau printr-o stemă (un mix de simboluri și semnificații cu reguli stricte de interpretare) are mai multă acoperire decît o au politicienii. Inconsistența lor, a politicienilor, îi face să se pună sub acoperămîntul diverselor sigle și tradiții. La adăpost. Pentru că semnele impun respect, cu atît mai mult cu cît le sînt atașate sentimentele de tot felul ale oamenilor de rînd.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ieri am găsit pe facebook trei propuneri pentru stema orașului Mizil. Proveneau, evident, de pe situl primăriei. Am mers acolo și am aflat că pe 10 noiembrie a fost postat următorul anunț:</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
„În conformitate cu art. 7, alin.2 din Legea 52/2003 privind transparenţa
decizională în adminstraţie, republicată cu modificările şi
completările ulterioare, cetăţenii Oraşului Mizil pot trimite în scris
propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare, în legatură cu
propunerile de variante privind STEMA ORAŞULUI MIZIL, JUDEŢUL PRAHOVA,
afişate mai jos, până la data de 30 noiembrie, la sediul Primăriei
Mizil, B-dul. Unirii nr.14, sau la adresa de email:
primaria@primaria-mizil.ro”</div>
</blockquote>
Imaginile sînt acestea:<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCwfSFXewxK6nNTpMyblxVvupjTZMW9YBVEvAPttJ82ltf9xIEijsuVDvEVBKKRzvUhyY-VJ895t3iV6qJcpLPxpULoPeU6kwuOxhW_-X-LoUcnzzsmHHN1Z-Hn8HqapAESqpoeQGEMkqq/s1600/MizilPH-3-211x300.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCwfSFXewxK6nNTpMyblxVvupjTZMW9YBVEvAPttJ82ltf9xIEijsuVDvEVBKKRzvUhyY-VJ895t3iV6qJcpLPxpULoPeU6kwuOxhW_-X-LoUcnzzsmHHN1Z-Hn8HqapAESqpoeQGEMkqq/s1600/MizilPH-3-211x300.jpg" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEif-pDwk1SnCrOXUeddzgE03PihQ0G0K-A7c_A6AkyXUoY-ucFVCso8boRVHs8upndGnSmrYu-KcRI4xUvqybt2JChWwTbUnKal2DRFKilM0Y8JlEeubDgfAF9Au0U67jlI1Wm-ZUTWiDxu/s1600/Mizil-PH-4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEif-pDwk1SnCrOXUeddzgE03PihQ0G0K-A7c_A6AkyXUoY-ucFVCso8boRVHs8upndGnSmrYu-KcRI4xUvqybt2JChWwTbUnKal2DRFKilM0Y8JlEeubDgfAF9Au0U67jlI1Wm-ZUTWiDxu/s320/Mizil-PH-4.jpg" width="225" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUOiHcLX1CdKr4ignmY4GjbzC2zRUeLF6IuOQwtCUgyceumK74Ixn8G4QBmS-yztWfu22Nx8vx-oFVBpIapJSZV4uS0Au3wVSMkm_McuOgrXqwP3nFGlg7YyBogztlOPySA7m-3-OdlEVM/s1600/Mizil-PH-5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUOiHcLX1CdKr4ignmY4GjbzC2zRUeLF6IuOQwtCUgyceumK74Ixn8G4QBmS-yztWfu22Nx8vx-oFVBpIapJSZV4uS0Au3wVSMkm_McuOgrXqwP3nFGlg7YyBogztlOPySA7m-3-OdlEVM/s320/Mizil-PH-5.jpg" width="225" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Am urmărit și preferințele, reacțiile... Variantele 5 și 4 par să fi stîrnit interesul celor care au aflat de aceste propuneri. Varianta 3 pare inconsistentă în comparație cu celelalte, care includ mai multe elemente semnificative pentru Mizil. Să le luăm pe rînd.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Este limpede că <b>poștalionul </b>nu avea cum să lipsească, de vreme ce perioada de dezvoltare a așezării devenită Mizil se datorează poziției pe ruta poștei. Unii au văzut în poștalion o căruță cu covilitir și, poate, prin asta au asociat această imagine cu minoritatea romă. Au greșit. Design-ul poștalionului a fluctuat în timp. Ceea ce vedem în stemele propuse pare să corespundă unui model de sfîrșit de secol XVIII și început de secol XIX, exact perioada în care orașul capătă numele Mizil, de care se face vinovat un turc, dregător al poștelor, anume Sefchet-pașa (după monografia profesorului de istorie Panait). Numele este tot de proveniență turcească. În varianta 3 apare o formă simplificată, anume un călăreț care făcea ștafeta cu înscrisuri de la o stație la alta. Pentru a desemna serviciile poștale este frecvent folosit şi cornul, care în varianta 3 apare colorat distinct, în galben.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<b>Viţa-de-vie</b>. Iarăși un element obligatoriu. Ține de o tradiție a locului, continuată și în prezent, spre deosebire de alte tradiții comerciale sau meșteșugărești, care s-au cam dus. În plus, un butuc de viță-de-vie apărea și pe stema județului Săcuieni (sau Saac), desființat în 1845, din care Mizilul / Istăul a făcut parte cîteva sute de ani. De aceea aș prefera varianta cu lăstar și ciorchine celei în care este figurat teascul.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<b>Caduceul.</b> Pe scutul mic din varianta 4 apare simbolul comerțului, sceptrul lui Hermes / Mercur, pe care se încolăcesc doi șerpi, țintind spre partea superioară terminată cu două aripi. Este de asemenea un element justificat pentru o așezare care a fost în primul rînd una negustorească, o placă turnantă între deal și cîmpie, între acestea două și portul liber Brăila.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<b>Sfînta Filofteia. </b>Apare pe scutul mic din varianta 5. Argumentul este acela că după prima procesiune în zona Mizilului cu moaștele Sfintei Filofteia, evlavia localnicilor au pus orașul sub patronajul ei spiritual. Aici se poate deschide o discuție. De ce Sfînta Filofteia și nu Constantin Brîncoveanu, la rîndul lui canonizat, dar, mai mult, cu legături consistente în zona Mizilului: aici avea moșii, printre care și orașul; el a isntituit tîrgul / bâlciul de la Mizil; soția lui Brîncoveanu, Marcia, era fiica lui domnitorului Antonie din Popești (de lîngă Tîrgșor), deci din zonă; Antonie din Popești a deținut moșiile Istăului. <b>Eu aș opta pentru Brîncoveanu. </b>În Urlați există o legătură asemănătoare, ceea ce a determinat autoritățile locale de denumească Liceul Teoretic Brîncoveanu Vodă. Nu văd de ce nu primăria ar face o opțiune similară pentru stemă.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<b>Ce cred că mai lipsește de pe stemă.</b> F<span><span data-ft="{"tn":"K"}"><span class="UFICommentBody _1n4g"><span><span>ie că unora s-ar putea să nu le surîdă ideea, cred totuși că minoritatea romă ar
trebui reprezentată, pentru că face parte din istoria orașului: potcovari (mai
ales în timpul cît poștalioanele erau funcționale, dar nu numai atunci),
lăutarii, cărămidarii, frizerii, croit</span></span><span><span><span>orii,
căldărarii, ursarii etc. Mizilul chiar este un exemplu pentru
diversitatea meseriilor pe care romii / țiganii le-au avut aici, ceea ce i-a si ajutat
sa se integreze mai bine, spre deosebire de cei din cartier, veniți mai tîrziu. A propos, zona din nord-vestul orașului numită informal Cartier </span></span></span></span></span></span><span><span data-ft="{"tn":"K"}"><span class="UFICommentBody _1n4g"><span><span><span><span><span data-ft="{"tn":"K"}"><span class="UFICommentBody _1n4g"><span><span><span>în perioada
interbelică</span></span></span></span></span></span> se numea Cartierul Brîncoveanu. Excluzindu-i chiar și pe
plan simbolic, pentru că o stemă este cum spuneam un mix de simboluri reprezentative, e ca și cum
i-ai da afară din oraș, fără să le recunoști trecutul în Mizil. Or, o
parte din ei sînt mai vechi în oraș decît unii din mizilenii majoritari.</span></span></span></span></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span><span data-ft="{"tn":"K"}"><span class="UFICommentBody _1n4g"><span><span><span><b>Închei cu o urmă de îndoială.</b> Sînt tare curios să aflu ce firme au mai participat la licitația care a atribuit contractul firmei SC RomStema SRL. Am căutat pe internet <a href="http://www.romstema.ro/" target="_blank">situl</a> firmei și am găsit nici mai mult, nici mai puțin decît o pagină, o singură pagină care nu diferă cu nimic de o simplă carte de vizită. Deci, nici un portofoliu care să ne dea încrederea că ne putem aștepta la un lucru bine făcut. Doar că firma e din Sibiu. Sibiul lui Iohannis. </span></span></span></span></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span><span data-ft="{"tn":"K"}"><span class="UFICommentBody _1n4g"><span><span><span><br /></span></span></span></span></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span><span data-ft="{"tn":"K"}"><span class="UFICommentBody _1n4g"><span><span><span><b>Totuși:</b> țara arde și baba se piaptănă. Parcul industrial așteaptă investitori și noi ne scărpinăm la stemă. Cam asta e imaginea unui final de mandat care nu anunță cine știe ce lucruri bune pentru oraș. Din păcate.</span></span></span></span></span></span> </div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-55376280864882261852015-09-18T14:22:00.000+03:002015-09-18T14:22:19.591+03:00Niște obiceiuri<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Cînd voiau să construiască ceva, decît să ceară bani de la Guvern, de la județ, ceea ce putea fi o prea mare bătaie de cap, mai bine făceau o serată cu tombolă. O subscripție publică. În acest caz, pentru o sală de gimnastică. Cam asta era puterea unei comunități de negustori, în Mizil, la 1903. O știre preluată din <i>Adevărul</i>, anul XVI, nr. 5134, 13 noiembrie 1903.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAyjW9v5OIvgKZdVEZSN3A55HZsQSEC02HYBYagJAGhl7ZXU-AMhT59wztkmXP-OIlb6CwnHsdVUjHE08EOk9wvx28-seRooXg3sixcXRaBeIYY-oMDfAyoIslwV3Xme6h8myMi57jTWgo/s1600/serata+muzicala+Mizil+Adevarul+anul+XVI+nr.+5134+13+nov+1903.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAyjW9v5OIvgKZdVEZSN3A55HZsQSEC02HYBYagJAGhl7ZXU-AMhT59wztkmXP-OIlb6CwnHsdVUjHE08EOk9wvx28-seRooXg3sixcXRaBeIYY-oMDfAyoIslwV3Xme6h8myMi57jTWgo/s1600/serata+muzicala+Mizil+Adevarul+anul+XVI+nr.+5134+13+nov+1903.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-27118885387653860752015-06-22T12:41:00.000+03:002015-06-22T12:41:38.309+03:00Aerodromul Mizil II<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Încă nişte secvenţe filmate pe aerodromul Mizil, cu o parte din piloții români: între minutele 3:20 și 4:50.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/tl1jvBnRNDI" width="420"></iframe><br /></div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-84176613960812324462015-06-20T22:55:00.001+03:002015-08-14T23:28:43.073+03:00Aerodromul Mizil I<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Am dat întîmplător de o filmare pentru propaganda de război, doar 36 de secunde, cu o panoramă a aerodromului Mizil.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/oMIhjV2ooQY" width="420"></iframe> <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi5ZvA26v5JmJl2yH90BD-wI_xzAE018roF0I09JMJYCH7oM0u9Ru_SxKSm6_k-v39KRGoWihS3F_aivwpE5Vl0MthJ-0b6ifwujtuJTSg1mEe3a8_z-uwy2Ms3I7HKUwxKoHbxNp6RNvk/s1600/filmare+aerodrom+mizil.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="185" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi5ZvA26v5JmJl2yH90BD-wI_xzAE018roF0I09JMJYCH7oM0u9Ru_SxKSm6_k-v39KRGoWihS3F_aivwpE5Vl0MthJ-0b6ifwujtuJTSg1mEe3a8_z-uwy2Ms3I7HKUwxKoHbxNp6RNvk/s400/filmare+aerodrom+mizil.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Pentru a accesa pagina de mai sus intrați <a href="http://www.modellbaufreunde.ch/index.php?topic=4088.0" target="_blank">aici</a>.<br />
De asemenea, pentru conformitatea informației, încă o fotografie și un <a href="http://www.messerschmitt-bf109.de/display.php?lang=de&auth=e&name=version_display&fotonummer=2105" target="_blank">link</a>.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhE4j2EgJoeS5-AgN0Gc4oWMMnNJ1UrDOzwYCRmPWhjyu2wRD23DYgNsn6UNopOgUocOVKdOi3pOG-sVILfQTKWBtQEO03F2L5Y-cTfTrCidvOMMIZXRc_CUNDTqtMddyFA02chfIxpV1h1/s1600/dumitru+encioiu+aerodrom+mizil.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhE4j2EgJoeS5-AgN0Gc4oWMMnNJ1UrDOzwYCRmPWhjyu2wRD23DYgNsn6UNopOgUocOVKdOi3pOG-sVILfQTKWBtQEO03F2L5Y-cTfTrCidvOMMIZXRc_CUNDTqtMddyFA02chfIxpV1h1/s400/dumitru+encioiu+aerodrom+mizil.jpg" width="400" /></a></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-62354479500204860402015-06-17T23:01:00.002+03:002015-06-17T23:07:58.366+03:00Ceasornicari<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Mulți mizileni știu numele Trifina. Bătrînul, Ion, era un cunoscut ceasornicar care adesea era solicitat de către Muzeul ceasului din Ploiești. Fiul lui, Nicolae, sper să nu greșesc numele, a fost proiecționist la cinematograf. Cu alte cuvinte, profesii tehnice, migăloase, care solicitau acuratețe, atenție, răbdare și mai ales pricepere. Acum nu mai există la Mizil nici cinematograf și, din cîte știu, nici atelierul vreunui ceasornicar. Căutînd Mizilul pe internet am găsit un interviu luat unui ceasornicar buzoian care a învățat meserie de la unchiul său din Mizil, proprietar al unui atelier și a unor prăvălii. Pentru o călătorie în timp, intrați <a href="http://www.campusbuzau.ro/nicu-ispas-la-94-de-ani-ceasornicarul-care-a-masurat-un-veac-de-istorie/" target="_blank">aici</a>. </div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-84466640119797368112015-06-15T22:57:00.000+03:002015-06-15T22:57:14.115+03:00Benjamin Button from Mizil, Buzău<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Să te naști bătrîn. Asta e povestea. A scris-o F. Scott Fitzgerald, în 1922: <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/The_Curious_Case_of_Benjamin_Button_%28short_story%29" target="_blank"><i>The Curios Case of Benjamin Button</i></a>. David Fincher a tras și-un <a href="http://www.imdb.com/title/tt0421715/" target="_blank">film </a>în 2008. Cu o așa pornire să tot curgă povestea. Cam sentimentală, e drept. Filmul și mai și. Dar uite că povestea asta pare a se fi întîmplat chiar la Mizil. Deși știm cum să luăm pamfletul, iarăși o satiră cu Mizilul, aflăm că hazul de necaz are la bază o poveste reală, zică-se. Doar că pe-aici, printre valahi, sentimentul e mai la mișto, nu-i așa? Cazul o scoate din scenă pe mama copilului. Moare în chinurile nașterii. Rămîn bărbații. De unde atîta sentiment? Nu. Povestea justifică satira. Deci... <i>Universul literar</i>, anul XXVII, nr. 10, 18 aprilie 1910.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh4TNBjFt7me7Yr914eA3LFyvDZgx8R0N6dyezqrqnbITMHgYNi3NJheXohiXTceBRnbh_XBdjJEvAoaEWPq7qTQNEn28WDaCCeXRSimigbJHnJ0_8o1Hkc21YUoe-e2Mh9KktLpnipHsx/s1600/batrin+nascut+prematur+in+Universul+literar+an+XXVII+nr+10+18+aprilie+1910.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh4TNBjFt7me7Yr914eA3LFyvDZgx8R0N6dyezqrqnbITMHgYNi3NJheXohiXTceBRnbh_XBdjJEvAoaEWPq7qTQNEn28WDaCCeXRSimigbJHnJ0_8o1Hkc21YUoe-e2Mh9KktLpnipHsx/s1600/batrin+nascut+prematur+in+Universul+literar+an+XXVII+nr+10+18+aprilie+1910.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-17788761920999208882015-06-14T23:58:00.000+03:002015-06-15T00:01:03.081+03:00Mizilul în timpul războiului<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Am gasit întîmplător pe internet un interviu luat lui Cristian Petru Bălan, un domn despre care veți afla mai multe citind interviul care i-a fost luat de Gheorghe A. Stroia și publicat pe pagina web <a href="http://armoniiculturale.ro/povesti-de-succes-cristian-petru-balan-interviu/" target="_blank"><i>Armonii culturale</i></a>. Am selectat un fragment în care este vorba despre Mizil, dar și despre Ceptura, în timpul celui de-al doilea război mondial, una din puținele relatări din acea perioadă despre orașul nostru. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
„Părinţii mei au căpătat apoi repartiţie
într-o frumoasă comună montană din Ţara Haţegului, Râu de Mori. Acolo
s-au întâlnit şi acolo dumnealor au fost dascăli între anii 1935-1939.
În acest Râu de Mori de vis, aproape de faimoasa Sarmizegetusa, se afla
celebrul Castel din Carpaţi, descris de marele Jules Verne în cartea cu
acelaşi nume, care se pare că l-ar fi şi vizitat, dacă este să dăm
crezare unor publicaţii locale, amintite şi de scriitorul Ion Hobana. În
pozele care le păstrez şi acum , mă văd pe mine, la vârsta de 2-3 luni,
apoi mai măricel, alături de părinţii mei, înconjuraţi de cca 40 de
copilaşi de clasele a III-a şi a IV-a, cu toţii îmbrăcaţi în costume
naţionale, care le era portul lor zilnic. Atât părinţii, cât şi eu
purtăm aceleaşi frumoase costume naţionale ardeleneşti.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am avut nici o doică, dar mi s-a spus
că absolut toate fetiţele, pe rând, erau programate să aibă grijă de
“Puiu”, cum mi se spunea mie atunci. În 1936 un inspector general din
Ministerul Educaţiei, profesorul Petre R. Petrescu, a făcut o mare
inspecţie, deplasându-se personal din Capitală cu o brigadă de alţi
inspectori, în multe zone din Ardeal, inclusiv la Şcoala din Râu de
Mori. El a fost atât de impresionat de felul cum directorul şcolii,
învăţătorul Tănase I. Bălan, a administrat acea unitate de învăţământ,
fiind cea mai bună din jud. Hunedoara, încât, împreună cu soţia sa,
prof. Maria Petrescu, în semne de mare preţuire, i-a cununat pe părinţii
mei, iar fiul lor, pilotul locotenent de aviaţie, Cristian-Petru P.
Petrescu, m-a botezat pe mine (îi port numele naşului meu care, din
păcate, a dispărut într-un accident de pilotare a avionului său).
Ulterior, inspectorul general, l-a mutat pe tatăl meu în Muntenia, la
Şcoala primară din Ceptura de Jos, judeţul Prahova. Atât la Râu de Mori,
cât şi la Ceptura, am locuit în casa şcolii, căci părinţii nu aveau
locuinţă. În august 1939, la Ceptura se va naşte sora mea,
Maria-Doina-Raluca, căreia mama îi zicea Cocuţa, dar ea se va stinge din
viaţă după numai câteva luni, în urma unei epidemii de gripă şi va fi
înmormântată la cimitirul de acolo, într-un loc pe care eu nu l-am putut
identifica. Îmi amintesc vag de ea. În Ceptura de Jos am stat până în
anul 1945, unde am făcut primele două clase primare. La vârsta de cinci
ani m-am îmbolnăvit grav de dizenterie şi am fost internat la un spital
din Mizil, la secţia de boli infecţioase, într-un salon cu alţi şapte
copii cu aceeaşi afecţiune. Nu avea nimeni voie să ne viziteze, inclusiv
părinţii. Chiar surorile medicale intrau rar la noi, cu mănuşi de
cauciuc în mâini şi învăluite în cearşafuri albe, boala fiind
considerată foarte contagioasă. Toţi copiii aceia au murit în faţa mea,
unul câte unul, afară de mine. Toţi plângeam în răcnete mari de crunte
dureri intestinale, ziua şi noaptea. Îmi amintesc că rămăsesem să
plângem numai doi, apoi numai eu singur… A fost cumplit. Nu ştiu cum am
supravieţuit, deoarece încă nu se inventase penicilina, iar dizenteria
făcea ravagii. Numai rugăciunile mamei, rămasă la Ceptura cu teama de
a-l pierde şi pe cel de al doilea copil, cred că m-au salvat. De această
frumoasă comună, aşezată între coline mănoase, cu vii celebre, am multe
amintiri…</div>
</blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
Erau anii războiului şi vizavi de şcoala
unde stăteam noi se stabilise cartierul general al unei mari unităţi
motorizate germane. Eu eram la grădiniţă şi pe atunci aveam părul blond.
De aceea soldaţii şi ofiţerii germani, amintindu-şi probabil de
copilaşii lor de acasă, mă iubeau toţi şi mă luau în braţe, mă sărutau
şi mă ghiftuiau cu bomboane şi ciocolate. În fiecare dimineaţă asistam
la ceremoniile de înălţare a drapelului cu zvastică în mijlocul unui
cerc, care flutura toată ziua în vârful unui catarg înalt. (Mama avusese
un alt vis premoniţional, în care acel drapel a căzut din vârful
catargului, făcându-se negru când a ajuns la pământ şi dânsa povestea
visul la toţi spunând că nemţii or să piardă războiul!). Atunci, la
ridicarea drapelului, eu stăteam deseori prezent lângă soldaţii frumos
aliniaţi în careul din jurul catargului care cântau cu voci frumoase şi
cu braţele întinse, cunoscutele lor imnuri fasciste “Horst Wesel Lied”
şi “Die Fahne hoch!” (Braţul sus!). Să fiu sincer, cântecele lor îmi
plăceau, fiindcă erau armonioase. Le ştiam melodiile pe dinafară, căci
le auzise de zeci de ori, fiind primele coruri auzite în viaţa mea,
într-un fel, primul contact cu muzica, deoarece aparatele de radio erau
interzise în acea vreme de război şi nu auzisem altă muzică în afară de
melodiile cântate de noi la grădiniţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mi se permitea totdeauna să intru în
cazarma armatei, asistând cuminte chiar şi la şedinţele strict secrete
ale ofiţerilor SS, căci ei nu aveau de ce să se teamă de mine care abia
ştiam câteva cuvinte nemţeşti. Unii din ofiţeri mi se adresau ei în
româneşte, căci dânşii ştiau mai bine româna decât ştiam eu germana. De
la un soldat neamţ care creştea o broască ţestoasă într-o ladă de lemn,
profitând de faptul că mă lăsase singur să mă joc cu această micuţă
prietenă a lui, într-o zi i-am luat broasca şi în timp ce traversam în
fugă cu ea în braţe drumul spre casa şcolii de vizavi, stăpânul ei m-a
prins, mi-a luat broasca strigând la mine furios: “Romin hoţ!”, apoi m-a
ridicat de centura pantalonilor în aer şi mi-a aplicat câteva palme la
fund. Probabil că m-au durut fiindcă am început să ţip şi să plâng. După
ce mi-a dat drumul, am alergat fuga să-l pârăsc, dar nu la mama, ci la
Herr Hermann, cel mai mare în rang ofiţer de acolo, care vorbea binişor
româneşte şi care mă iubea. Acesta m-a luat repede în braţe, mi-a şters
lacrimile şi m-a sărutat, iar pe soldatul care m-a bătut l-a certat cu
asprime în faţa mea şi i-a dat o zi de arest, fără mâncare, închizându-l
în camera care fusese cantina şcolii. Cheia au luat-o soldaţii care
l-au arestat râzând de ce pedeapsă primise. Râdea şi neamţul pedepsit,
însă ei nu ştiau că noi mai aveam în casă o cheie de la cantină. După
plecarea lor, am dat fuga la bucătărie, am luat o bucată mare de brânză
şi pâine, am deschis uşa arestatului şi i-am pus mâncarea pe masă,
rugându-l să iasă afară. Neamţul a zâmbit, m-a mângâiat pe cap
spunându-mi ceva în nemţeşte (probabil că îmi cerea scuze pentru ce
făcuse), dar deşi trăgeam de el să-l scot afară, a refuzat să iasă şi,
prin semne, m-a rugat să-l las singur şi să încui uşa cu cheia la loc.
Seara a fost eliberat şi chemat de aceeaşi colegi ai lui la masa de la
popotă, unde uneori mai mă alegeam şi eu cu câte ceva bun.</div>
</blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
Când, la 1 august 1943, începuseră
bombardamentele americane asupra Ploieştiului (codul acţiunii era “Tidal
Wave”, adică “Valul Fluxului”), sirenele sunau, cu întreruperi repetate
împreună cu alarma de mână de la primărie, iar noi ne ascundeam cu
toţii pe valea gârlei Bălana, luând cu mine mereu, într-o mână, colivia
cu cei doi porumbei şi pisoiaşul meu în altă mână, “să nu moară de
bombe”… De acele fiinţe eu nu mă despărţeam nicicum. Spre Ploieşti se
auzeau bine bubuiturile tunurilor antiaeriene româno-germane care apărau
rafinăriile locale, grav atinse de bombe, dar mai tare se auzeau
zguduiturile înfundate ale bombardamentelor zilnice care, cu mici pauze,
durau circa o oră şi jumătate, făcând geamurile să vibreze în Ceptura
şi-n împrejurimi, timp în care eu muream de frică. Avioanele america
B-24 Liberator, cam 180 la număr, decolate din Libia, iniţial, zburau
toate la mare înălţime în grupuri de circa 20 şi străluceau ca nişte
scânteioare la soare, aruncând beteală pentru a deruta tirul artileriei,
apoi coborau mult, pentru a arunca bombele mai cu precizie la ţintă.
Vreo 50 au fost doborâte de artileria şi aviaţia româno-germană încă din
prima zi de atac aerian. Însă bombardamentele se repetau în zilele
următoare. Într-o zi am văzut cum pe deasupra mea, la nivelul vârfurilor
de plopi, a trecut cu zgomot uriaş un avion de vânătoare german de la
baza lor aviatică din Mizil, urmărit şi mitraliat de un avion de
vânătoare american din seria celor care însoţeau bombardierele.
Pârâiturile îmi spărgeau urechile şi nu auzeam strigătele mamei mele
care mă căuta cu exasperare. Am căzut de frică în genunchi strigând cu
disperare pe Dumnezeu să nu tragă americanii şi în mine, să-mi vină
repede în ajutor şi să mă scape. Eram tare, tare speriat, cumplit de
înfricoşat şi am văzut cum avionul german s-a prăbuşit după dealul din
apropiere.</div>
<div style="text-align: justify;">
Câteva din cartuşele goale de mitralieră
trase au căzut şi în jurul meu. După ce a sunat încetarea alarmei, tot
satul am fost acolo şi am văzut trupurile arse ale unor doi piloţi
germani din avionul care încă mai era învăluit de flăcări. Femeile
plângeau bocind peste trupurile piloţilor tineri. A doua zi nemţii au
sosit de la Mizil cu un mare camion-platformă şi cu o macara pentru a
ridica trupurile colegilor lor şi relicvele aparatului căzut. Peste alte
câteva zile am fost martorul altei scene spectaculoase. Noaptea veneau
avioanele ruseşti iar atunci cerul se umplea de reflectoare şi de
baloane captive. Când avionul era prins de vreun reflector, alte zeci de
reflectoare se încrucişau imediat peste el, timp în care vedeam cum
explodează obuzele în jurul lui. Vă mărturisesc că scena îmi plăcea
grozav, părând un nemaipomenit foc de artificii cu bubuituri şi asta mă
amuza.</div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
Adesea avioanele ruseşti scăpau
ascunzându-se în nori. Deasupra Cepturei, un mare avion de bombardament
american a fost atins de obuzele antiaeriene trase de lângă Ploieşti şi
nava aeriană cădea rostogolindu-se spectaculos în flăcări şi cu o dâră
neagră de fum, venind spre noi (impresie falsă, deoarece el s-a prăbuşit
mult mai departe), dar scena care mi-a rămas întipărită în minte a fost
un număr de vreo cinci-şase paraşute care au apărut din avionul ce se
apropia de sol. Se vedeau ca nişte balonaşe albe ce se măreau din ce în
ce mai mult. Una din paraşute, probabil stropită cu benzină, cădea
arzând, apoi paraşutistul s-a prăbuşit brusc, ca o piatră la pământ.
Toţi ceilalţi au aterizat cu bine pe deal, printre vii, iar pe la prânz
au fost prinşi de jandarmii din Ceptura, căci paraşutiştii s-au predat
lor fără nici o rezistenţă. Atunci am văzut pentru prima dată cum arată
americanii. Erau nişte flăcăi înalţi şi frumoşi. În drum spre
jandarmeria din incinta primăriei au fost urmaţi de multă lume curioasă.
Văzând biserica, au cerut, prin gesturi, să intre în ea să se roage şi
li s-a îndeplinit rugămintea. Deoarece nimeni nu ştia nici o limbă
străină în Ceptura, primarul i-a chemat pe părinţii mei să traducă ce
spuneau prizonierii, însă părinţii mei nu ştiau engleza ci numai
franceza. Din fericire, un paraşutist american ştia franceza cam la
acelaşi nivel cu al părinţilor mei. Numai dumnealor şi cu mine am avut
voie să intrăm în sediul jandarmeriei unde prizonierii erau întinşi pe
paturi şi pe jos. Unul avea piciorul scrântit şi julit de un arac de
vie; ceilalţi erau bine. Lumea curioasă stătea bulucită afară.
Paraşutistul care vorbea franceza a spus că este pilot şi că roagă
autorităţile române să nu îi predea nemţilor căci aceştia îi împuşcă pe
loc pe toţi prizonierii americani. Îmi amintesc că pilotul m-a strâns la
pieptul lui şi că m-a sărutat pe frunte, iar eu i-am numărat până la
zece pe franţuzeşte, căci mai mult nu ştiam. Ne-a arătat nişte poze cu
soţia şi doi copii de-ai lui cam de vârsta mea, apoi mi-a dat cadou o
hartă colorată pe care figura zona Ploieştiului, harta fiind însă
imprimată pe mătase naturală. Pilotul l-a rugat pe tata să-i procure o
sticlă de apă oxigenată pentru piciorul scrântit şi julit la aterizare.
Tata şi cu mine ne-am dus imediat la farmacia doamnei Aldea care a
refuzat să ne dea apă oxigenată pentru acei “criminalii care au şters de
pe hartă Ploieştiul omorând mii de oameni şi care i-au speriat de
moarte pe Mihăiţă, copilul ei”, cum zicea dânsa care îşi avea soţul pe
front. În cele din urmă, la insistenţele tatălui meu, farmacista ne-a
dat soluţia cerută, însoţind-o de drăcuieli cumplite şi de blesteme
dure. Americanul însă ne-a mulţumit cu lacrimi în ochi bandajându-şi
piciorul cu apa adusă cu blesteme. La scurt timp a venit un autobuz
militar cu soldaţi şi ofiţeri români şi i-a luat pe americani. La
plecare, prizonierii ne-au făcut la toţi cu mâna şi ne-au zâmbit. Mulţi
ceptureni le-au răspuns cu aceleaşi gesturi prieteneşti, dar unii i-au
înjurat. Şeful de post mi-a confiscat harta primită de la pilotul
american. După plecarea lor a mai sosit o maşină cu ofiţeri români,
apoi, de la Mizil, vreo cinci maşini militare germane. Atunci am asistat
la o ceartă mare între ofiţerii români şi cei germani care protestau că
românii nu le-au predat lor prizonierii. Dar un ofiţer român care
vorbea bine nemţeşte a ţipat furios la nemţii ce aveau grade mai mici
decât el, s-a urcat nervos în maşină şi a plecat în viteză. Aliaţii
germani au tăcut mâlc s-au întors cu coada între picioare, fără nici o
captură. </blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote class="tr_bq">
La nici o lună după acest eveniment, în urma înaintării rapide a
trupelor sovietice în România, întreaga garnizoană germană a plecat
foarte grăbită într-o noapte, lăsând barăcile libere. Acolo ei au
abandonat multe pături, cearşafuri şi vase de gătit care au fost luate
de vecinii mei. Într-o dimineaţă, gornistul satului suna cu goarna pe
străzi şi anunţa că regele Mihai l-a arestat pe mareşalul Antonescu şi a
întors armele contra foştilor aliaţi germani. El mai spunea că am
trecut de partea trupelor ruseşti care vor sosi în curând şi în Ceptura,
trebuind ca fiecare casă să abordeze la poartă un steguleţ alb şi unul
roşu, iar lumea să iasă în capul satului cu flori spre a-i întâmpina pe
eliberatori. Naivi, sute de bărbaţi şi femei i-au aşteptat cu flori pe
ruși. Printre ei, am fost şi eu cu tata. Dinspre şoseaua ce mergea spre
Iaşi au apărut primele coloane de maşini şi tancuri ruseşti, dar cum au
intrat în sat, zeci de soldaţi ruşi, majoritatea beţi, au sărit din
camioane şi au început să alerge după femei. Vreo zece din ele au fost
prinse şi le-au violat imediat pe loc, la marginea străzilor, în faţa
noastră, apoi le-au luat cu ei şi am auzit că au fost eliberate după
câteva zile, toate sosind pe jos batjocorite şi plângând. Lumea făcea
comparaţie cu comportamentul soldaţilor germani, deosebit de civilizaţi.
Sovieticii scotoceau casă după casă, căutând mâncare şi băutură.
Pivniţele boierilor Minculescu şi Mărăcineanu au fost devastate. Noi
ne-am ascuns foarte înfricoşaţi din faţa ruşilor, dar în final ne-am
speriat de geaba, fiindcă a doua zi, dintr-un tanc însoţit de o maşină
marca ZIS, blindată, ne-am trezit în curtea şcolii cu trei ofiţeri ruşi,
foarte politicoşi. Unul era rănit la mâna dreaptă pe care o avea legată
de gât. Toţi trei vorbeau bine franceza şi germana. Au cerut mâncare şi
părinţii mei le-au gătit nişte pui la grătar. Regretau că în armata lor
există şi soldaţi răi şi necivilizaţi. Doi din aceşti ofiţeri spuneau
că în civilie sunt ingineri, că au terminat facultatea la Leningrad şi
că au copii mici acasă. Îmi amintesc că, la plecare, ne-au îmbrăţişat cu
drag şi că au plâns. Nici unul nu spera că ei vor ajunge teferi până la
Berlin. Aşa spuneau şi poate că aveau dreptate. Când i-am văzut că
plâng, am început să plâng şi eu. Toţi trei m-au sărutat. Unul din ei
m-a luat în braţe şi i-a rugat pe părinţii mei să mă lase să merg cu el
pe turela tancului până la primărie. Auzindu-l, am fost primul de acord
şi, întrucât încrederea era deplină, mi s-a dat voie. Eram foarte
bucuros şi mândru că merg sus pe tanc, ţinându-mă bine de turelă că
tancul se cam legăna. </blockquote>
</div>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
Am mers aşa vreo 300 m, cel rănit
ţinându-mă strâns de braţ, după care m-a debarcat în faţa primăriei.
Tancul nostru fusese urmat în fugă de mai mulţi copii. La despărţire,
ofiţerul sovietic m-a sărutat din nou de mai multe ori, cu mult drag.
Când m-a strâns în braţe, m-a mânjit puţin de sânge din rana lui cu
bandaj pătat. Era – cum se spunea atunci – “sângele vărsat de un erou
sovietic pentru eliberarea României”… După gestul de despărţire,
ofiţerul a intrat în turelă şi dus a fost. Şi uite aşa… eu pot să mă
laud că sunt poate singurul român care, în timpul războiului, am fost
mângâiat, pupat şi drăgălășii atât de nemţi, cât şi de americani şi de
ruşi! Pare greu de crezut, dar exact aşa s-a întâmplat. Era avantajul de
a fi copil, căci şi copiii de pretutindeni pot fi luaţi ca simbol al
păcii între popoare, alături de porumbeii albi cu crengi de măslin în
cioc. Oare cine o mai fi fost atunci ca mine?</div>
<div style="text-align: justify;">
Tot în acea perioadă simţeam o mare
bucurie când în sat veneau ţiganii ursari. Ei dădeau adevărate
spectacole cu urşii lor care aveau un belciug petrecut fără milă prin
nas, de care era legat un lanţ lung, aşa cum au şi în zilele noastre
ursarii din India, căci de acolo au venit ei cu obiceiul acesta.
Animalele lor dansau legănându-se, atunci când le cânta din clarinet, în
timp ce alt ursar bătea la tamburina cu zăngănele metalice. Toţi cântau
la clarinet sau taragot aceeaşi melodie foarte la modă pe atunci, un
cântec care astăzi are cuvintele “Doamne, ocroteşte-i pe români”…
Acestea sunt, desigur, versuri noi, adăugate în ultimele decenii,
deoarece, în realitate, melodia originală era una anti-rusească,
amintindu-mi bine o parte din versuri: “Şapte mere-ntr-o basma/ Şi-am
plecat la Moscova,/ Tra-la, la la lai, la la…/Şapte mere-ntr-o basma/
Şi-am plecat la Moscova,/ Tra-la, la la lai, la la…/ Măi Staline, nu
ofta,/ Că Moscova nu-i a ta!/ Tra-la, la la lai, la la…/Măi Staline, nu
mai plânge, / C-ai vărsat atâta sânge,/ Tra-la, la la lai, la la…” Toată
lumea o cânta însoţind sunetul taragotului, iar urşii ţiganilor, bieţii
de urşi, se învârteau în ritmul melodiei şi când spectacolul se
termina, fiecare urs venea la tine cu o talgeră în “mână” şi nu pleca
până ce nu îi puneai în ea nişte bani. Unii urşi erau frumoşi şi înalţi
de peste doi metri atunci când se ridicau în picioare. Femeile se
speriau, ţipau şi fugeau, în timp ce eu mă duceam până sub ei
mângâindu-i pe burtă, căci mi se păreau foarte blânzi. Alţii nu executau
imediat comenzile şi erau bătuţi cu cruzime cu bâtele. Pentru că mă
ţineam mereu după ursari, unul m-a întrebat: “Nu vrei să mergi cu mine?
Hai acum, domnişorule, că te fac mare meşter ursar şi ai să câştigi
bine…” Să fiu sincer, mi-ar cam fi plăcut meseria lui, dar văzând că
insistă şi că întinde mâna spre mine să mă apuce, am rupt-o pe loc la
fugă, fiindcă auzisem că ţiganii fură copii.</div>
</blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: justify;">
După război, în 1945, tatăl meu a fost
mutat ca director la şcoala cu clasele I-VII din Scăieni-Prahova,
locuind tot în casa şcolii (şcoala era în construcţie şi de aceea
clasele propriu zise se făceau în incinta căminului cultural din
localitate). Lângă locuinţa şcolii era şi un grajd şi părinţii mei, buni
gospodari, au cumpărat o capră, oiţe, găini, porumbei, raţe, bibilici,
iepuri de casă iar mai târziu chiar şi o vacă. În vacanţele de vară eu
eram cioban şi, alături de alţi copii, mergeam cu capra, cu oile, cu
iezii şi mieii, apoi cu vaca şi viţelul, la păscut, pe câmp, la pădure
şi pe deal. Acolo ascultam cântecul păsărelelor, învăţând să recunosc
multe specii, pasiune păstrată până astăzi, când am devenit un bun
ornitolog amator, cu numeroase cărţi de specialitate şi multe
înregistrări sonore. Chiar şi vasta grădină de atunci a şcolii era un
loc minunat de păşune. Acolo mă jucam cu iezii şi cu mieii mei, dar cel
mai mult cu viţeluşul de care eram nedespărţit. Parcă-l văd şi acum cum
alerga zburdând până în fundul grădinii învârtind coada în vânt, ca după
aceea să revină la mine tot zburdând, pentru a mă linge pe păr sau pe
faţă cu limba lui aspră ca o perie, în timp ce eu îl scărpinam sub
gâtuleţul ce-l ţinea întins, aşteptând să-i sărut ochii blânzi în care
se reflectau florile de cireş. Sacrificarea lui a fost una din marile
tragedii ale copilăriei mele. Iarna, în preajma marilor sărbători,
mergeam cu alţi copii de-o seamă cu mine, cu sorcova, cu colindele, cu
pluguşorul, cu steaua şi chiar cu Irozii, interpretând din casă în casă
micile scenete cu Irod-împărat.</div>
<div style="text-align: justify;">
După terminarea primelor patru clase
primare, am urmat clasa a V-a (care atunci se numea clasa întâi de
liceu), la Ploieşti, la “Liceul Sfinţii Petru şi Pavel”, făcând o navetă
dificilă cu trenuri supra-aglomerate, stând agăţat pe scările
vagoanelor chiar şi iarna sau, mai rău, stând pe tampoane, căci în
vagoane nici vorbă nu exista vreun loc. Odată am căzut de pe scară
atunci când a plecat trenul şi am avut norocul că un bărbat m-a împins
cu piciorul departe de şină. Atunci am fost rănit de pietre şi am stat
aşa jos până a trecut toată garnitura, să nu fiu lovit de scările
vagoanelor. În acea zi am lipsit de la şcoală. Vara mergeam deseori pe
acoperişul vagoanelor, alături de zeci de alţi navetişti. Aşa erau
condiţiile de navetă în acei ani. Clasa a VI-a am urmat-o la Şcoala nr. 5
din Ploieşti, clasa a VII-a la Scăieni, iar din 1950 până în 1954,
pentru clasele VIII-XI, am fost elev la “Liceul I.L.Caragiale” din Ploieşti.”</div>
<b></b></blockquote>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-65483951799986631822015-06-14T18:40:00.000+03:002015-06-14T18:41:14.497+03:00Cine e Laconius?<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Amicul Dorin Muntean mi-a semnalat acum vreo două săptămîni un număr din publicația <i>Ciulinul </i>(anul II, nr. 79 din 21 aprilie 1885) în care apare o scrisoare din Mizil trimisă de un anume Laconius. Bănuiala lui Dorin era că sub acest pseudonim s-ar fi ascuns George Ranetti, numai că acesta avea doar zece ani la data apariției acelei scrisori-pamflet la rubrica <i>Corespondinta particulara a „Ciulinului”</i>. Se știe totuși că George Ranetti ar fi început pe la 12 ani să trimită scrisori și poezii la Gazeta Buzăului. Referința bibliografică este capitolul „Neobișnuita întîmplare din Mizil” din volumul „Amprentele umbrelor” de Simion Săveanu (editura Sport-turism, București, 1983, pg. 223-242), în care este închipuit un interviu care pare a fi bine documentat (n-am avut timp să verific toate informațiile, așa că redau titlul pentru a o face alții). Iată scrisoarea-pamflet din <i>Ciulinul</i>: </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-A1h3Y8oA0uZbdVCkcjpoNbGx_WV4MlGtjyPJ-TKZzR5b4d_d1YWyJKKqiLADyOWydRnYninLE-1thiZzEeyqTw1Rv6fllfMlxaYaNa1Lp2R4H34U9TV49bIrlQW9QKBHDw-jzOnPSfN1/s1600/Ciulinul+frontispiciu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="227" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-A1h3Y8oA0uZbdVCkcjpoNbGx_WV4MlGtjyPJ-TKZzR5b4d_d1YWyJKKqiLADyOWydRnYninLE-1thiZzEeyqTw1Rv6fllfMlxaYaNa1Lp2R4H34U9TV49bIrlQW9QKBHDw-jzOnPSfN1/s400/Ciulinul+frontispiciu.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioyLJicoavwtYw1p7n-XcHRFl5pNqPRp5BDu5uTHNcbOEkzVVjNcVapZVZOuEwpF742d2ZlnS1ZUIvjHzKaVulyzGnmd0hxY7ihqk3qt-V4nAh-QY7iuV1vn4TVfVwbQMTS0NHlS2VfzAA/s1600/Mizil+in+Ciulinul+21+apr+1885.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioyLJicoavwtYw1p7n-XcHRFl5pNqPRp5BDu5uTHNcbOEkzVVjNcVapZVZOuEwpF742d2ZlnS1ZUIvjHzKaVulyzGnmd0hxY7ihqk3qt-V4nAh-QY7iuV1vn4TVfVwbQMTS0NHlS2VfzAA/s1600/Mizil+in+Ciulinul+21+apr+1885.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După prima parcurgere concluzia ar fi că schița „O zi solemnă” a lui Caragiale pare a-și avea sursa de inspirația aici, în acest text. Dacă nu cumva, e doar o bănuială, autorul ascuns sub pseudonimul Laconius o fi chiar Caragiale. Era deja debutat în presa satirică, la <i>Ghimpele</i>, pentru a trece mai apoi, pînă în 1885, și pe la <i>Claponul</i>. Apropierea stilistică, tema ar fi cîteva argumente. Autorul se dă mizilean, totuși. Nu ar fi un impediment pentru a-l considera autor pe Caragiale, poți juca orice într-un pamflet. Însă dacă autor ar fi altcineva, atunci I.L. pare să fi luat mai mult decît se cuvine din această scrisorică-pamflet pentru a-și scrie schița cu Leonida Condeescu. Iată mai jos un articol al Ioanei Pârvulescu despre <i>Romeo și Julieta la Mizil</i> și oarece apropieri de stil între Caragiale și Ranetti, plus o sugestie despre o posibilă preluare a poveștii personajului Leonida Condeescu: de către Caragiale de la Ranetti (în <i>România literară</i>, anul XLI, nr. 40, 9 octombrie 2009, pag. 5).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZm6qXHHpe1EZl9MgqE4GxOfcjrhocirm9ubosxaZpNJ4foMnG4XPr2uKMB-zyLlk6d741fZyARTjOMN-m6IIYqm3S7qPpkwjFXA0zhXfu9WXIn3AUaZZfakxtHpYWnyYPLXaAC_eGFTgZ/s1600/Ranetti+Ioana+Parvulescu+I.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZm6qXHHpe1EZl9MgqE4GxOfcjrhocirm9ubosxaZpNJ4foMnG4XPr2uKMB-zyLlk6d741fZyARTjOMN-m6IIYqm3S7qPpkwjFXA0zhXfu9WXIn3AUaZZfakxtHpYWnyYPLXaAC_eGFTgZ/s1600/Ranetti+Ioana+Parvulescu+I.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht47Vm26okSbehjy8ZrC1QiLW9oz1hyphenhyphenHzZoG9JS62w4AQOo7FRH6RyjFN5bMyqlla-j9nzdBD-TSdEZLJPWY59jhr1mfOWn98Fx72z8IWchCa2r9ourSRTr7r2UQ8SKRS8E_2T9JdnUWcC/s1600/Ranetti+Ioana+Parvulescu+II.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht47Vm26okSbehjy8ZrC1QiLW9oz1hyphenhyphenHzZoG9JS62w4AQOo7FRH6RyjFN5bMyqlla-j9nzdBD-TSdEZLJPWY59jhr1mfOWn98Fx72z8IWchCa2r9ourSRTr7r2UQ8SKRS8E_2T9JdnUWcC/s1600/Ranetti+Ioana+Parvulescu+II.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Obsesiile sentimental-provinciale, se vede din scrisoarea-pamflet, erau ceva mai vechi la Mizil. Poate chiar țineau de un aer al epocii. În revista <i>Familia </i>apărea în 1894 (an XXX, nr. 27, 3 / 15 iulie, pag. 320) la rubrica <i>Salon</i> schița <i>O noapte în Dobrogea</i> semnată de Gh. Mărunțeanu, o situație conjugală în care <i>ea</i>, mizileancă <i>defel</i>, îi face soțului o scenă. Mai există astfel crochiuri, mai mult sa mai puțin reușite, după ce va fi vrut autorul: satiră ori o simplă proză sentimentală.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Scrisoarea de la care am pornit e incitantă mai degrabă pentru istoria literară. O fi fost sau nu Mizilul un cal de bătaie pentru genuri minore și situații ridicole, mă interesează mai puțin. Paternitatea ei cred că duce, oricum am lua-o, spre Caragiale. Un scenariu îl poate avea ca pe un autor care își reciclează texte mai vechi, jurnalistice. Un alt scenariu îl poate pune într-o lumină neplăcută, ca autor care a cam luat din ideile altuia. Rămîne de văzut cine o fi Laconius?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-23839085259879514922015-05-28T14:31:00.002+03:002015-05-29T00:17:32.091+03:00Țiganii din Mizil<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Toți așa îi știu, de țigani. Aproape nimeni nu le zice romi. E adevărat că în termenul acesta, <i>țigan</i>, încap multe. Multe ponoase, de obicei greu de dus. Romi întîlnești mai degrabă în statisticile oficiale. Potrivit recensămîntului din 2011, la Mizil romii/țiganii dădeau 15,16% din populație (2.170 din 14.312 de persoane), în condițiile în care 6,86% (982 de persoane) apar la<i> etnie necunoscută </i>(în documentele Institutului Național de Statistică rubrica este numită <i>informație nedisponibilă</i>; mai mult ca sigur este vorba de nerespondenți la chestionarele recensămîntului). 2011, ultimele informații -- punct de plecare sau de sosire, după cum îi vine mai bine fiecăruia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce știu eu despre țiganii/romii din Mizil este că, deși mai mereu au fost destul de mulți, spre deosebire de cei din alte locuri ai noștri au fost parcă mai integrați, nu au avut imaginea proastă a celor din alte orașe. Probabil pentru că legăturile mai strînse, deci bune, cu populația majoritară se explică prin specificul orășelului tîrg. Erau mulți comercianți și meșteșugari în Mizil, iar printre aceștia se situau cît se poate de firesc și ei: țiganii/romii. O hartă profesională a etniei (care îi distribuie spațial diferit pe harta fizică) arată o diversitate care cred că susține suficient observația integrării lor în viața orașului. Ocupațiile lor îi disting, de altfel, și arată și momentele diferite ale așezării lor în oraș. Însă dincolo de statisticile poate un pic fade sînt istoriile personale. Fiecare mizilean are propriile amintiri și povești cu romii/țiganii din oraș. La o strigare rapidă, unii chiar își vor mai aminti de lăutarii Mamaia (viorist), Balea (viorist), Ghilan (viorist), Vică, Mitică Oaie (contrabas); croitorii Mandache, Lucica (mama doamnei doctor Ciornei), frații Paraschiv, Sandu Martin, Iae (Jair) și Borovină; frizerii Fanache, Sandu Pescaru, Gagaoi (familia Cocoșatu), Fănică Preda, Stelu Lupu, Stan, nea Vasile, Lache, Mamaia și Tuță Buia (într-o vreme, anii 60-70, aveau și formație de mandoline); potcovarii/fierarii/căruțașii Telu, Albei, Brînză, Buia, Ursu, Grancea, Noe, Drăgan, Lepădatu și Necula, Marcu Alexe; geambașii Ferenț (Ionică Geambașu, Costel Geambașu și Gigi Geambașu), Cornel Paraschiv; spoitorii Mecic, Udilă, Aurel Gheorghe zis Cîrnat, Muti; ursarii Mizileanu, Ursaru, Stavarache; cărămidarii Timurc, Borovină, Sică Găinaru, Cocoșatu, Frone, Grancea de peste Pod, Manole; argintarii Scumpu; cioclii Cocoșatu; sobarii Mitică Baicu...;, zugravii cu rol Călin...; tăbăcarii/colectori de piei Ioniță...; tăietorii de lemne Belitu (poreclă) de pe strada fostă 23 august; Mișu Stoican zis și Mișu de peste Pod; bucătăresele de pe moșia Plutarch Mareș. Mai sînt și alții de care poate că vă veți aminti și cu care probabil voi completa această listă. Cu alte cuvinte, nu vorbim de romi/țigani abstracți, țapi ispășitori pentru situații dramatice, purtătorii unei invizibilități care face casă bună mai ales cu statisticile și stereotipurile, ci de cei de lîngă noi, prieteni, cunoștințe, cu care împărțim întîmplări, povești, patru, opt sau doișpe ani de școală, meciuri de fotbal și altele. Aceste istorii de la firul ierbii pot scrie o istorie cu totul specială a Mizilului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am făcut această introducere, poate un pic dezlînată, pentru a reproduce un fragment din <i>Jurnalul </i>Mariei Cenușă, care împreună cu soțul ei, Constantin, s-au aflat printre cei care au opus rezistență trupelor Armatei Roșii la intrarea în Bucovina, la sfîrșitul anilor 40. În fuga lor de colo-colo, cîteva luni au stat la Mizil. Experiența pe care au avut-o este flatantă pentru romii/țiganii noștri. Scurtele descrieri sînt de mare folos unei istorii a romilor/țiganilor de la Mizil. În același timp sînt acea privire din afară care adesea developează mai bine o realitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB0lrZABWdHlvE2VJTg0IwM4Brqu2Sz3Lqcecxp3Uo40MfDA3AKk_GbS2SkSB5uz04m_UOcVHOls03vGkJw22cf0TiIqsQjD-q8jxSqqO36M8zoq6vjL7G8ryyhKUDEBMGAkIIXJImnA-d/s1600/tigani+Mizil+jurnal+Maria+cenusa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="257" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB0lrZABWdHlvE2VJTg0IwM4Brqu2Sz3Lqcecxp3Uo40MfDA3AKk_GbS2SkSB5uz04m_UOcVHOls03vGkJw22cf0TiIqsQjD-q8jxSqqO36M8zoq6vjL7G8ryyhKUDEBMGAkIIXJImnA-d/s400/tigani+Mizil+jurnal+Maria+cenusa.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">(click pe textul-imagine pentru o vizualizare mai bună)</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru mai multe din <i>Jurnalul </i>Mariei Cenușă, <a href="https://despredemnitate.files.wordpress.com/2011/05/maria-cenusa-inceputu-amrului.pdf" target="_blank">aici</a>.</div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-30198591884040025822015-04-13T14:53:00.004+03:002015-04-24T22:53:06.421+03:00Cultura la Mizil<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Mizilul a iubit cultura. Nu știu dacă dintotdeauna, pentru că nu știu care vor fi fost începuturile Mizilului. Știm măcar că la Mizil s-a făcut școală și, mai mult decît atît, acolo, adică aici, a fost și un teatru. Teatrul Mareș. Dar toate acestea, școala și teatrul, nu erau suficiente, firește. Așa că atunci cînd s-a simțit nevoia unui cerc cultural, s-a făcut. Nu poți împiedica setea de cultură. Mizilenii trebuiau adăpați. Iarăși nu am habar ce se va fi întîmplat la și cu acest cerc, la care probabil oamenii trebuie să se fi adunat totuși la o masă patrată ori dreptunghiulară. Ceva tot ne-a rămas din vremurile acelea însetate. Urme cu mici delicii de satiră. Nici nu se putea altfel.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXMYU3sQheblt5zBk5wkBV3w2IqGjJ23PhlxZ0ND-bC9GVCuuasl97gaeJA5_4X2cm_j3ROI_WWqfTKy2ezunfJcJP5LnmR-t1FYb1vnzMdTLccbvVh2MMr9oQNsxXMDChkA96K8bZk_5H/s1600/cerc+cultural+la+Mizil+in+Furnica+09+nr+39++mai+1913.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXMYU3sQheblt5zBk5wkBV3w2IqGjJ23PhlxZ0ND-bC9GVCuuasl97gaeJA5_4X2cm_j3ROI_WWqfTKy2ezunfJcJP5LnmR-t1FYb1vnzMdTLccbvVh2MMr9oQNsxXMDChkA96K8bZk_5H/s1600/cerc+cultural+la+Mizil+in+Furnica+09+nr+39++mai+1913.jpg" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Furnica</i>, an 9, nr. 39, mai 1913</td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY_E3JcKecufUOvntOF6XnHLUK7aSQnqYAlVh1wecojAumLKcHeRpOADfVovpTmH7kERSmkrbmEcmGreXAqwdHpjaPjhATXQtWiFki2JFupARxrRw8xE-LqeuX2KYxlnCYVrh2F_Po4-sr/s1600/satira+si+umor+in+Realitatea+ilustrata+an+5+nr+253+3+dec+1931.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY_E3JcKecufUOvntOF6XnHLUK7aSQnqYAlVh1wecojAumLKcHeRpOADfVovpTmH7kERSmkrbmEcmGreXAqwdHpjaPjhATXQtWiFki2JFupARxrRw8xE-LqeuX2KYxlnCYVrh2F_Po4-sr/s1600/satira+si+umor+in+Realitatea+ilustrata+an+5+nr+253+3+dec+1931.jpg" height="400" width="317" /> </a></td><td style="text-align: center;"></td><td style="text-align: center;"></td><td style="text-align: center;"></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Realitatea ilustrată, an 5, nr. 253, 3 decembrie 1931</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-9OS03hWOCdI7sSv-JI6EMPc0nJxswEiNMEgZrK_Vjip44Rd-lD6gVVy7hVHe2ydWgDo55mJ8PYpTZubRB3j_Lsap_KA-htGLZDCbLf3tp1ozaRWNADaRGRXGfn-RhjpdtJDEcWqY9lhB/s1600/Spirea+Anastasiu+camin+Mizil+in+Gazeta+Municipala+4+feb+1944.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-9OS03hWOCdI7sSv-JI6EMPc0nJxswEiNMEgZrK_Vjip44Rd-lD6gVVy7hVHe2ydWgDo55mJ8PYpTZubRB3j_Lsap_KA-htGLZDCbLf3tp1ozaRWNADaRGRXGfn-RhjpdtJDEcWqY9lhB/s1600/Spirea+Anastasiu+camin+Mizil+in+Gazeta+Municipala+4+feb+1944.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-9OS03hWOCdI7sSv-JI6EMPc0nJxswEiNMEgZrK_Vjip44Rd-lD6gVVy7hVHe2ydWgDo55mJ8PYpTZubRB3j_Lsap_KA-htGLZDCbLf3tp1ozaRWNADaRGRXGfn-RhjpdtJDEcWqY9lhB/s1600/Spirea+Anastasiu+camin+Mizil+in+Gazeta+Municipala+4+feb+1944.jpg" height="400" width="333" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Gazeta Municipală</i>, 4 februarie 1944</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
Și pentru că în provincie și varieteul e cultură, nu-i așa, o tendință un loc comun: Mizilul.<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjk1G_bBk8dTwcMWFwMG2JfW6Sp-QwVarFQ0SfJ5OZ0kybGq3rXoAfk6eXWch_CRYjqSoKe6lEPexU0bc9dpib952Mqqu2spPSOGLJ-TBTCRhbIuACvPz7qI41s8ilvJ50Tg8O6D_MSU3VD/s1600/Alhambra+de+Mizil+in+Realitatea+ilustrata+an+8+nr+413+19+dec+1934.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjk1G_bBk8dTwcMWFwMG2JfW6Sp-QwVarFQ0SfJ5OZ0kybGq3rXoAfk6eXWch_CRYjqSoKe6lEPexU0bc9dpib952Mqqu2spPSOGLJ-TBTCRhbIuACvPz7qI41s8ilvJ50Tg8O6D_MSU3VD/s1600/Alhambra+de+Mizil+in+Realitatea+ilustrata+an+8+nr+413+19+dec+1934.jpg" height="261" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Realitatea ilustrată</i>, an 8, nr. 413, 19 dec 1934</td></tr>
</tbody></table>
</div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-21458844361195875772015-04-08T14:29:00.000+03:002015-04-24T22:57:20.668+03:00Ducele Mikäel de Palmares, un țigan mizilean?<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Mizilul nu și-a făcut intrarea în literatura română prin Caragiale. Se întîmplase ceva mai devreme. Ce știm este că <i>vina </i>îi aparține lui Ioan A. Bassarabescu. El scrisese povestirea <i>Pe drezină</i>, cu doi șefi de gară, unul căsătorit cu o mizileancă. Gara la care era titular e a Mizilului, deși nu e numită -- însă contextul sugerează asta. Povestirea a apărut în <i>Foaia populară</i>, anul III, numerele 15 și 16 din 9 aprilie / 23 aprilie 1900. Început de secol, început literar. Ambele texte, al lui Bassarabescu și al lui Caragiale, au legătură cu calea ferată. Firesc. Trenul era ceva nou, modern, șansa Mizilului de a fi făcut cunoscut lumii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Totuși, adevărata intrare a Mizilului în literatură pare să se fi petrecut ceva mai înainte. În literatura franceză, mai precis. În 1873. Căutînd prin ziarele sfîrșitului de secol XIX, am găsit în <i>Telegraful </i>din a doua parte a anului 1883 și prima a lui 1884 romanul foileton scris de Petre Zaccone: <i>Memoriile unui comisar de poliție</i>. La sfîrșit de episod apărea și mențiunea: <i>traducere de Cober</i>. Am conchis că era ceva bizar cu acest Petre Zaccone. M-am lămurit repede. Traducătorul făcuse exces de zel și îl transformase pe Pierre în Petre. Cum nu sînt un cititor de romane polițiste, habar nu aveam de acest autor, care a fost pare-se destul de prolific. La o simplă căutare pe google vei afla că <a href="http://blog.bnf.fr/gallica/index.php/2014/05/22/pierre-zaccone-1818-1895-romancier-populaire-du-xixe-siecle/" target="_blank">Pierre Zaccone</a> a scris șaizeci și ceva de romane polițiste, de enigme, mistere etc. <a href="http://www.universalis.fr/encyclopedie/roman-policier/1-aux-origines-du-roman-policier/" target="_blank">Romanul polițist</a>, una din categoriile romanului popular, îl include printre autorii săi care au scris foarte mult folosindu-se de formula foiletonului, alături de mult mai cunoscuții Eugène Sue, Paul Féval, Émile Gaboriau, Gaston Leroux și alții. Prima ediție a apărut în 1872 cu titlul <i>La Lanterne rouge</i> (<i>Felinarul roșu</i>) și a fost ilustrată. A mai apărut însă o ediție în 1875 cu titlul modificat, <i>La Lanterne rouge - </i><i><i>Mémoires d'un commissaire de police</i>, </i>fără a mai avea ilustrații. Acești ani i-am găsit pe pagina pe care <a href="http://fr.wikipedia.org/wiki/Pierre_Zaccone" target="_blank">wikipedia </a>i-o dedică lui Pierre Zaccone. Din acea primă ediție eu am consultat una pe care apare anul 1873, iar din cea de-a doua una care este datată 1879.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar Mizilul, unde e Mizilul? Ei bine, la finalul primei părți a romanului <i>Memoriile unui comisar de poliție</i>, apărut în două volume în ediția a doua din 1879, cea pe care am consultat-o mai întîi, se lămurește situația, ca în orice roman polițist. Aflăm cine e criminalul, logic. Numele lui este Mikäel de Palmares și este duce. Pe scurt, se face vinovat de triplă crimă: baronul de Poll, principele de Karpeles și fiica sa, Nida. Cea care-l dă în vileag este o fostă iubită, Germaine, pe care o părăsise cîndva, cu zece ani în urmă, și care își jurase răzbunare. Cam așa cum se întîmplă în multe astfel de romane. Cînd îl pune în fața adevărului, Germaine îi pronunță și adevăratul nume: Marcule țigane / Marcus le Tzigane. Mikäel / Marcus / Marcu este nevoit să se explice și iată-l destăinuindu-se. La un moment dat îi spune lui Germaine: „Oribil! zici tu?... și îndrăznești să vorbești de răzbunare! Ei bine, du-te în micul sat Mizil; cercetează pe aceia care au trăit acolo acum douăzeci de ani și întreabă-i cum principele Karpeles trata odată pe Marcus le Tzigane!” Asta da dezvăluire. Un nou subiect pentru un film cu țiganii din Valahia secolului XIX, doar că povestea care se petrece în 1856 trimite nu spre o ecranizare de tip western, <i><span class="st">à la</span></i> <b>Aferim!</b>, ci mai degrabă spre un film polițist clasic sau de aventuri. Dau în continuare episodul apărut în <i>Telegraful </i>anul XV, nr. 3504 din 24 ianuarie 1884.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihElWJ9us95YjrXtFR2UomASHpBewl3BV5RAw1Q4BtofDNcXOTfGamZUwTTUUB3vUR5XoDwtO-85uITWGgN-Zcs13RQV6dC_ovpScO2O5KDo_kix_lSIVr1MDHEN_ivyw5-VMBeZzKf_D6/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihElWJ9us95YjrXtFR2UomASHpBewl3BV5RAw1Q4BtofDNcXOTfGamZUwTTUUB3vUR5XoDwtO-85uITWGgN-Zcs13RQV6dC_ovpScO2O5KDo_kix_lSIVr1MDHEN_ivyw5-VMBeZzKf_D6/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+1.jpg" height="328" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivhKJD4sER1htpytvBRBGdIezoUujo6-s22iAOK0KYKLRn9eQjBPkcQSi0acaGjVVfSXh_gVXIqBV7sa7Hbmd7g70pZ1yLyXWST6vZJrYJIiUm3fIVU81cwAQ6BkGdLA-5ESJpONxbBKXQ/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivhKJD4sER1htpytvBRBGdIezoUujo6-s22iAOK0KYKLRn9eQjBPkcQSi0acaGjVVfSXh_gVXIqBV7sa7Hbmd7g70pZ1yLyXWST6vZJrYJIiUm3fIVU81cwAQ6BkGdLA-5ESJpONxbBKXQ/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+2.jpg" height="351" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLgDJLMgUA5CcdOGj5FJH56ntym4t_T_kD4B23mlKDf8CecstHcLYQztF5m_PyZS_DaKTuNxLoaaKpjk2ab7JS2j7zYH48yjrvctG0xp-z4gcAKE5gxF8UwS52-V3IG4HOfqUgypq5JM3a/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLgDJLMgUA5CcdOGj5FJH56ntym4t_T_kD4B23mlKDf8CecstHcLYQztF5m_PyZS_DaKTuNxLoaaKpjk2ab7JS2j7zYH48yjrvctG0xp-z4gcAKE5gxF8UwS52-V3IG4HOfqUgypq5JM3a/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+3.jpg" height="350" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDN3qdlHnpoYwtLA2sLLTfHSG112DUQagmOPDgW51O_Vnm10mYUFoMQL05_xgjAvJP9zjb5B8L-Gw9xyavhfGvjnwfiTUHl-p8I6wS8h9jfdNEoLX5_c8I5cPcXwCxNtXd3a2UzKUIVK4W/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDN3qdlHnpoYwtLA2sLLTfHSG112DUQagmOPDgW51O_Vnm10mYUFoMQL05_xgjAvJP9zjb5B8L-Gw9xyavhfGvjnwfiTUHl-p8I6wS8h9jfdNEoLX5_c8I5cPcXwCxNtXd3a2UzKUIVK4W/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+4.jpg" height="347" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMfsWe63v_ZJLg9yU6bbnE68wBFb82-kzme024_8hKdGlp98FHpje0_j1mG7pA74H7TVHba4rURtYPAoy4hTNC3YZlbcXh5vIj-mRHXs_Ue88-LxXcq7-6S9Pq6nCIb__9K7HXLinUIanp/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMfsWe63v_ZJLg9yU6bbnE68wBFb82-kzme024_8hKdGlp98FHpje0_j1mG7pA74H7TVHba4rURtYPAoy4hTNC3YZlbcXh5vIj-mRHXs_Ue88-LxXcq7-6S9Pq6nCIb__9K7HXLinUIanp/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+5.jpg" height="350" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și dintr-o dată iată-mă pus pe treabă -- un soi de investigator, cum s-ar zice. Trebuia să aflu mai multe despre Marcu țiganul și despre Mizil. Dar, surpriză! Descarc <a href="http://gallica.bnf.fr/Search?adva=1&adv=1&tri=&t_relation=cb316788004&q=pierre+zaccone" target="_blank">romanul</a>, în două volume, caut, dar Mizil ioc. Nici urmă. Localizez capitolul <i>Ultima rugăciune</i> și descopăr că „Mizilul” din <i>Telegraful </i>era în originalul franțuzesc „Mirzil”. Haideți totuși să ne lămurim. Răsfoiesc iarăși numerele următoare ale <i>Telegrafului</i>. Între cele două părți ale romanului, ediția pe care am consultat-o a fost publicată în două volume, există trei capitole puse snop sub titlul <i>Între paranteze</i>. Aceste trei capitole speciale se găsesc la începutul celui de-al doilea volum. Sînt oarecum explicative și conțin istoria lui Marcu, doar că spusă cu o ușoară schimbare de ton. Ei bine, povestea personajului începe totuși în Valahia, ceea ce mă face să cred că acel straniu și de nereperat „Mirzil” trebuie să fi fost totuși „Mizilul” nostru. Căutînd pe net nu am găsit nici o urmă a acestui fictiv „Mirzil”. Pe de altă parte, mai există argumentul că țiganii au o oarece vechime la Mizil, așa încît putem pune acel intrus „r” pe seama dificultății de pronunție a numelor străine și a transliterării defectuoase. Ca să nu vă las cu ochii în soare, dau și continuarea, să mai descoperim și alte nume românești.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVT4qK6La4uXcBBrGNcBccjY5tWt4ekbL6Xhlyc10XZwJj-ZrlkSlULFmxVDFukaClY2-1YEYDqeo6Dvv_CskkQA4UmYr5wBagodNWIJS81fF0MxdzEuVcXif3nawyE83gOZhEQ0hcuxwj/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVT4qK6La4uXcBBrGNcBccjY5tWt4ekbL6Xhlyc10XZwJj-ZrlkSlULFmxVDFukaClY2-1YEYDqeo6Dvv_CskkQA4UmYr5wBagodNWIJS81fF0MxdzEuVcXif3nawyE83gOZhEQ0hcuxwj/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+6.jpg" height="348" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_yxaPp0wzgDgh1HDE0f01iXaIttbvPEyGp-GKPdVRnuTukZXzPP4T3HSt2zMwzdeJYHBiD2nr-X08uwm-Dl-4ceG7-g2ASSodhr3TjSI32hQGOZ-78R1zLwWl14SfuUMhL8m_tDrOv4u2/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_yxaPp0wzgDgh1HDE0f01iXaIttbvPEyGp-GKPdVRnuTukZXzPP4T3HSt2zMwzdeJYHBiD2nr-X08uwm-Dl-4ceG7-g2ASSodhr3TjSI32hQGOZ-78R1zLwWl14SfuUMhL8m_tDrOv4u2/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+7.jpg" height="356" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTKTEGOghY1bgrkKjM9sWWPW4NncGAvZbJFqSe1ndkAWjQFPGUDzN6hEtM8MbdE3gOrjOVyL03N63poZRj4h_-YWB80RpdKdAeEv0Pm-nu1EyI7ucPZk-H3QDctZgEZrsojHT94bJIa1Vd/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTKTEGOghY1bgrkKjM9sWWPW4NncGAvZbJFqSe1ndkAWjQFPGUDzN6hEtM8MbdE3gOrjOVyL03N63poZRj4h_-YWB80RpdKdAeEv0Pm-nu1EyI7ucPZk-H3QDctZgEZrsojHT94bJIa1Vd/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+8.jpg" height="352" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI7XmeNwsx8jysrlGiOJIfm7-S5OcO5vl8VZKsIQ72UOtU6UTpCXyqs9kcngandLbWvkaILLRK51Ia_otw-mRpo8l4apRSap-NCgXpcgBKzg9atGDUVTeVKW1g6Kq9__KJcBcDrHLW94tO/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiI7XmeNwsx8jysrlGiOJIfm7-S5OcO5vl8VZKsIQ72UOtU6UTpCXyqs9kcngandLbWvkaILLRK51Ia_otw-mRpo8l4apRSap-NCgXpcgBKzg9atGDUVTeVKW1g6Kq9__KJcBcDrHLW94tO/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+9.jpg" height="348" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhemSqLx_EobnGHTRYOAxke1Mj8Ecqk1TxDMsNbIdIBoKP9sLSeyxlChWhyphenhyphenCz_UM-qcl3HiGQVHBU0l8eb5CMn-T4HKI0dZJF2KQG2LSUduUENZC0CaWnzXmchaLG1f3rnxTjy-f0Ger6qB/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+10.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhemSqLx_EobnGHTRYOAxke1Mj8Ecqk1TxDMsNbIdIBoKP9sLSeyxlChWhyphenhyphenCz_UM-qcl3HiGQVHBU0l8eb5CMn-T4HKI0dZJF2KQG2LSUduUENZC0CaWnzXmchaLG1f3rnxTjy-f0Ger6qB/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+10.jpg" height="346" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpVNvNmyIAz0x6vNzY9KEREIAoeBmvQsh1kynwz925r_TJ1muTjBA5oS81hOw0hyphenhyphenk-j31Y0EFXDPJIdb9KcPUR-UTUfo4F9HbQ-_IwQ8U25mP3eLk2ycY1EPnfh34v6FJy8E6-7c0K0nmQ/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+11.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpVNvNmyIAz0x6vNzY9KEREIAoeBmvQsh1kynwz925r_TJ1muTjBA5oS81hOw0hyphenhyphenk-j31Y0EFXDPJIdb9KcPUR-UTUfo4F9HbQ-_IwQ8U25mP3eLk2ycY1EPnfh34v6FJy8E6-7c0K0nmQ/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+11.jpg" height="356" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgh4xjCRpGMVLi4QpbMYlXy4m97hjN658ZX5yTUwmxPo7K0zawlFCxk3XTZ4ixwyIcXrt4qzFhmD6fe7wqMKgtegmUI9WQ5VSWlO4sI4WT3rkcPcwkCoZu8GLIfXXvBvwqjyuR-qOiwZKI2/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+12.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgh4xjCRpGMVLi4QpbMYlXy4m97hjN658ZX5yTUwmxPo7K0zawlFCxk3XTZ4ixwyIcXrt4qzFhmD6fe7wqMKgtegmUI9WQ5VSWlO4sI4WT3rkcPcwkCoZu8GLIfXXvBvwqjyuR-qOiwZKI2/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+12.jpg" height="357" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAMA9oO21bJBkPS1pa_e_A72Ai0G1efdWB4eoV7bfSWA2hHgpdXr9dTU4cqNau7EBj78h2YasHx7RiKducgVv1Bf2ErA3nwlK5Y_CTt394frel1DAjcCNv24Hg2k4IL-5o-iPM-uHj_5aR/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+13.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAMA9oO21bJBkPS1pa_e_A72Ai0G1efdWB4eoV7bfSWA2hHgpdXr9dTU4cqNau7EBj78h2YasHx7RiKducgVv1Bf2ErA3nwlK5Y_CTt394frel1DAjcCNv24Hg2k4IL-5o-iPM-uHj_5aR/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+13.jpg" height="353" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMqt48CoErnxuhP1hbFhcA8oRXjckUYDdaJnQe3VCoE4TXspVshsC69oal3mKsFfM8PxpslLThBEL0kwksnMAmtQlyA1pt0X0ceGiraUD-m_Xrnikx9eJ_Sz_5_OOM-HsF3mecmYb4K5yb/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+14.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMqt48CoErnxuhP1hbFhcA8oRXjckUYDdaJnQe3VCoE4TXspVshsC69oal3mKsFfM8PxpslLThBEL0kwksnMAmtQlyA1pt0X0ceGiraUD-m_Xrnikx9eJ_Sz_5_OOM-HsF3mecmYb4K5yb/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+14.jpg" height="353" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj43Vv67j4HIz5Ndt0bbgxgk-PWVJC7wXIWrDJwTykVltOz7f1sZNW__kpPZkbu1NA37yMGgL0Pq0b9blpz4sbTa5PPIiQ_mtHMeKAP86pkw3Tt8IGpGcBlOUJIZu2cratFcR1KxBr1iro/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+15.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj43Vv67j4HIz5Ndt0bbgxgk-PWVJC7wXIWrDJwTykVltOz7f1sZNW__kpPZkbu1NA37yMGgL0Pq0b9blpz4sbTa5PPIiQ_mtHMeKAP86pkw3Tt8IGpGcBlOUJIZu2cratFcR1KxBr1iro/s1600/memoriile+unui+comisar+de+politie+UR+15.jpg" height="347" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iată și o gravură care îl înfățișează pe Marcu Țiganul ucigîndu-l pe
Vasile. Sursa este o altă ediție a romanului lui Pierre Zaccone, publicată în 1873 de J. Brouillet la Paris. <br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNrG_0fIQx_Cy12ahz6R4KhNuUl6kz7Mhrr4oRdYTJXneILEs1YxzSS1N_rMrerFCcwbtwY6W6-cYJGJzvlIj1wtMimNVRPXdv732IOi11ZY4XL_EypkzyKRHY6tLRs5oFRdibI2TqMggW/s1600/Il_tra%C3%AEna_le_cadavre_jusqu'a_la_galerie_et_le_lan%C3%A7a_dans_le_gouffre_(Pierre_Zaccone%2C_La_Lanterne_rouge%2C_1873).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNrG_0fIQx_Cy12ahz6R4KhNuUl6kz7Mhrr4oRdYTJXneILEs1YxzSS1N_rMrerFCcwbtwY6W6-cYJGJzvlIj1wtMimNVRPXdv732IOi11ZY4XL_EypkzyKRHY6tLRs5oFRdibI2TqMggW/s1600/Il_tra%C3%AEna_le_cadavre_jusqu'a_la_galerie_et_le_lan%C3%A7a_dans_le_gouffre_(Pierre_Zaccone%2C_La_Lanterne_rouge%2C_1873).jpg" height="287" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Romanticized depiction of life in Romania: the Gypsy "Marcus", an
emancipated slave, kills the estate intendant "Basile", and hurls the
cadaver over the ledge. The setting for these events is the city of
Giurgevo (Giurgiu).</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
Pentru a fi sigur că pot echivala „Mirzilul” cu „Mizilul” am mai încercat ceva căutări. Pe un forum, într-o <a href="http://forum.axishistory.com/viewtopic.php?t=6905&start=15" target="_blank">discuție</a> pe tema primului război mondial apare această transcriere greșită.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVCfrfW2rcaOiqtON4_-E-V0J5flBcYvGaCUtLoEBSzkijHYPbubg-X8KjYBHNmhOf6-e2YbBCt3VH956voYu2yr1Y32esvYq4pyr8rBfoeTdU0FTQO3o1r6QTsh-SP59zCJExrnJMKtu_/s1600/mirzil.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVCfrfW2rcaOiqtON4_-E-V0J5flBcYvGaCUtLoEBSzkijHYPbubg-X8KjYBHNmhOf6-e2YbBCt3VH956voYu2yr1Y32esvYq4pyr8rBfoeTdU0FTQO3o1r6QTsh-SP59zCJExrnJMKtu_/s1600/mirzil.jpg" height="172" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, trebuie spus că au mai existat cîteva așezări care au purtat acest nume, doar că nu pentru o durată considerabilă. Unul era în Oltenia, mai precis în județul Vîlcea (sursa: <i>Marele dicționar geografic al României alcătuit și prelucrat după dicționarele parțiale pe județe de George Ioan Lahovari</i>, Socec, București, 1901, pag. 358). Astăzi, acest sat apare cu denumirea ușor modificată: Mazili, Măzili. La o consultare mai atentă a acestui dicționar se poate observa că denumirea Mizili este o transcriere greșită a denumirii corecte, care apare mai frecvent, respectiv Mazîl. Aceeași denumire o întîlnim și la unul din cătunele componente ale comunei Fîntînele, din imediata apropiere a Mizilului: Mazîl. <br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNSa11uPTzd1oR2ltnCCjGIG0lhx_zH5kkNpC8GmUPfxvOsocvFV-_e4hoIbYFfUC8L9bMYjPfvSmM6CDoM0knUii4t4XkSM3ml_dPqoefLnNj7hj_57ZQqUjgpwqLbLiKK3oFg_N7VoLY/s1600/mizili.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNSa11uPTzd1oR2ltnCCjGIG0lhx_zH5kkNpC8GmUPfxvOsocvFV-_e4hoIbYFfUC8L9bMYjPfvSmM6CDoM0knUii4t4XkSM3ml_dPqoefLnNj7hj_57ZQqUjgpwqLbLiKK3oFg_N7VoLY/s1600/mizili.jpg" height="305" width="320" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Din cîte îmi amintesc, celălalt Mizil, un sat sau cătun, era undeva în Prahova, doar că spre Vălenii de Munte. La vremea la care Pierre Zaccone scrie acest roman -- 1873 este anul ediției J. Brouillet, 1879 cealaltă ediție -- Mizilul era o așezare negustorească, o comună urbană, pe care autorul ar fi putut s-o presupună sat cîndva pe la anul 1830, cînd Marcu Țiganul încă era localizat acolo. Din catagrafiile vremii, mai precis în 1837, aflăm că Mizilul avea 122 de familii. Mărimea așezării nu îndreptățea nici pe departe la un statut urban, ceea ce ar corespunde descrierii succinte „micul sat Mizil”. Dar să nu piedem din vedere un lucru important: contextul despre care vorbim este de fapt o poveste, un roman popular, iar existența contradictorie a acestui „Mizil” nu dovedește mare lucru. Dacă Mirzil = Mizil, singura rezultantă este aceea că Mizilul literar, deci ficțional, își are începuturile la 1873 / 1879 în literatura franceză și la 1884 în presa română.<br />
<br />
La urma urmelor, indiferent dacă tribul lui Marcu Tziganul era sau nu din Mizil, prin ziarul <i>Telegraful </i>Mizilul a intrat în literatura franceză, care i-a luat-o înaintea celei române. Un țigan ajuns în Franța, la Paris, plimbat oriunde pentru răzbunare face ca sfîrșitul unui roman polițist să basculeze în explicații și justificări de ordin social, cu mici accente etnografice (vezi spicuirile din balada Meșterul Manole, pe care o întîlnim și într-un episod anterior).<br />
<br />
Încă un amănunt. Poate face obiectul unei alte investigări. În cîteva numere din <i>Telegraful</i>, în septembrie 1878, am găsit o reclamă făcută unui magazin de coloniale. Aparținea unui anume P. Zaccone. Nu știu ce legătură ar putea fi între acesta și scriitorul de romane polițiste. Poate face obiectul unor alte căutări.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ_dVsnG-9Pf6fPkCtSzTF0SLsNP_4VJHp69cyNb0kE0bpw-fdyuRFu79bvWtGsLIjVe03mKgXLZtkdRt9DVtkpoEtvrDYy5tD0aJCRCfUAaFzNu9I-7Ej2dCo-5V876P8EsA2WnOeNOCS/s1600/p+zaccone+in+Telegraful+an+8+nr+1935+28+sept+1878.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ_dVsnG-9Pf6fPkCtSzTF0SLsNP_4VJHp69cyNb0kE0bpw-fdyuRFu79bvWtGsLIjVe03mKgXLZtkdRt9DVtkpoEtvrDYy5tD0aJCRCfUAaFzNu9I-7Ej2dCo-5V876P8EsA2WnOeNOCS/s1600/p+zaccone+in+Telegraful+an+8+nr+1935+28+sept+1878.jpg" height="391" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-23178908419914406622015-04-08T11:28:00.002+03:002015-04-08T11:33:58.944+03:00Politicianul mizilean<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Habar n-am de cînd s-a făcut politică la Mizil. Pe la mijlocul secolului XIX exista un reprezentant și pentru pămînturile, deal și cîmpie, cărora Mizilul le era soare, metropolă, reședință sau, în fine, loc de Doamne-ajută. Fie că s-a numit <i>plasă </i>sau <i>circumscripție</i>, Mizilul era o bătătură care-și trimitea alesul la București. Ce făcea acesta la capitală, greu de zis. Greu de zis dacă aveau vreo greutate vorba și faptele lui. Dacă atîrnau ceva în vreo balanță. Totuși, serioși fiind, s-ar zice că omul acela fericit de-atîta considerație populară avea treburi serioase. Trebile țărei, firește. A se lăsa, e vorba potrivită, răspunsul. O dată plecat, alesul alege și el. Că are de unde. Matematica posibilităților nu iartă. Lovește unde nu te aștepți, așa cum și arta o face uneori (vezi Darius Vâlcov). Poate că alesul mizilean atîrna și el ceva-n vreo balanță. Mă rog, asta e viziunea timpului acela. În urmă cu 100 de ani. Ca și acum de altfel. Ce încetineală totuși prin secolul vitezei. (click pe imagine pentru o mai bună vizualizare)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4AL4y0-d3AWmu_iYDelUXr8v5iguaRnNidvKIMNc79Gr3VdF-MYzkmd3bO5D2Qq1sCK348tTySXpZtAAjUPSwPGT2KT6Tp_dGSzpViufI42FIyYfcr9A8INAejjF0CXO7esoauZVlXWFW/s1600/senator+de+Mizil.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4AL4y0-d3AWmu_iYDelUXr8v5iguaRnNidvKIMNc79Gr3VdF-MYzkmd3bO5D2Qq1sCK348tTySXpZtAAjUPSwPGT2KT6Tp_dGSzpViufI42FIyYfcr9A8INAejjF0CXO7esoauZVlXWFW/s1600/senator+de+Mizil.jpg" height="205" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Furnica</i>, anul IX, nr. 15, 9 decembrie 1914</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-19071716964537558302015-04-07T01:18:00.001+03:002015-04-07T01:19:06.826+03:00Romeo și Julieta la Mizil - vizual<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Piesa de teatru scrisă de Ranetti nu e atît de cunoscută. Titlul pare să trimită mai degrabă la o bizarerie, o scorneală de presă ori la un vis provincial. Nu zic că ar fi vreo capodoperă. E bine măcar că după o sută de ani titlul ăsta a rămas. Înseamnă poate ceva. Și, cu atît mai bine, Mizilul este conținut ca un miez al cărui gust trebuie tratat cu grijă, dacă nu chiar cu circumspecție. Mizilul nu e ușor de luat la preț de matineu. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cam asta ar fi ideea, că Mizilul e încă în vedere. Pentru că un fost prim-ministru, deputat de Mizil, ține redacțiile de știri pe jar cu glonțul de SMITH & WESSON calibru 38 și fularul Burberry, provocînd discuții cu alonjă semiotică. Pentru că succesorul său la deputăție în circumscripția Mizil este Vlad Cosma, un pițiponc politic cu alură de semi-doct, duios cerșetor de imunitate. Pe ei chiar i-am mai putea trece cu vederea -- nu sînt mizileni. Vinovați sînt mizilenii pentru că i-au votat. Dar uite că mai iese din rînd un ministru al telecomunicațiilor, Gabriel Sandu, mizilean get-beget, care inundă ecranul tv cu deversări, habar n-avem cît adevăr și cît fabulă. Și adevărul, și fabula, cîte vor fi, își pun poalele-n cap, ca Mărioara și Vasilache, și totul trece într-un număr cu scheme înfricoșătoare, matematici fluid-finaciare. Unde mai pui că îi urmează, într-un tulburător rol de primar-păpușoi <i>mister </i>Emil Proșcan, mizilean prin funcție în administrație vreme de 19 ani, și ca printr-un mister gata să detecteze ADN-ul poporului român la congresul partidului, în pauza de respirație și de sanviș a prea-burtoșilor colegi -- la rîndu-i făcînd turul televiziunilor și site-urilor cu intervenția sa ruptă de la gura unui personaj din Ranetti. </div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea e la mare trecere, în trecerile lor pe ecrane, ca niște întreceri socialiste. Dar divaghez. Nu voiam decît să introduc cîteva imagini care au legătură cu piesa lui Ranetti. Un pic de arheologie vizuală a unei piese comic-dramatice. O fotografie și cîteva desene cu personajele sale. Niște pesonaje de tuș mai expresive decît sus-numiții mizileni sau reprezentanți ai mizilenilor, deformați de pixeli, deși și unii și alții corupți și venali în măsuri cît se poate de apropiate. Poate că tușul și timpul atenuează, iar predispoziția pentru arta dramatică ne face mai sensibili chiar și la frumosul urîtului. Bleah!!!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWeSETDNFi47OewQmlDLimESyFP2clu1yPQ7oRhSbz15eoXVIIsFex3KWTmstkC3EKZ3kYSF0wztq37QGvgJmGpsa9znE5UYlqtaElwC-Okx_AGCJ3tqG45va920WGEWH9xbdK12X_42Qk/s1600/foto+Romeo+si+Julieta+la+Mizil+in+Furnica+an+6+nr+15+dec+1909.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWeSETDNFi47OewQmlDLimESyFP2clu1yPQ7oRhSbz15eoXVIIsFex3KWTmstkC3EKZ3kYSF0wztq37QGvgJmGpsa9znE5UYlqtaElwC-Okx_AGCJ3tqG45va920WGEWH9xbdK12X_42Qk/s1600/foto+Romeo+si+Julieta+la+Mizil+in+Furnica+an+6+nr+15+dec+1909.jpg" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Revista <i>Furnica</i>, an 6, nr. 15, decembrie 1909</td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizOCbNeLtavuiLlNrG48XqqNyw6X_RmTOfYUbBQDXV-goVTRr93rsWrqfL2sYMcfd_5uWcTeB7i2ckABkd182iLvnYujK4-Q6mITE3s2SvoPgWus8PG3X6UOoLS_9lGW6rNaTSNem0CB96/s1600/ilustratie+1+Romeo+si+Julieta+la+Mizil+in+Furnica+an+2+nr+63+noiembrie+1905.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizOCbNeLtavuiLlNrG48XqqNyw6X_RmTOfYUbBQDXV-goVTRr93rsWrqfL2sYMcfd_5uWcTeB7i2ckABkd182iLvnYujK4-Q6mITE3s2SvoPgWus8PG3X6UOoLS_9lGW6rNaTSNem0CB96/s1600/ilustratie+1+Romeo+si+Julieta+la+Mizil+in+Furnica+an+2+nr+63+noiembrie+1905.jpg" height="640" width="515" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Revista <i>Furnica</i>, an 2, nr 63, noiembrie 1905</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixh6ftxlw9ShofEQnuhoBASGrhHx563MNEJGeAmTiGk7oBgAqILdIHYthiKzSzfFVSg5apj32DeQYso9ii5TpEP41qRMlevUAWw2RdV29ml4T0SAW1a_bzxOujabtg7eRV2fMG97YgU1dS/s1600/ilustratie+2+Romeo+si+Julieta+la+Mizil+in+Furnica+an+2+nr+63+noiembrie+1905.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixh6ftxlw9ShofEQnuhoBASGrhHx563MNEJGeAmTiGk7oBgAqILdIHYthiKzSzfFVSg5apj32DeQYso9ii5TpEP41qRMlevUAWw2RdV29ml4T0SAW1a_bzxOujabtg7eRV2fMG97YgU1dS/s1600/ilustratie+2+Romeo+si+Julieta+la+Mizil+in+Furnica+an+2+nr+63+noiembrie+1905.jpg" height="310" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Revista <i>Furnica</i>, an 2, nr 63, noiembrie 1905</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7fsg59ym3JuUVHkjSzLdQZvkVRoaAD9ZPnBWFM-QHnA3zwjIKScC3ZARxdMpQ17wQEz1P08RIQBbalnI35gbXaBOuQnMr-zSz4BU-yXqGKgTc0KdKi1OGg9g2fFQIGa38rLjcTmOst4L6/s1600/politica+Mizil.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7fsg59ym3JuUVHkjSzLdQZvkVRoaAD9ZPnBWFM-QHnA3zwjIKScC3ZARxdMpQ17wQEz1P08RIQBbalnI35gbXaBOuQnMr-zSz4BU-yXqGKgTc0KdKi1OGg9g2fFQIGa38rLjcTmOst4L6/s1600/politica+Mizil.jpg" height="400" width="370" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Cu ei chiar că s-ar putea face un Partid Național Mizilean. PNM. Pana mea!</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-90469985034116492352015-04-06T00:40:00.000+03:002015-04-06T00:40:13.348+03:00Anexarea Mizilului<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Din <i>Furnica</i>, an 9, nr. 23, din 14 februarie 1913.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZrJiEpZFVLijc4fwACp8H3-i67DHbSpQ5m3DbEmiNueZ3TTUDdCsZ9LaIPEzTCmBejR033UfA1nZZirpLBHzf4v7uz7PjuhbUAmnGnO2iyHD_W8o_LpydghQtWbTCLXVNkZFaLgkol8Px/s1600/anexarea+Mizilului+1+in+Furnica+an+9+nr+23+14+feb+1913.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZrJiEpZFVLijc4fwACp8H3-i67DHbSpQ5m3DbEmiNueZ3TTUDdCsZ9LaIPEzTCmBejR033UfA1nZZirpLBHzf4v7uz7PjuhbUAmnGnO2iyHD_W8o_LpydghQtWbTCLXVNkZFaLgkol8Px/s1600/anexarea+Mizilului+1+in+Furnica+an+9+nr+23+14+feb+1913.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiC-ofOB-izCAmpIYXEhx84fC2GDChWjNUqnPjk_7bNugpeVzT-1DsOPfIf7ptiThMdDuz39GKM88xzEr2-oZnt-1nuoZu0M7ykPAsyefNQdM9tt0VKlCWrgFFxqCtqHwC3Aa29uyDDV033/s1600/anexarea+Mizilului+2+in+Furnica+an+9+nr+23+14+feb+1913.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiC-ofOB-izCAmpIYXEhx84fC2GDChWjNUqnPjk_7bNugpeVzT-1DsOPfIf7ptiThMdDuz39GKM88xzEr2-oZnt-1nuoZu0M7ykPAsyefNQdM9tt0VKlCWrgFFxqCtqHwC3Aa29uyDDV033/s1600/anexarea+Mizilului+2+in+Furnica+an+9+nr+23+14+feb+1913.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3NU6-yT2CTEDQOP6olN_QdKdmZAPxPhP7RNVSSzADfmrUm-7AomLgaYfbsg00cFnfs1cRHwf5FyMKPXlW6zuMSKDRmCMSBi99sxe5ZGNwA0CuDSGnEILpms1T1r9xzYZ3jXekFmRDlj_r/s1600/anexarea+Mizilului+3+in+Furnica+an+9+nr+23+14+feb+1913.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3NU6-yT2CTEDQOP6olN_QdKdmZAPxPhP7RNVSSzADfmrUm-7AomLgaYfbsg00cFnfs1cRHwf5FyMKPXlW6zuMSKDRmCMSBi99sxe5ZGNwA0CuDSGnEILpms1T1r9xzYZ3jXekFmRDlj_r/s1600/anexarea+Mizilului+3+in+Furnica+an+9+nr+23+14+feb+1913.jpg" /></a></div>
<br /></div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-3850884881921054232015-04-05T01:41:00.003+03:002015-04-05T23:30:33.203+03:00Ranetti, o copilărie<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Amintirile din copilărie ale scriitorilor au privilegiul că ies mai lesne în față. Au firmă, cum s-ar zice. E drept că și ale altora pot lua fața, tot datorită scriitorilor, care și le însușesc hoțește ori le mixează abil în povestiri sau romane, în vreme ce adevărații lor <i>proprietarii </i>pălesc sub nume fictive. În fond, oamenii se duc, poveștile rămîn, ca să ne jucăm cu și de-a proverbele. Amintirile din copilăria lui Ranetti mai aduc ceva mici detalii despre oraș. Mai precis, despre acea grădină a Mavrului, despre care amintisem în postarea dinainte. Legături între ele există. Locul trebuie să fi fost fascinant pentru Ranetti, cu atît mai mult cu cît era unul al <i>relelor</i>, ca să-l repună pe tapetul cu peisaje provinciale prin care se strecoară personaje cel mai adesea bizare: primari, consilieri, birtași și alte soiuri. Textul a apărut în <i>Furnica</i>, anul 11, nr. 43, iunie 1915.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfaqfPyfCBddG5vClVQ8bCYK5z5b7wxZYyjEpvu0uu0ASZcwnofNi65iuKzETtGaEofedr3utu1nOeKw4s3VBNCKbwuDO9HAIwTBWQ36nW7c75wgjO28y4tSlRdtoyO-6ZzjL_WGn6JXlG/s1600/amintiri+din+copilarie+Ranetti+1+in+Furnica+an+11+nr+43+iun+1915.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfaqfPyfCBddG5vClVQ8bCYK5z5b7wxZYyjEpvu0uu0ASZcwnofNi65iuKzETtGaEofedr3utu1nOeKw4s3VBNCKbwuDO9HAIwTBWQ36nW7c75wgjO28y4tSlRdtoyO-6ZzjL_WGn6JXlG/s1600/amintiri+din+copilarie+Ranetti+1+in+Furnica+an+11+nr+43+iun+1915.jpg" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI58ASnNLLygJLolli0NnUi8zodgHaM6VZ7B8uvm6ogUxM4uzTpgJf5O7YEE5f396zRKa4f5BLPdAr76zJSVf4LeFtHc_UobaFUEKRxXzv3I8epwJjUlH-_j5Zpa-duJ6pyRapj4FiXVOm/s1600/amintiri+din+copilarie+Ranetti+2+in+Furnica+an+11+nr+43+iun+1915.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI58ASnNLLygJLolli0NnUi8zodgHaM6VZ7B8uvm6ogUxM4uzTpgJf5O7YEE5f396zRKa4f5BLPdAr76zJSVf4LeFtHc_UobaFUEKRxXzv3I8epwJjUlH-_j5Zpa-duJ6pyRapj4FiXVOm/s1600/amintiri+din+copilarie+Ranetti+2+in+Furnica+an+11+nr+43+iun+1915.jpg" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Și o amintire de iarnă, în versuri. De fapt, un pretext pentru un atac la Rege, cam cum se obișnuia în revistă. <i>Furnica</i>, an 8, nr. 14, decembrie 1911.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfBouukzRVwSWbq9chUCMOFMPJ_SkXpgMB6LvM_PLRZEpOdr_ChZqK_HdzL0eY6wOcxEqrRiCCZ1p3EZ2XXk007yCPRFIW53Rh_rUIlq4yHiR080nYIlYlCJzFCLL7YENQAT9PJcj2MSGx/s1600/sanius+Mizil+in+Furnica+an+8+nr+14+dec+1911.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfBouukzRVwSWbq9chUCMOFMPJ_SkXpgMB6LvM_PLRZEpOdr_ChZqK_HdzL0eY6wOcxEqrRiCCZ1p3EZ2XXk007yCPRFIW53Rh_rUIlq4yHiR080nYIlYlCJzFCLL7YENQAT9PJcj2MSGx/s1600/sanius+Mizil+in+Furnica+an+8+nr+14+dec+1911.jpg" /></a></div>
<br />
În fine, iar vară. Și bîlci. Bîlciul de Sf. Petru. Care mizilean nu aștepta cînd era copil să vină vacanța de vară și bîlciul, Drăgaica, cum i se mai spunea. În <i>Furnica</i>, an 11, nr. 425, iunie 1915.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbuLSwI7s8OJ6K4umteEBSZdFh8M5MPUczUPiRQtrN1jOYKWIpaOhKpek0oqFmHMZ5TBuyVIZzCgOyeqauwD6PlFN8QnHV50a78J2jyZIt2yGOftPD5ctnqq4m9avyEZWRX1BSJLqhQcRc/s1600/poezie+copilarie+ranetti+in+Furnica+an+11+nr+45+iunie+1915.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbuLSwI7s8OJ6K4umteEBSZdFh8M5MPUczUPiRQtrN1jOYKWIpaOhKpek0oqFmHMZ5TBuyVIZzCgOyeqauwD6PlFN8QnHV50a78J2jyZIt2yGOftPD5ctnqq4m9avyEZWRX1BSJLqhQcRc/s1600/poezie+copilarie+ranetti+in+Furnica+an+11+nr+45+iunie+1915.jpg" height="400" width="338" /></a></div>
<br />
Cinci luni mai tîrziu, bîlciul reapare. Idem copilăria. <i>Furnica</i>, an 12, nr. 9, septembrie 1915.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeQcKNFyg69n4EWAz5Y2Zqo7ugZm6SHgbIGm6tvOPjkzjGmijaHG5mFVHU_FIfjRRvAghIUnX7LGTpQJfVFCHs6aG0NoCtOGp3zoh0RBG_yY8xDp9j1n67_E_4AYwxTkqoSbcbe8-HdbEN/s1600/poezie+copilarie+2+ranetti+in+Furnica+an+12+nr+9+oct+1915.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeQcKNFyg69n4EWAz5Y2Zqo7ugZm6SHgbIGm6tvOPjkzjGmijaHG5mFVHU_FIfjRRvAghIUnX7LGTpQJfVFCHs6aG0NoCtOGp3zoh0RBG_yY8xDp9j1n67_E_4AYwxTkqoSbcbe8-HdbEN/s1600/poezie+copilarie+2+ranetti+in+Furnica+an+12+nr+9+oct+1915.jpg" height="320" width="225" /></a></div>
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-65670375782743336482015-04-04T20:52:00.000+03:002015-04-04T21:00:03.920+03:00Grădina publică<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Grădina publică a vechiului Mizil era <i>grădina Mavrului</i>. Pe locul acela acum sînt Policlinica, Casa de cultură, internatul Liceului Tase Dumitrescu (fost Agricol), supermarket-ul Lidl, blocurile din zona Teilor. Pentru informații mai precise ar fi nevoie de ceva planuri de urbanism de la sfîrșit-început de secol, pe care însă nu le am deocamdată. Despre grădina Mavrului (de la Mavros, generalul care moștenise diverse proprietăți în oraș, devenite mai apoi ale lui Ioan Cantacuzino, iar în sec. XX ale familiilor Sturdza și Miclescu) se pot citi mai multe în cartea profesorului Viorel Șoldea, scrisă și publicată cu sprijinul lui Ciprian și al Ioanei Șoldea, <i>Amintiri despre Mizil. Destin... și faptă în foileton</i>. O mai amintește și Ioachim Botez, fost profesor de franceză la Liceul Tase Dumitrescu în anii '30, în textele sale despre Mizil, din cele două volume ale <i>Însemnărilor unui belfer</i>. Cum va fi arătat grădina publică a Mizilului la început de secol XX nu știm. Nu știu să existe fotografii cu acel loc, ori poate că așteaptă să le descoperim. În schimb, avem încă un pamflet pe care-l datorăm causticului George Ranetti. Probabil că mizilenii aveau un înalt grad de rezistență la bășcălie de se porniseră atîtea condeie asupra lui. Nu oricine poate îmbrăca hainele de <i>sparring partner</i>. Luat la țintă. Încăpățînarea asta de a rezista la ceva potrivnic se regăsește și în textul descoperit în <i>Furnica</i> (an 10, nr. 3, mai 1914).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8CkXdjwQFR28M5bcqWCLIfhslX9yFrRf5wsCMUfJcDv3oFAf1hKvE5iHCWhyphenhyphenQ5Q9eA-LqLd5YN-aL6gpzwQx4YbIFUUAGcsI1FLoTnhdY7g3WYdPuivGiSjRfywJagOE0VB8ihTeOwDmX/s1600/banci+gradina+Mizil+1+in+Furnica+an+10+nr+38+mai+1914.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8CkXdjwQFR28M5bcqWCLIfhslX9yFrRf5wsCMUfJcDv3oFAf1hKvE5iHCWhyphenhyphenQ5Q9eA-LqLd5YN-aL6gpzwQx4YbIFUUAGcsI1FLoTnhdY7g3WYdPuivGiSjRfywJagOE0VB8ihTeOwDmX/s1600/banci+gradina+Mizil+1+in+Furnica+an+10+nr+38+mai+1914.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMk79DnIWdYt2mcjfWGHYEGYpK-559n5d-seXro8zGa3V1qxUhtkO7VN0N3PeExe73gJNux7GZQE8hKrqQkWYXXGo7WWztK6tgV5tSDMzELJCmIqz9yNVOt4p144V0lmp3CKgOG8-QOA23/s1600/banci+gradina+Mizil+2+in+Furnica+an+10+nr+38+mai+1914.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMk79DnIWdYt2mcjfWGHYEGYpK-559n5d-seXro8zGa3V1qxUhtkO7VN0N3PeExe73gJNux7GZQE8hKrqQkWYXXGo7WWztK6tgV5tSDMzELJCmIqz9yNVOt4p144V0lmp3CKgOG8-QOA23/s1600/banci+gradina+Mizil+2+in+Furnica+an+10+nr+38+mai+1914.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-4044229690295990022015-04-04T14:59:00.001+03:002015-04-04T17:40:15.015+03:00Avanpostul feminismului<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Legătura ar fi iarăși revista <i>Furnica</i> (numerele 110 oct. și 117 dec. 1906). O schiță, un pamflet, un rîs obișnuit cu o așa-zisă misivă trimisă din Mizil de o presupusă doamnă <i>Madam Mizil</i>. George Ranetti era mușcător cu tot ce prindea: locuri (dar mai ales Mizilul), persoane publice (rege, politicieni, scriitori), oameni obișnuiți fără discriminare (etnie, sex, religie etc.) Cînd <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Mih%C4%83escu" target="_blank">Maria Mihăescu</a> nu i s-a predat sufletește, pen' că avea aspirații mai înalte, a botezat-o și numele i-a rămas Mița Biciclista. Habar n-am dacă era misogin, în vremurile alea orice încercare de emancipare a femeilor era o bizarerie. După 100 de ani atitudinile s-au mai schimbat. Uneori ai senzația că nu, dar, în fine... În schița <i>Emancipare femenină</i> -- din numărul 117 -- avem un presupus ochi feminin în telescop și ceea se credea că ar fi putut fi văzut peste fix 100 de ani. O schiță de anticipațiedar cu bătaie în prezentul lui 1906, evident.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg03lPyWl6jVP3TxrxGyTBnKGkMEzj4F9dHeOq_bem7icNl9LmDVmIFjHnTZfTiCGkdTArUbQb7PvzqDQK69EHJfALW5biZEp1wHxrMRtNCVhsplzlXS10iUqwKOsMdTAHOR1TI4fsTpdUW/s1600/Mizil+pamflet+feminism+1906+in+Furnica+an+III+nr+117+decembrie+1906.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg03lPyWl6jVP3TxrxGyTBnKGkMEzj4F9dHeOq_bem7icNl9LmDVmIFjHnTZfTiCGkdTArUbQb7PvzqDQK69EHJfALW5biZEp1wHxrMRtNCVhsplzlXS10iUqwKOsMdTAHOR1TI4fsTpdUW/s1600/Mizil+pamflet+feminism+1906+in+Furnica+an+III+nr+117+decembrie+1906.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Cu o lună înainte, în numărul 110 al <i>Furnicii</i>, apărea un pamflet versificat semnat de aceeași <i>Madam Mizil</i>.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTs-vmsn2fJRbx9gsWIqzS-qFaIMoE1XMX8hGyn0sRJKiTsJRGRiIOdnvHsmdGKogQ9qM_fEEMTvtTF4vk-rwLpH52_rcjeKv6erpw1jzusQJYRyUpExnORIDJeIxK3b-NBuM5XSnBavMu/s1600/madam+Mizil+in+Furnica+an+3+nr+110+octombrie+1906.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTs-vmsn2fJRbx9gsWIqzS-qFaIMoE1XMX8hGyn0sRJKiTsJRGRiIOdnvHsmdGKogQ9qM_fEEMTvtTF4vk-rwLpH52_rcjeKv6erpw1jzusQJYRyUpExnORIDJeIxK3b-NBuM5XSnBavMu/s1600/madam+Mizil+in+Furnica+an+3+nr+110+octombrie+1906.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-65478067630091458232015-04-03T10:43:00.001+03:002015-04-05T01:42:01.916+03:00Băile Boboci, din nou<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Am mai postat pe subiectul ăsta (<a href="http://miziliada.blogspot.ro/2013/06/baile-boboci-i.html" target="_blank">aici</a> și <a href="http://miziliada.blogspot.ro/2015/02/o-descriere-mizilului-1891.html" target="_blank">aici </a>). Revin cu oarece <i>noutăți din trecut</i>. Trei fragmente din timpuri diferite, găsite prin biblioteci digitale. Și fără comentarii. Textele în sine sînt suficiente. Eventualele asemănările cu prezentul sînt fie întîmplătoare, fie tradiție pur și simplu. Depinde de simpatii cum să le privim. Deci...<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ziarul <i>Epoca</i>,
seria II, an III, nr. 519 din 26 iulie 1897. </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW-eJIHXM15N0f0L9CAQt1rPjwakJ1QPPeg8ftrHtBqbdbcT333XEZWw6bkFp3P3GZVP9A59lKw3B__1PmPHI-5aCOfo8CND0HdQS06L3mbTpAId7xIZjEzwepTBQn4JP_WP8akNVMlArF/s1600/nereguli+la+Mizil+Baile+Boboci+in+Epoca+serie+II+an+III+nr+519+26+iulie+1897.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW-eJIHXM15N0f0L9CAQt1rPjwakJ1QPPeg8ftrHtBqbdbcT333XEZWw6bkFp3P3GZVP9A59lKw3B__1PmPHI-5aCOfo8CND0HdQS06L3mbTpAId7xIZjEzwepTBQn4JP_WP8akNVMlArF/s1600/nereguli+la+Mizil+Baile+Boboci+in+Epoca+serie+II+an+III+nr+519+26+iulie+1897.jpg" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tot ziarul <i>Epoca</i>, seria II, an III, nr. 544 din 27 august 1897. O corespondență de la Mizil cu problemele de la Băile Boboci, dar și din oraș, primărie, biserică...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9fT2YtvMIX2k_p-8DcK8dBYAgf2UgkYbbS8rUcpktOqrEib-3Pz6LKb8B-oHP04ep7Yr4yZLEKuzrw8CD9BHfOSUkl1lXAfpc3LACQypwHM51Gjyhqe8_UBchAB_HuM3dbsKjlEP2IGfb/s1600/nereguli+la+Mizil+Baile+Boboci+in+Epoca+serie+II+an+III+nr+544+27+aug+1897.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9fT2YtvMIX2k_p-8DcK8dBYAgf2UgkYbbS8rUcpktOqrEib-3Pz6LKb8B-oHP04ep7Yr4yZLEKuzrw8CD9BHfOSUkl1lXAfpc3LACQypwHM51Gjyhqe8_UBchAB_HuM3dbsKjlEP2IGfb/s1600/nereguli+la+Mizil+Baile+Boboci+in+Epoca+serie+II+an+III+nr+544+27+aug+1897.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Anul următor apărea o semnalare, dar cu ceva mai multe detalii, privind situația stațiunii. Tot în Epoca (serie II, an IV, nr 836-229, din 11 aug 1898). Acel <i>consilier </i>care semnează e foarte posibil să fie fost Leonida Condeescu. Era de altfel un conservator destul de vocal și asigura corespondența ziarului cu Mizilul. Mai e de știut că atunci cînd postul de primar era ocupat de un liberal, Leonida Condeescu era unul dintre consilieri, așa încît avem unele motive să-l bănuim pe el ca fiind semnatarul corspondenței.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_-l-ah4Hrx-KTedaocVey5BRQOGHYqdkZsHgclynir9sUqIM0q-ux2dBWyst6gn0via9BWhsMVDsxPjZnbBrLGdWFuHfk5TFUJ01TthaOb4RPD_ZPhxdkpN7fPHFOvU1EMV42cs4-_eEe/s1600/Baile+Boboci+in+Epoca+serie+2+an+4+nr+836-229+11+aug+1898.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_-l-ah4Hrx-KTedaocVey5BRQOGHYqdkZsHgclynir9sUqIM0q-ux2dBWyst6gn0via9BWhsMVDsxPjZnbBrLGdWFuHfk5TFUJ01TthaOb4RPD_ZPhxdkpN7fPHFOvU1EMV42cs4-_eEe/s1600/Baile+Boboci+in+Epoca+serie+2+an+4+nr+836-229+11+aug+1898.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
În studiul semnat de Dr. Iacob Felix, <i>Istoria igienei în România</i>, apărut în Analele Academiei. Memoriile secțiunii științifice. Seria 2. Tom 24: 1901-1902, la pag. 296 este menționată și stațiunea Băile Boboci.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4uIciJZVEXuyG4xT4_OngVrfQYxMOYBCp7yUY3jklWu79ZCj8Aj6s_XIt4UfWVM7ZZsCDNHXlMqTUALOSMmIxTWggKyuHyNzwbs8KnFuCh1xk_xX69gCZxCiod1p7XavfgcO3teTkkQC5/s1600/baile+boboci+in+dr+I+Felix+Istoria+igienei+in+Romania+in+Analele+Academiei+seria+2+tom+24+1901+1902+p+296.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4uIciJZVEXuyG4xT4_OngVrfQYxMOYBCp7yUY3jklWu79ZCj8Aj6s_XIt4UfWVM7ZZsCDNHXlMqTUALOSMmIxTWggKyuHyNzwbs8KnFuCh1xk_xX69gCZxCiod1p7XavfgcO3teTkkQC5/s1600/baile+boboci+in+dr+I+Felix+Istoria+igienei+in+Romania+in+Analele+Academiei+seria+2+tom+24+1901+1902+p+296.jpg" height="171" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
În <i>Raportul adresat MS Regelui asupra activității Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor</i>, publicat de Spiru Haret la Institutul de arte grafice „Carol Gobl” - București, la capitolul <i>Colonii de vară; excursiuni; măsuri de igienă</i> menționează și stabilimentul de la Băile Boboci pe care Casa Școalelor l-a folosit în anii 1902 și 1903 și pe care intenționează să-l folosească și pe viitor (p. 227-228).</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhemZ-8LKP0d3rfHPPS8iU4upQK0LDt0VA4BOMJz5VQ6aJXdd-yl1XMaNSQrL82nzYTm49W8PZbGDGyiguzy8X-sEx-S32YkO8J9-kSJPf1q1VmI9Gbc-KuOnOrac3hyphenhyphenVY-N8IDTqXtrJut/s1600/stabiliment+Baile+Boboci+in+Raport+adresat+MS+asupra+activit+ministerului+instructiunilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhemZ-8LKP0d3rfHPPS8iU4upQK0LDt0VA4BOMJz5VQ6aJXdd-yl1XMaNSQrL82nzYTm49W8PZbGDGyiguzy8X-sEx-S32YkO8J9-kSJPf1q1VmI9Gbc-KuOnOrac3hyphenhyphenVY-N8IDTqXtrJut/s1600/stabiliment+Baile+Boboci+in+Raport+adresat+MS+asupra+activit+ministerului+instructiunilor.jpg" height="291" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-2630099063033856152015-04-02T19:36:00.001+03:002015-04-02T19:49:05.971+03:00Ranetti, o autobiografie<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
În <i>Furnica</i>, anul 5, nr. 214, 16 octombrie 1908. Cu mai mult umor decît al celor care i-au scris în timp variante sau schițe de biografie. A făcut presă, trebuia să facă literatură. Așa spune aici că i s-ar fi zis, în chip de reproș și medalion. Ceea ce tentează scriitorul la maturitate, autobiografia, Ranetti a formulat undeva mai jos cît se poate de limpede și tare: „cinematografierea unei existenți banale”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgADDnZSo3VxcTCzEMhyphenhyphenrIF3MrqAYROS1ctmaz38FL5mtMbvhNIjKFiUOYgcvIBKBG8hLDuWf7_eL6NfpF53pBW_QNNmVopMFY1xRzglKqO_dzmnrDxIiVwDUgXRfRdXtgK7d3tY4EdeyYX/s1600/spovedanie+intima+Ranetti++1+in+Furnica+nr+14+16+oct+1908.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgADDnZSo3VxcTCzEMhyphenhyphenrIF3MrqAYROS1ctmaz38FL5mtMbvhNIjKFiUOYgcvIBKBG8hLDuWf7_eL6NfpF53pBW_QNNmVopMFY1xRzglKqO_dzmnrDxIiVwDUgXRfRdXtgK7d3tY4EdeyYX/s1600/spovedanie+intima+Ranetti++1+in+Furnica+nr+14+16+oct+1908.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhD8j3Zs22AYbd6WBnF1g8sg8deRpDi6rnBoWkOfWj0tLN0KkgKQ8FRUz3Q66-yF5aRjTTq0CcG-UK9jnXf0_J237z8rvxVQF2StzFHqEBhiGab-QtvAoKUEoXKzrL5i7i_PJxcS9dqS-KB/s1600/spovedanie+intima+Ranetti++2+in+Furnica+nr+14+16+oct+1908.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhD8j3Zs22AYbd6WBnF1g8sg8deRpDi6rnBoWkOfWj0tLN0KkgKQ8FRUz3Q66-yF5aRjTTq0CcG-UK9jnXf0_J237z8rvxVQF2StzFHqEBhiGab-QtvAoKUEoXKzrL5i7i_PJxcS9dqS-KB/s1600/spovedanie+intima+Ranetti++2+in+Furnica+nr+14+16+oct+1908.jpg" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtTm25flnH4qNIo_-r_21SKryHeAvHNaTnu_sbylqzA-XafoR60QTn4GrBLIL65VJOhkIGDONIvEmerhdBhgFLQdKU6LLTtyIojk2tRUsIHNZxUobj_e1wHngZHQwLcpOS8BoyDF1YHd2L/s1600/spovedanie+intima+Ranetti++3+in+Furnica+nr+14+16+oct+1908.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtTm25flnH4qNIo_-r_21SKryHeAvHNaTnu_sbylqzA-XafoR60QTn4GrBLIL65VJOhkIGDONIvEmerhdBhgFLQdKU6LLTtyIojk2tRUsIHNZxUobj_e1wHngZHQwLcpOS8BoyDF1YHd2L/s1600/spovedanie+intima+Ranetti++3+in+Furnica+nr+14+16+oct+1908.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-38163086008597602532015-04-01T12:57:00.000+03:002015-04-01T12:57:43.011+03:00Amor de mizileancă<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
În <i>Gazeta săteanului</i>, anul X, nr. 20, 20 noiembrie 1893.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFcXaPPFIvmZZFYszER3zqi-o9qlC_TndV6YGZ6PzxuBmyJEBbZS4vVA0QnWGmHVBJ7SPHmKz5lp5wCFlE49qvglcMM069imYW38SSBP-I-izCNvLtsN7de_NP4vxzIS1-3BaHDetb9MWc/s1600/mizileanca+iubitoare+in+Gazeta+sateanului+anul+10+nr.+20+30+nov+1893.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFcXaPPFIvmZZFYszER3zqi-o9qlC_TndV6YGZ6PzxuBmyJEBbZS4vVA0QnWGmHVBJ7SPHmKz5lp5wCFlE49qvglcMM069imYW38SSBP-I-izCNvLtsN7de_NP4vxzIS1-3BaHDetb9MWc/s1600/mizileanca+iubitoare+in+Gazeta+sateanului+anul+10+nr.+20+30+nov+1893.jpg" height="640" width="529" /></a></div>
<br /></div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-52241159516003656872015-04-01T11:18:00.001+03:002015-04-01T11:18:13.796+03:00Biciclete la Mizil<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Știu că de cîțiva ani sînt ceva amatori de plimbat / dat cu bicla pe dealurile din împrejurimile Mizilului. Nu sînt primii. Au fost și acum 100 și ceva de ani. Iată un articol în <i>Epoca</i>, 3 aprilie 1896, despre cursa care s-a oprit și la Mizil pentru a pune burta la cale. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCxtH-I_V_sHuXOzJY4CXeiedBGg-o0026W95jQAne16kt5tsRocljMvsYBy5CJSjKL9vwrQ5wmcXqenvPwxde9aozHOg-RizxyWFgsyH-UuEFnJcz6sAvYulXIUQDQQsq92wQlBFZoa2I/s1600/cursa+velo+la+Mizil+in+Epoca+serie+II+an+II+nr+122+3+apr+1896.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCxtH-I_V_sHuXOzJY4CXeiedBGg-o0026W95jQAne16kt5tsRocljMvsYBy5CJSjKL9vwrQ5wmcXqenvPwxde9aozHOg-RizxyWFgsyH-UuEFnJcz6sAvYulXIUQDQQsq92wQlBFZoa2I/s1600/cursa+velo+la+Mizil+in+Epoca+serie+II+an+II+nr+122+3+apr+1896.jpg" height="640" width="444" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-61317945234066760622015-03-31T21:26:00.000+03:002016-10-17T12:09:57.664+03:00Pastramă de Mizil<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Nimic mai mult decît o schiță din <i>Universul literar</i>, anul 29, nr. 25, 5 noiembrie 1912. De unde aflăm că renumele Mizilului a fost serios construit, nu glumă. Punînd unul lîngă altul textele care caricaturizează nevinovatul orășel, se poate obține o <i>consistentă </i>antologie a deriziunii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJHotTPU8yaWwH_bSM0I6df1V7tE5mmIOPUVh7YYiX5iN61oKUaFljIIzTEUJ8fI3BjbcZBI_EzqIwSuL1tu-VgOmpBW0GkyutSvq9BO1Is5a3pEjbryhslo417XY09YSLXu2vJxfDMaLw/s1600/pamflet+1+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJHotTPU8yaWwH_bSM0I6df1V7tE5mmIOPUVh7YYiX5iN61oKUaFljIIzTEUJ8fI3BjbcZBI_EzqIwSuL1tu-VgOmpBW0GkyutSvq9BO1Is5a3pEjbryhslo417XY09YSLXu2vJxfDMaLw/s1600/pamflet+1+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWAB29AjsDbPaUATIyR59y-I529eeImpIrEIMHSdrgx_gw6D1Bb4-Ti9OE02tkTRy9H0LzPgSG2KwWL0IRevfkpmy6iYPlKuKZh75IE5Zj4WrsvIfSMwYrFcmJagej9Wq0nzO9eBojCxTu/s1600/pamflet+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWAB29AjsDbPaUATIyR59y-I529eeImpIrEIMHSdrgx_gw6D1Bb4-Ti9OE02tkTRy9H0LzPgSG2KwWL0IRevfkpmy6iYPlKuKZh75IE5Zj4WrsvIfSMwYrFcmJagej9Wq0nzO9eBojCxTu/s1600/pamflet+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNJ8k_bku6gMOJa4sDpLhWe_JK9bpdSuOa_SJtoDhzPvyv0C1vApMAAMl4ix1Ye2N5ewP5-jutNWOPHKuUSYUqnN6zPp9aaCYIjyR9Jwo2S3HCww0-3DGYJuXlT187Yk6eN8-QH12n7miR/s1600/pamflet+2+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNJ8k_bku6gMOJa4sDpLhWe_JK9bpdSuOa_SJtoDhzPvyv0C1vApMAAMl4ix1Ye2N5ewP5-jutNWOPHKuUSYUqnN6zPp9aaCYIjyR9Jwo2S3HCww0-3DGYJuXlT187Yk6eN8-QH12n7miR/s1600/pamflet+2+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWAB29AjsDbPaUATIyR59y-I529eeImpIrEIMHSdrgx_gw6D1Bb4-Ti9OE02tkTRy9H0LzPgSG2KwWL0IRevfkpmy6iYPlKuKZh75IE5Zj4WrsvIfSMwYrFcmJagej9Wq0nzO9eBojCxTu/s1600/pamflet+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi76EatMF_BEqx9-yj_kJHubDXwmkXwTcQa6IqLxVp1djai3MLKWv424LUTvtoZvTtvHh43AbsOjdSeZ21tLrI0xCi6-sffSkG7UBeXh9gObBJRZsvQpj0lKkIger145ZZ0jshFI7ICDlcg/s1600/pamflet+3+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi76EatMF_BEqx9-yj_kJHubDXwmkXwTcQa6IqLxVp1djai3MLKWv424LUTvtoZvTtvHh43AbsOjdSeZ21tLrI0xCi6-sffSkG7UBeXh9gObBJRZsvQpj0lKkIger145ZZ0jshFI7ICDlcg/s1600/pamflet+3+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGodg3mcP1Uk24vQwy7jWcfP6xm1y-SiVPPv3gDoK03RBH_kTgRU7IYCcdc0UYthn7PlQR90CwLT2qb4VjVpEsuwsysoEV4OvFvauBGTUh1ibksw0CcoMLQAkCdcav4Q4ZxseKa4dn1_aV/s1600/pamflet+4+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGodg3mcP1Uk24vQwy7jWcfP6xm1y-SiVPPv3gDoK03RBH_kTgRU7IYCcdc0UYthn7PlQR90CwLT2qb4VjVpEsuwsysoEV4OvFvauBGTUh1ibksw0CcoMLQAkCdcav4Q4ZxseKa4dn1_aV/s1600/pamflet+4+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPVEHgHEfZ7pKi21c60e-XIgoZcF2ENzg4EwzB9lEJYuarsFSCzp8gYxF4oaXxywsk5odgt5iFeLPo7PZ0K5nhzYA8rRNoRb2OgfrqOLRKIYJcfQ3YcHu3k6owZdcuhxFrTzX1pwEE7ql5/s1600/pamflet+5+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="277" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPVEHgHEfZ7pKi21c60e-XIgoZcF2ENzg4EwzB9lEJYuarsFSCzp8gYxF4oaXxywsk5odgt5iFeLPo7PZ0K5nhzYA8rRNoRb2OgfrqOLRKIYJcfQ3YcHu3k6owZdcuhxFrTzX1pwEE7ql5/s1600/pamflet+5+pastrama+Mizil+Universul+literar+an+29+nr+45+5+nov+1912.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-64254251489837537862015-03-30T22:09:00.002+03:002015-03-30T22:23:29.003+03:00Cimitirul eroilor<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Despre luptele purtate la Mizil în timpul primului război mondial am mai amintit <a href="http://miziliada.blogspot.ro/2013/08/razboaie-la-mizil.html" target="_blank">aici</a>, după cum am găsit vreo referire ori vreo imagine. Așa s-a întîmplat și acum. Unii știu că în cimitirul orășenesc există un sector dedicat eroilor. Cîndva această zonă a avut o suprafață mai mare, însă cu timpul s-a tot micșorat pe măsură ce morții au început să-și ia pămîntul în posesie. Se vede treaba că moartea nu este doar absență. În compensație, are efectul aparițiilor unor forme arhitecturale de toate soiurile, dar și a modificării peisajului. Și nu doar atît: moartea subțiază urmele morților anterioare. La noi straturile nu sînt posibile ca prin alte părți. Așa s-a întîmplat și cu acest cimitir al eroilor din miezul cimitirului orășenesc. Sînt acolo morți români și nemți ale căror urme abia de se mai deslușeau anii trecuți. Liga Tineretului Ortodox din Mizil are meritul de a fi curățat acele parcele. Un gest simplu care nu este cu nimic mai prejos decît un proiect finanțate generos pe teme mai mult sau mai puțin vogă precum <i>identitate</i>, <i>patrimoniu</i>, <i>memorie </i>etc. Nu trebuie neapărat să ne inflamăm cu termeni de tipul <i>naționalism </i>sau <i>patriotism</i>, care de multe ori dezbină, în ciuda aparențelor. <i>Patrimoniul </i>și <i>patriotismul</i> au aceeași rădăcină. Primul însă are ceva mai puțină ideologie încorporată și lasă loc mai multor gesturi care se văd, dincolo de discursuri sforăitoare. Diferența dintre fapte și vorbe. <br />
Pe cîteva pietre este scrisă apartenența soldaților la anumite formațiuni militare. Despre identitatea pesoanelor, nimic. Ei bine, despre măcar unul din militarii români căzuți în zona Mizilului și înmormîntat acolo am găsit cîteva rînduri în revista <i>Grănicerul</i>, numărul din 1 septembrie 1932.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNZLCT5dMYDKs-Rm9n4qb3eAETloTFeM_DQPyPsGqsP0EINEyANWMerkOjCvmG8zWok2h5TxJ7_AnWs4m3x_qsJam9Fx41rSO4sOUiCGSFiSyq6ySC95g1LO5rBZkQGkElJDNDJAutvj2H/s1600/capitan+Isbasescu+cimitirul+eroilor+Mizil+in+Granicerul+1+sept+1932.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNZLCT5dMYDKs-Rm9n4qb3eAETloTFeM_DQPyPsGqsP0EINEyANWMerkOjCvmG8zWok2h5TxJ7_AnWs4m3x_qsJam9Fx41rSO4sOUiCGSFiSyq6ySC95g1LO5rBZkQGkElJDNDJAutvj2H/s1600/capitan+Isbasescu+cimitirul+eroilor+Mizil+in+Granicerul+1+sept+1932.jpg" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTwfDzAiguXJ7x6T56bTty2oTCRPV8oP7yytKhXtBdefUfHxkLlMnem1avYijCRNk54358Pmumm3LE1FOjhtFp-WWuzVm-Jtw3i2M8a0YuN2GR1btAB3fcFoL78LuPR2ymuydV1f_JYRGy/s1600/cimitirul+eroilor+mizil.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTwfDzAiguXJ7x6T56bTty2oTCRPV8oP7yytKhXtBdefUfHxkLlMnem1avYijCRNk54358Pmumm3LE1FOjhtFp-WWuzVm-Jtw3i2M8a0YuN2GR1btAB3fcFoL78LuPR2ymuydV1f_JYRGy/s1600/cimitirul+eroilor+mizil.jpg" height="248" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij7ipYV26SzcEJnIUFhM05_y_XgwM6-PoxYFHFasUmnL1YoA3ZtpOdrpfe0mivcj9Dst95qdh2Ym-s7PFah1rGr0AVio0kO8sjvQKRceqL7693DN3guKma2sQ3tsrw1EPZTxaCYrIDj7F_/s1600/cimitirul+eroilor+mizil+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij7ipYV26SzcEJnIUFhM05_y_XgwM6-PoxYFHFasUmnL1YoA3ZtpOdrpfe0mivcj9Dst95qdh2Ym-s7PFah1rGr0AVio0kO8sjvQKRceqL7693DN3guKma2sQ3tsrw1EPZTxaCYrIDj7F_/s1600/cimitirul+eroilor+mizil+2.jpg" height="640" width="480" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7S3Sv_tR05qbZRYeVPYgP6CJw41LzoD-RWP2NGhKyoY1qpkoIK7VS30C1vY_lpeYFCWKlhixU5rcVNPMwo0vOwkAWVEvdhoO96neo9K4hPmkZ0vVrENDzkhgnmrDm-DaaGX7-Kq9M_I7B/s1600/cimitirul+eroilor+mizil+3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7S3Sv_tR05qbZRYeVPYgP6CJw41LzoD-RWP2NGhKyoY1qpkoIK7VS30C1vY_lpeYFCWKlhixU5rcVNPMwo0vOwkAWVEvdhoO96neo9K4hPmkZ0vVrENDzkhgnmrDm-DaaGX7-Kq9M_I7B/s1600/cimitirul+eroilor+mizil+3.jpg" height="267" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8492184212646196403.post-8358984468984118282015-03-30T00:59:00.001+03:002015-03-30T01:15:51.238+03:00Parisul Orientului<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Într-o postare anterioară pusesem pseudo-jurnalul de călătorie al primarului Vienei (detalii <a href="http://miziliada.blogspot.ro/2015/03/mizileni-si-ploiesteni.html" target="_blank">aici</a>). Nu știu care va fi fost impactul acestei vizite în întreaga presă centrală. Am redat doar ce am găsit printr-o întîmplare, nicidecum în urma vreunei cercetări serioase. Jurnalul e jurnal, iar pamfletul pamflet. Dar chiar și în cazul din urmă trebuie să fie ceva adevăr. Citind știrea din revista <i>Furnica </i>(an II, nr. 96, mai 1906), una din întrebările pe care ți le poți pune e care să fi fost detaliul care să-l fi stîrnit iarăși pe George Ranetti, pentru că, în orice caz, Mizilul nu a visat să fie Parisul Orientului ci măcar capitală de județ. Chiar dacă printre mizilenii mai în vîrstă se auzea, bineînțeles la bășcălie dar și cu o ușoară speranță, că dacă Bucureștii sînt Micul Paris, atunci Mizilul e picior de Paris. Cu „p” mic, desigur. Altfel s-ar fi zis că trăim pe picior mare și chiar n-am fi avut nici o dovadă.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTL6qbZyk6Th0ZUOtLmiawoMAc9UDfcvxhvkuXm4P4K2qhARThTGzQN00Ypo7rQWU78UOe0Dzbsb0AExYXcJDDz4IOc2pXIHQZID3RLEhSVWQ2VC6DKNcyKBsJPUzsFHzaJR1bFGEHsvqh/s1600/pamflet+Lueger+Mizil+Furnica+an+2+nr+96+mai+1906.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTL6qbZyk6Th0ZUOtLmiawoMAc9UDfcvxhvkuXm4P4K2qhARThTGzQN00Ypo7rQWU78UOe0Dzbsb0AExYXcJDDz4IOc2pXIHQZID3RLEhSVWQ2VC6DKNcyKBsJPUzsFHzaJR1bFGEHsvqh/s1600/pamflet+Lueger+Mizil+Furnica+an+2+nr+96+mai+1906.jpg" height="640" width="444" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Și ca să nu se creadă că mizilenii sau cel puțin primarii pe care i-au votat vor fi avut fantezii administrative, iată ce scria un arhitect în revista <i>Arhitectura </i>din mai 1935, punînd în discuție modernitatea la care aspirau mulți români, primari și arhitecți dar nu numai, și netrecînd cu vedere, firește, Parisul:</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnxc2Bvx1us1-vIBu6jAJimeroUJuNDdPDraf7PB1CRnz5g0w7HeFtdilBkqx3KFZo0e85yjLlqN0-7b5ZrU6fhoPk8lsD6tMVhaGcr_-u7Y89qVyG-c-4TygGdIRiVJCUJ8gIVVrLYuHA/s1600/Mizilul+Mizil+revista+Arhitectura+mai+1935.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnxc2Bvx1us1-vIBu6jAJimeroUJuNDdPDraf7PB1CRnz5g0w7HeFtdilBkqx3KFZo0e85yjLlqN0-7b5ZrU6fhoPk8lsD6tMVhaGcr_-u7Y89qVyG-c-4TygGdIRiVJCUJ8gIVVrLYuHA/s1600/Mizilul+Mizil+revista+Arhitectura+mai+1935.jpg" height="92" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
S-ar putea crede că dacă Mizilul nu a reușit să fie strălucitor, așa cum și l-au închipuit cîțiva primari ai săi de-a lungul ultimei sute de ani și un pic mai mult chiar, era de așteptat cel puțin să-și fi găsit un oraș-frate ceva mai mare, dacă Parisul nu s-ar fi lăsat sedus de fantasmele orășelului de la marginea cîmpiei. Nici asta nu s-a întîmplat. Frații Mizilului sînt un oraș din Republica Moldova - Iargara - și unul din Olanda - Lingewaard. </div>
</div>
esteuhttp://www.blogger.com/profile/10312142929345159224noreply@blogger.com0