Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Super Mario and the pipeline
Pe Gogu Dulău’ l-am cunoscut imediat ce mi-am recăpătat civilia, prin ’97. După cei aproape şase ani de armată căpătasem un aer mistic şi-mi descoperisem vagi aptitudini de iconar, el abia ce ieşise din puşcărie unde deprinsese sculptura în lemn. Din mîinile lui ieşeau lucruri vădit naive, în vreme ce în ale mele vedeai aspiraţia; eu pictam şi pace — în schimb, el făcea totul pentru gurile copiilor săi. Un om pragmatic, care într-o zi mi-a zis, hai cu mine să vezi cum se vinde o lucrare, şi m-am pomenit într-o maşină de ocazie spre Buzău, dar n-am ajuns în capitala judeţului vecin, pentru că am făcut la stînga, spre Sărata-Monteoru. Şi, de fapt, nici la Sărata-Monteoru n-am ajuns. Am oprit la un moment dat în dreptul unei carmangerii, o afacere bine pusă pe picioare de o cunoştinţă a lui Gogu Dulău’ — patronul. Un patron ca toţi patronii, gata oricînd să sară la alt nivel, precum Super Mario. Gogu ştia amănuntul ăsta, motiv serios pentru a căra cu noi o cantitate apreciabilă de artă cu tentă religioasă. Daa-aar... Necaz. Din start, patronul a trebuit să ne mărturisească în volute de mezelar marea lui pasiune pentru artă, doar-doar ne-o ţine de consolare pe drumul de întoarcere la Mizil. Şi, ca să-şi puncteze generozitatea, a trimis un angajat să aducă două calupuri de salam proaspăt. Pentru noi, fireşte. Maestrul combinaţiei, Gogu Dulău’, era mulţumit. Presupunînd că era primul meu credit artistic, am hotărît pe loc să-i donez calupul căpătat practic fără nici un merit. Atunci mi-a fost clar că era obligatoriu s-o tund rapid spre Bucureşti. Arta nu putea avea vreun Dumnezeu prin împrejurimile Mizilului.
Cînd reveneam acasă, nu de puţine ori mă întîlneam cu sculptorul de icoane — mai mereu absolut întîmplător. Într-o astfel de vizită l-am revăzut în oraş cînd fusese adusă în pelerinaj icoana făcătoare de minuni de la Dălhăuţi. Gogu împingea spre icoana gigantă un cărucior în care un patron mizilean îşi odihnea piciorul pus în ghips, un adevărat tablou. În seara aia aveam să văd armura de ghips pe care Gogu îşi etalase cu creion, pix sau cariocă talentul nestrunit de prea multe canoane: din loc în loc sfinţi şi multe scene porcoase. Vişinescu, noul său oblăduitor, căruia îi vînduse aproape 300 de icoane sculptate, se ruga smerit de suferinţă, şi, o dată cu el, se ruga şi Gogu, mai ales pentru a lepăda teama de securişti şi de organele de cercetare penală care-l înţepeniseră bine.
Ne-am reîntîlnit cam după un an, era pe la începutul lui 2000 şi Gogu Dulău’ nu reuşise să scape de spaima lui cea mare. De vîndut mai vînduse el, dar vaca cea grasă murise. Bine, înţelesesem în mare că Mizilul nu poate fi o piaţă de artă, numai că Gogu se obişnuise să vorbească destul de cifrat şi îi devenise limpede că trebuia să-mi detalieze. Nu-i făcea plăcere. Era vorba de Vişinescu. Credea că auzisem ce i se întîmplase şi se codea să intre din nou în povestea aia tîmpită care îşi ratase vremea şi locul. Vişinescu fabrica alcool distilat din grîu şi tot felul de alte păioase, punctul lui de lucru era la hanul în stil italienesc de la intrarea de est în oraş, o clădire construită de liberalul Plutarch Mareş înainte de războaie. Cînd eram copil credeam că e cel mai minunat, cel mai misterios loc din oraş. Ceva îl fascinase probabil şi pe Vişinescu de pusese laba pe împrejurimile hanului, dar mai ales pe construcţia cu un foişor ce aducea cu o campanilă. Ce-am auzit din gura lui Gogu era o poveste aiuritoare. O poveste adevărată, precum cele pe care le citesc cu nesaţ mai toate manichiuristele. Povestea unui Vişinescu cu o afacere pe roate, dar care voia mai mult. Să fie încarnarea lui Super Mario, de pildă.




Măcar pentru o vreme. Şi trebuie să-i fi reuşit într-o bună măsură, de vreme ce de pe urma lui a rămas această istorie care începe cu aplecarea lui Vişinescu spre moguli. În cazul lui, doi destul importanţi. Unul la Combinatul Petrochimic Brazi, celălalt la Constanţa, suveranii unei conducte ce făcuse ca în gîndurile lui Vişinescu să se stîrnească furtuna. Bruma de geometrie şi fizică căpătată în şcoală l-a convins să îndrăznească:
pentru că hanul producător de alcool era despărţit de conducta purtătoare de petrol
de mai puţin de-un kilometru, şi-a făcut un commando de mineri de la Lupeni,
ca-n două luni să sape borta de 0,80 x 0,60 x 800 metri, mai cu seamă noaptea,
beţi morţi, alcoolul distilat din grîu se golea, grîul din sacii de iută umpluţi mai
apoi cu pămînt de minerii aburiţi, barbaro-bîlbîiţi prinşi sub pămînt sau în han
ca-ntr-un insectar, omeniţi doar de Nicoleta Găleată, bucătăreasă şi cea care-i
şi rezolva pe flăcăi, dîndu-le un sens, o pedeapsă de femeie, noiembrie şi decembrie,
două luni de şobolan luminate de becurile chioare de pe traseul subteran, de sfînta
Varvara ( 4 dec.) şi de pizda domnişoarei Găleată-a-cloncanilor, luni care-au trecut
ca popa — bucata nevăzută a aisbergului — după care luna de glorie, cînd conducta
a fost înţepată şi furtunul de pompieri tip ţîţă, rezistent la presiune, a răspuns şi, azi
o cisternă, mîine alta, vorba poetului, îţi cade dragă fata, la fel de dragă cum îi căzuse
şi poliţiei care escorta transportul, avan- şi ariergardă, kein suspiciune primprejur,
chiar dacă poveştile gardienilor BIDEPA plantaţi de-a lungul cunductei pe zeci
de kilometri aminteau de niscai zgomote subpămîntene, mergeau în perimetru ca nişte
pinguini ce nu puteau eluda trepidaţiile ciudate, se simţeau, dar, harşti!, cuvîntul lor
era retezat de argumentul autorităţii: e de la tren, boilor, pentru că, într-adevăr,
spaţiul dintre hanul alcoolizat şi conducta petrolieră era tăiat zilnic de personale,
accelerate, trenuri rapid şi inter-city, şi gardienii plecau capul, furtunul PSI fagocita,
iar Vişinescu era de-a dreptul Super Mario, cisternele rulau cuminţi pe harta ţării,
atunci cînd manometrele de la Brazi şi Constanţa şomau cu înţeles, vreme în care la
Mizil elicopterul stătea un pic în loc (ah, splendoare-n văzduh!), din maşinăria
zburătoare cobora o frînghie pentru a sălta sacoşa cu bani, lovituri de gangster care-au
dansat pe cer numai o lună, terasamentul căii ferate s-a lăsat, călătorii de inter-city
înghiţeau în sec la trecerea pe-acolo, aşa a căzut şandramaua, apoi domnişoara Găleată
s-a cărat din oraş c-o sumă frumuşică, spune povestea, s-a aciuat într-un bar prin
Ploieşti, la Gara de Vest, iar în cele din urmă s-a cărat în Spania sau Italia, iar
Vişinescu a înfundat pîrnaia, nu înainte de a i se descoperi la percheziţia de la domizil
colecţia de aproape treisute de icoane sculptate, opera de maturitate a lui Gogu Dulău’,
printre ele numărîndu-se o capo d’opera, un Super Mario şezînd în cărucior şi privind
încrezător viitorul, chestie care nu l-a scutit pe Gogu de-o vizită a organelor de
cercetare penală, orgoliu de artist să-ţi semnezi lucrările, aproape treisute de Gogu Dulău,

numai borta a rămas la locul ei, nesurpată, singurele intervenţii fiind nişte
bascule de beton la capete şi sub terasamentul de cale ferată, o magistrală a
şobolănimii, aşa să le ajute Dumnezeu şi Maica Domnului [IC-XC / MΡ-θύ], tuturor!
— şi har povestitorului...

9 comentarii:

  1. Ţin minte ca a fost dat cazul si la Pro Tv.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu am auzit de povestea asta la putina vreme dupa ce s-a intimplat. atunci nu mai eram in Mizil. dar istoria asta a iesit la suprafata si am crezut ca merita repovestita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Are si Mizilul legendele lui...

    Altminteri, off topic, nu-i rau blogul... da-i inainte!

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc, claudiu. pentru apreciere, pentru vizita. de fapt, pe blogul asta incerc sa stochez povesti, legende pe care inca le mai poti repera. si sa stirnesc la unii mizileni pofta de poveste, chiar daca poate fi pindita oricind de riscul birfei cu orice pret.
    desigur, e loc si pentru date din istoria Mizilului, unele greu de gasit.
    daca ai povesti despre Mizil sau mizileni, de felul celora pe care le-ai regasit aici, le pot o gazda buna.
    altfel, numai de bine si la multi ani,
    cosmin

    RăspundețiȘtergere
  5. Cosmin,

    In masura in care imi vine ceva in minte, nu voi ezita sa ti le transmit.

    Claudiu

    RăspundețiȘtergere
  6. Cosmine tata, ai uitat anumite personaje remarcabile, si anume : Ghiocea ( nebun de legat, purta o pusca din lemn la spate si dirija circulatia la "cateaua lesinata" luandu-se de multe ori la cearta cu politia rutiera pentru locul respectiv deoarece si politia tot acolo obisnuia sa opreasca masinile din trafic pentru control...), Fane Catelu`, ospatar legendar la "Nusu - la biliard ", o farsa frumoasa i s-a facut lui Fizi ( frizer de altfel, dupa cum e si porecla), Bobulet, Fotida, pentru o mai mare sursa de informare consulta-l, te rog pe Vivi Chioru`......e o sursa importanta pentru ceea ce scrii tu aici....

    RăspundețiȘtergere
  7. oricine ai fi tu anonimule,
    mersi pentru sugestii si informatii.
    ii stiam si pe Ghiocea, si pe Bobulet, si pe Fotida. mai putin pe Fane Catelu. daca n-am scris despre ei pina acum, a fost pentru ca pe linga blogul asta fac o multime de alte lucruri. si subiectele Miziliadei sint multe, nu stiu despre ce sa scriu mai intii. asa ca le iau si eu incet, pe rind.
    pe Vivi Chioru il stiu din vedere. statea pe linga filatura, daca nu ma insel, si cred ca l-am vazut acum o saptamina la Sara Cafe. era depeshar la inceputul anilor 90, impreuna cu Cornel Dinicu, zis si Cotoi, daca nu ma-nsel.
    orice informatie, care, desigur, trebuie luata si cu marjele de derapaj, mistificari, o adaug acestui "folclor" mizilean. nu pretind ca toate aceste povesti cu mizileni sint intrutotul reale. asta e motivul pentru care sub Miziliada sta scris: din istorioarele tirgului Mizil. toate au frumusetea lor, cu atit mai mult cu cit peste lucrurile mai putin placute s-a asternut timpul, unele rani s-au mai inchis etc.
    poate imi dai un semn sa luam legatura, sa stam de vorba...

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari pentru acest blog domnule Cosmin Manolache !!
    Eu sunt nespus de incantat fiindca este cineva ,care aduna istorioare mizilene intr-un blog ,spre deliciul cititorului.
    Multumesc!
    fisu' lu' Gogu Dulau

    RăspundețiȘtergere

sari pe taste!