Din nou despre MFA

Aceasta nu este prima postare despre MFA, am mai avut trei pînă acum, în 2009 și 2012 (aici, aici și aici). De fiecare dată, cu fiecare mică descoperire, a unuia care știa uzina MFA din auzite, prin vorbele părinților, ale vecinilor sau ale altor cunoscuți, aveam senzația că dacă o voi posta într-o formă mai mult sau mai puțin încropită fac un lucru bun. Că aduc din trecut ceva față de care mulți mizileni se raportează fără nici o îndoială în chip nostalgic. Și pe bună dreptate. Mare lucru nu prea spuneam în celelalte trei postări, atîta doar că erau micile mele descoperiri și încercam să le fixez făcîndu-le publice. Și acum am senzația că voi înainta în subiect parcă tot pentru mine și cei de-o seamă cu mine. Pentru cei  mai mici nu sînt sigur că MFA-ul mai are vreo relevanță. Dar... Cum nu am lucrat acolo, deci neavînd informații din interior, mă voi rezuma mai degrabă la informația pe care o oferă imaginea.
Ca s-o iau nu neapărat mai sistematic, cît mai conștient că este vorba de o temă serioasă, aș zice că această poveste a MFA-ului ar trebui începută cu instrumente proprii antropologiei vizuale. De ce? Pentru că antropologia vizuală analizează, interpretează contexte plecînd de la imagine, acestui tip de privire adaugîndu-i-se, firește, atunci cînd este posibil și informații obținute prin interviuri de teren sau documentare în arhive. Este un demers destul de riguros, oricît de comun ni s-ar părea, dat fiind că vorbim de imagini, de fotografii, de poze. Deocamdată nu mă îndrept spre o cercetare științifică, ci aleg doar să pescuiesc fotografii și să le clasez, să adun poveștile din jurul lor. Și cum pe acest blog postările se înscriu mai degrabă într-o aventură decît într-un demers științific, mă bucur că pot măcar să readuc în memoria unora dintre mizileni acest loc, MFA-ul. Acolo unde pe lîngă viața de întreprindere cu regim special (unitate economică subordonată Ministerului Apărării Naționale) s-a dezvoltat o anumită cultură organizațională, chiar dacă acest termen nu știu dacă este întrutotul adecvat MFA-ului din vremea comunismului, în primul rînd pentru că provine dintr-un mod de gîndire occidental și dintr-o economie bazată pe piața liberă. Totuși, elemente din cultura organizațională, așa cum este definită într-o economie liberă, pot fi reperate și în ceea ce a însemnat economia de tip centralizat, care a funcționat în România în timpul comunismului. Exista o „organizare a muncii”, un departament de „propagandă” etc. Dincolo de aspectele oficiale ale acestei culturi specifice din interiorul unei organizații (mă refer aici la întreprinderi precum MFA-ul din Mizil), existau ierarhizări paralele, grupuri, bisericuțe, care scăpau ordinii oficiale. Acestea susțineau de pildă acele debușeuri care au făcut posibilă la MFA, ca și în alte uzine și fabrici, o producție paralelă, cu destinație casnică: sifoane din inox de diferite mărimi, cuțite, ascuțitori, obiecte decorative, butoaie de îmbuteliat gaz, dispozitiv pentru pîrlit porcul etc. Este o temă în sine, numai bună pentru o cercetare serioasă.

Dincolo de aceste aspecte, ce țin de o economie informală, exista un mod de petrecere a timpului liber, care era o prelungire a vieții de uzină. În fine, ar putea ar putea fi dezvoltate și alte teme cu o abordare similară.

De fapt, am făcut această introducere pentru cîteva fotografii, care în primul rînd se cer a fi explicate. Sper că măcar am reușit să le contextualizez într-un plan deocamdată general. Cei ce-și vor aminti acel timp, care vor recunoaște unele personaje, vor avea probabil nostalgii. Intenția mea nu este alta decît de a spune că MFA-ul a existat și că dincolo de clădirile uzinei există și aceste amprente, aceste urme ale orașului, le vieții în comunism, ca prelungire a vieții de uzină. Și că trebuie păstrate. Arhivate. Povestite. Încă ne sînt la îndemînă. Cu cît se vor îndepărta în timp, cu atît mai greu ne va fi să le recuperăm și să vorbim despre ele.

I se cuvin mulțumiri maistrului militar în rezervă Aurel Subțirică pentru amabilitatea de a-mi fi furnizat imaginile.

 

 

Fotografie de avizier

 

 

 

 

 

Patru montaje cu fotografii de tip legitimație, probabil grupate pe secții din organigrama MFA.

 

 

 

 

 Chermeză, chef, băută...

 

 

 

Meci de fotbal, probabil pe aerodrom, cu angajați ai MFA.

 

Steaua Mizil Old-Boys

Aici găsiți cronica unui meci old-boys pe care foști fotbaliști ai Stelei Mizil l-au jucat cu selecționarta AMFB pe 21 octombrie 2012 pe Stadionul Cautis - Steaua Sudului. În fotografii pot fi recunoscuți Galeș, Mihalache, Cozarek, Greaca, Niculiță, Cozma și Tănase.

Mizilul în amintiri de război

În ultima perioadă mi-am făcut timp, cu greu, să mai scormonesc prin arhive. Mereu se ivesc tot felul de povești, cărora nu le mai poți descifra dedesubturile. Cînd vine vorba de război însă lucrurile sînt mult mai lesne de înțeles. De data asta e vorba de o recenzie din nr. 9 din 1 Septembrie 1940 al Revistei Fundațiilor Regale, la secțiunea Revista revistelor, în care am găsit menționat Mizilul în amintirile de război (primul mondial) ale unor soldați din Mehedinți, acestea fiind consemnate în revista Isvorașul. Cele două mărturii vin cumva ca pandant al unei fotografii postate pe Miziliada cu alt prilej, aici.